Eu si gradina

27 noiembrie 2013

2 in 1-cartof si rosie

Filed under: filme, muzica, tv, legume si fructe, Noutati — Tags: , , — Mihaela C.P. @ 7:47 pm

Si in gradina se poate sa prinzi (cum s-ar zice)  doua dintr-o lovitura. Doua culturi , de cartofi si de rosii de pe aceeasi suprafata cultivata …cu cartofi altoiti cu rosii. Mai exact a fost indepartata partea inutila a cartofului, frunzele  si pe tulpina lui, viitor poltaltoi , ce trebuie sa fie suficient de groasa incat sa suporte noua planta , a fost grefata o bucatica de tulpina de tomata a carei tulpina zice ca ar trebui sa fie de diamentru aproximativ egal cu cel al portaltoiului .

Unii altoiesc trandafirii, altii pomii, altii…legumele .Asa cum a reusit o firma cu reputatie buna din Marea Britanie , dupa multi ani de incercari , care a dezvaluit publicului si a reusit sa ofere  spre comercializare in numar mare , un nou tip de planta ce poate fi cultivata atat in recipiente incapatoare, cat si in pamant direct in gradina , planta  care in pamant produce cartofi , iar la suprafata dezvolta o frumoasa tomata de marime nedeterminata . Planta este anuala si nu cred ca poate fi reprodusa din seminte , ci numai prin reluarea an de an a procedeului de altoire . Ceea ce inseamna ca ori invatati lectia sa produceti acasa noua planta, ori cumparati de la cei deja cunoscatori , care in prezent sunt…destul de putini , daca nu cumva secretul e bine pastrat de firma care a reusit pentru prima data sa creeze aceasta noua planta care ofera pe spatiu mic productie …dubla. :)

Gustul atat al cartofilor, cat si al rosiilor rezultate din aceasta combinatie , zice ca ar fi deosebit de dulce si bun.

 

Planta e primit numele de TomTato .

 

23 octombrie 2013

De la altii

…am imprumutat obiceiuri .

Sau am copiat , asta pentru ca ne-au placut .Ce, credeti ca sarbatoarea Craciunului o fi inventie româneasca?

Nu as vrea sa intru pe domeniul religiei, eu spun aici doar de felul in care sarbatorim diverse evenimente: cu brad impodobit, cu beculete atat in case, cat si pe strazi, cu focuri de artificii , mai nou cu inimioare si cadou intre indragostiti de ziua Valentinilor :).

Diverse zile pe care unii le sarbatoreau au fost luate in vartejul fenomenului globalizarii de la unii la altii . Daca sunt motive de sarbatoare si de bucurie, atunci foarte bine! De ce sa se bucure doar altii? De exemplu …de o aniversare legata de dovleci si de frumusetea lor :).

Nu e nimic rau in asta , copiii sa sarbatoreasca Halloweenul ca pe o zi a vrajitoarelor, mascati si costumati in diverse tinute , iar cei mari ca pe o zi a recoltelor de  dovleci, struguri, stiuleti de porumb, hambare pline de diverse soiuri de cereale, cu must , cu …fiecare cu ce are, numai sa se bucure.

La mine ziua recoltelor a cam trecut. Gradina e culeasa aproape in totalitate, doar cateva macesa au mai ramas , hrean, care insa sta sub pamant si scoatem numai cand avem nevoie si in rest crengi goale si cateva flori de toamna. Si atunci cum ma pregatesc/bag in seama  si eu de Halloween ? Nicicum :) , numai cu o melodie  despre masti si mascati  :

the Man in the Iron Mask

(Heart of a king)

Si tot de la si despre altii , cautand pe internet diverse date despre…rosii, ca mi se face des dor si pofta de ele – poze, orice fel de informatii , cum fac altii , ce proceduri aplica , cu  ce rezultate , ce parere au despre soiuri , care e mai bun, mai rodnic, mai acru, mai dulce sau fiecare ce parere isi poate da, orice daca e despre rosii ma poate interesa si tot asa cautand , am ajuns pe un blog al unei englezoaice . Ea nu e mare specialista in cultivarea tomatelor, dar se informeaza si ea ca si mine sau mai bine decat mine , iar  ceea ce mi-a atras mie atentia la blogul ei au fost cateva poze cu aceste rosii fotografiate si atasate mai jos  , cultivate in solar in ghivece . Sau in sacose mari umplute cu pamant in care tot la ea am vazut ca ei  cultiva si fasole .

Ba chiar si pe verticala in jardiniere cocotate la ferestre au avut curaj sa puna ghivece sau jardiniere mari cu legume , plante aromatice , ba chiar in alte poze am vazut si zmeura in jardiniera, pe balcon.

Mai jos am ales cateva fotografii interesante , unele mi s-au parut chiar reprezentative pentru gradinile englezesti. Am incercat sa aleg cat mai putine :





Si eu cam cochetez cu ideea plantarii bulbilor de narcise prin iarba , sub gazon, ca doar in poiana narciselor in salbaticie la fel cresc, in pasuni  si cred ca in curand chiar voi incerca asta.










Mai multe puteti vedea la ea:  ”outofmyshed” .

14 octombrie 2013

Dovleceala

Filed under: dovlecei, dovleci, legume si fructe, pomi, seminte — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

Cand o fi ziua dovlecilor? Dar avem si noi o zi a dovlecilor , pe care sa o sarbatorim cu dovleci sau numai pe-aia imprumutata de peste ocean ?

Cand eram copil si ne duceam la tara, la sora bunicii mele bunicului meu si stateam toamna cateva zile pe acolo, tin minte ca varul nostru, care era mai mare se ocupa cu cioplirea  dovlecilor mari sub forma unui chip si inclusiv aprinderea unei …lanterne sau sa fi fost lumanari in interiorul dovleacului , cine mai stie ce era , dar probabil ca lumanare  si ni se parea , noua copiilor, distractiv. Ne faceam de lucru.

Si daca as vrea anul asta sa fac dovleci ciopliti  din recolta mea, n-as avea din ce. Ca …anul asta numai seminte de tartacute si strambaciuni de dovleci am pus in gradina. Or fi frumosi, nu zic ba, dar …sunt mai mult decorativi decat utili la ceva .

In gradina, au fost fotografiati ca pe scena, sub lumina reflectoarelor, de fapt am prins in poza cateva raze de soare  care poate se intindeau si ele pofticoase la dovlecii mei frumosi :).

Cel mic cu caciula neagra si mot alb se numeste buttercup si zice ca ar fi dulce si bun de placinta. A crescut planta in sus printre butucii de vita de vie , iar pe el abia l-am zarit cum statea pitit sub ciorchinii de struguri  si frunze.


Inca nu l-am incercat pana acum ca am avut pentru…eu ii zic tarta, nu placinta, ca nu o indulcesc , ci o mananc la masa de pranz ca pe un fel principal de mancare , am avut alti dovleci la rand la consum pana acum.

Altii s-au catarat intr-un par. Parul sa tot aiba vreo 10-12 ani , l-am luat de la un supermarket drept par pitic (treceam prin perioada in care vroiam pomi pitici)  . Era si mic inca de cand l-am luat . In primii ani pana s-a prins, pana s-a acomodat cu locul , abia crestea cate un pic , dar  in fiecare iarna cand dadeam drumul pasarilor in gradina, gastele ii ciuguleau varful si cat crestea vara , pierdea inapoi peste iarna. Si uite asa ani la rand, abia tarziu a apucat sa se mai dezvolte si el un pic si si mai tarziu sa faca o prima para. Desi pomul l-am dorit, perele lui nu ma prea tentau . Mie de fel perele nu prea imi plac, nici nu-mi displac , dar nici nu-mi plac, asa ca daca le manca altcineva, bine, daca nu…ramaneau pe jos cele 1-2 pere pe care le facea sa le ciuguleasca pasarile .

Iata-l aici printre dovleci , el cu pere, pere tot cam in forma de dovleac, nu au forma alungita de para .


Insa de ceva timp mi-am propus sa mananc mai mult din produsele specifice fiecarui anotimp si mai putin din exotisme importate de departe . Si in primul rand sa lichidez ce am de prin gradina mea.

Asa ca intr-o seara am pus ochii pe perele-dovleac ale parului pitic si de atunci numai pere as manca asa de tare mi-au placut . Dar le-am terminat, ca saracul si cam mic si incarcat cum era de perisoarele lui babane , dar si de dovleci, ce sa mai tina pe ramurile lui. Dar macar acum stiu ce gust au perele lui .

Am avut si dovleac spaghetti, nu mai am in poze ca a fost mancat printre primii, dar mi-au iesit putini, probabil ca nici seminte nu am pus multe . Arata insa mic, indesat , usor de confundat cu un dovlecel .

Mi-a placut, l-am mancat copt cu seminte cu tot, numai ca in tarta nu avea niciun gust. Chiar se spune despre el ca este recomandat si diabeticilor, pentru ca e dietetic, nu foarte dulce . O sa mai pun si anul viitor ca mi-am luat deja cateva seminte de dovleac din asta spaghetti, si din buttercup as vrea sa opresc , daca imi va placea la gust  si daca nu le-o arunca altcineva , semintele , cu conditia ca acestea sa fi facut si ceva miez in ele si nu sa fie  seci, ca la marimea, mai bine zis micimea acestor dovleci ma pot astepta si la seminte nedezvoltate suficient.

Mi-am luat deja si niste tartatacute frumoase in forma de stea pentru anul viitor si un dovleac alb , sa fie sau nu turcesc , nu stiu. Eu am mai avut dovleci albi turcesti, si desi opream seminte an de an nu scriam pe ei care de la ce fel de dovleci sunt, iar cand puneam primavara in pamant puneam din cate unii, pe altii ori ii uitam, ori ii aruncam, nu mai stiu pe unde ajungeau semintele si am mai pierdut din ele . Asa incat pentru anul viitor 2014  am deja seminte de dovleac alb, soiul Casper ,  si am mai pus ochii pe niste dovleci mari din care ne-a dat o vecina de la ai ei de la tara. Sa vina ea primavara ca pana atunci fac eu rost si de seminte de tot felul si dovleci si una si alta, loc de-as avea destul in gradina ca idei de plantat sau insamantat in ea am destule.

30 septembrie 2013

Ploua

Da… si e frig , tare urat.

Numai ca eu despre altfel de ploaie vorbeam acum , daca mi-e permis sa-i spun asa  :D .

Priviti mai jos si poate o sa o simtiti si voi, ca mine in timp ce am incarcat pozele. Mi s-a facut furtuna in stomac, pe care cu greu am mai putut apoi s-o stavilesc :). Si eu nu (mai) sunt pofticioasa, pot sa stau la masa alaturi de altii care se infrupta din bunatati si eu sa privesc numai. Insa gogonicile , da…cand le vad , cel putin in sezonul asta (toamna sau toamnele, de obicei) , din ochi  le-as manca . A trebuit sa si mananc cateva, ca nu mai puteam de pofta , dar credeti ca m-am saturat de la o gogonea sau doua, trei ? Noo…

Da, asa cum spuneam…..ploua ,





si afara ploua, ploua :) :

16 septembrie 2013

Dulce

Filed under: Arbusti, legume si fructe, produse bio, smochine — Tags: , , — Mihaela C.P. @ 9:20 pm

…ca mierea?

Da, cam asa se zice. Asta poate pentru ca in tara noastra mierea e cunoscuta ca fiind cea mai dulce sau macar dintre cele mai dulci produse naturale.

Insa as zice eu ca s-ar potrivi sa se spuna si dulce ca… smochina.

Da, ca smochina, fructul ala despre care se vorbeste atunci cand  se mai vorbeste despre cate vreo baba ”smochinita”, adica ofilita. Sau cel putin asa credeam eu pana acum, ca a fi smochinit  -tenul cate unei doamne, de exemplu- vrea sa spuna ca ar fi cam uscat, deshidratat, sifonat, ridat ,  mototolit. Insa acum cred ca ar fi posibil ca gandul meu cel rau sa se fi indreptat spre asa o comparatie si de fapt cei care se refereau la ”smochinite” vroiau sa spuna de fapt ”pline de dulceata” :).

Ca da, asa sunt smochinele, cel putin atunci cand se coc bine, bine, cele din smochinul care creste , ingheata in cate-o iarna, i se usuca crengile, descreste si apoi iar creste cand vine vremea buna si in cate-un an din roadele sale , ca si rodeste si inca foarte bogat, apuca sa se coaca si sa ne dea si noua sa mancam dulcile, dulci  ca mierea, zaharul sau stevia dulce , gustoasele  smochine .

Nu apuca in fiecare an sa se coaca . Uneori, din cauza iernilor prea geroase, poate, smochinului i se usuca mare parte dintre crengi si atunci ii cresc altele noi de la suprafata pamantului. Si pana ii cresc ramurile noi, roadele se leaga abia tarziu si cand vine gerul in iarna urmatoare le prinde mici si inca verzi , fara sa apuce sa se coaca.

Anul asta insa, se pare ca iarna fiind mai blanda,  desi a fost lunga nu a fost foarte geroasa , uite ca smochinele s-au copt. Semnul ca sunt coapte este culoarea mai galbuie a unora dintre ele . 

Cele necoapte inca sunt verzi si au fructele erecte, indreptate spre soare .

Cele coapte devin suculente si grele , iar codita nu le mai poate sustine , astfel incat fructele se ingalbenesc usor, uneori coaja se si pateaza  si crapa  si ele incep sa atarne, iar daca nu sunt culese la timp cad pe jos . 

Smochinul nostru are cel putin vreo 30 de ani. La inceput, atunci cand ne-am mutat aici, mama il taia, incerca sa il smulga din pamant crezand ca e stejar (are frunza asemanatoare cu a stejarului, cand tufa e tanara si cu frunze mai mici). Mama sapa in jurul lui, il scotea, el iara crestea. Si uite asa de cateva ori, pana cand a vazut in curtea altcuiva smochin si si-a dat seama ca ”stejarul” ce crestea an de an in curtea noastra era de fapt un smochin.

L-a lasat de atunci sa creasca si ii taiem crengile numai cand se usuca .Dar ii tot dau altele din pamant si el creste ca o tufa deasa an de an. Iata-i crengile cum au crescut anul acesta: 

Astazi am culesc cateva smochine , nu atat de pofta, sa mananc, pentru ca sunt foarte dulci si nu oricand am pofta de atat de dulce, mai ales ca mie imi plac fructele putin mai acrisoare: merele le prefer pe cele verzi, am si eu un mar Granny Smith de vreo doi ani in gradina si anul asta a facut primul lui fruct , un mar mare, imi plac limele , citricele in general (dar mai mult iarna, cand sunt proaspete) .

Astazi insa am cules cateva smochine, daca tot s-au copt, doar nu o  sa le lasam la gaini :) sa le ciuguleasca  de pe jos . Si desi la inceput mi s-a parut ca luasem cam multe odata, pana la urma, tot facand poza, mai rupeam demonstrativ cate o smochina sa se vada ce bine coapta e, ii mai faceam o poza sa se vada si culoarea si uite asa mai cu o poza, mai cu o mirare, care e mai dulce, care e mai moale, care o fi mai verde daca e mai tare sau nu, le-am halit pe toate. Spre marea mea mirare: ca na, ziceam ca-s dulci cam tare ! 

Cand este foarte bine coapta, se rupe cu usurinta in doua :

Dulci tare, coapte bine si pana la urma bune.

Dupa ce le-am mancat , mi se lipeau buzele una de alta de atata zaharicale.

Dar …n-a tinut asa de mult, ca acum,  pe inserat a mai mers si putina ciocolata in completare :) .

30 august 2013

Tomate categoria sumo

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 5:10 pm

Iata cele mai mari tomate din trei culori de rosii de anul acesta :

rosii rosii, verzi si albe.

Am mai avut si mai am si alte culori sau combinatii de culori, alte forme sau marimi de diverse soiuri de tomate, dar din toate , cele mai  carnoase,  atat de carnoase  incat au capatat  forma arcuita cu carnea ridicata parca pe din afara , cu  pielita intinsa care parca abia le mai cuprindea continutul  , aproape gata sa plezneasca :

De mari ce le-am vazut ca ar fi, a trebuit sa le masor masa  (cu centimentrul nu le-am inconjurat talia sa vad cat de  tare s-au intins) .

Si iata-le la  proba cantarului, aceleasi personaje  , pe care daca ar fi sa le premiez , sa le urc  pe un podium si sa le recunosc valoarea pe soiuri a fiecareia , as putea spune despre ele cam  asa :

Din punct de vedere al cifrelor, reci, fara alte criterii de selctie cum ar fi gustul, suculenta, mirosul , rezistenta fructului , sa incep in ordine inversa, cum am vazut ca se procedeaza in concursuri cu locul al treilea dintre candidatele la podium si acesta este :

-Pe locul trei se clasifica   rosiaaaaaa……..

….. albaa !

Da , rosia alba  sau tomata  alba a castigat locul al treilea de pe podiumul de anul acesta intre toate rosiile si soiurile din gradina anului 2013  cu nu mai putin de 440-450 grame , urmata indeaproape de rosia de pe locul al doilea   ,care  este …..

(emotii in examinarea rezultatelor cantarului, stimati cititori) ,

care este, asa cum incepusem sa spun rosiaaaa….

 ……rosia verde , cu 450-460 grame , bravo rosiilor alba si verde, bravo rosiilor sumo de anul acesta din gradina mea, s-au intrecut una pe alta in crestere, carnoase, zemoase, parfumate , seminte putine, bravo, bravo si iata, pe locul intai ca si in urma cu alti ani, nu se dezice deloc acest soi extraordinar , este tot  rosia (rosie) tiganeasca!

Cea mai mare din gradina de tomate de anul acesta, crescuta numai cu apa si soare , iat-o evoluand de-a lungul anului din stadiul de tanara speranta la acela de rosie abia atinsa de culoare si in final parguita , coapta , cel mai barosan soi de rosii, il recomand cu toata caldura tuturor , iat-o , draguta de ea  rosia de circa 950 grame , cea mai mare de anul acesta :



Colosala, fabuloasa, grasa si gustoasa , suc s-a facut din  ea !

Si nu a fost numai una, pe un alt fir de tomate , alaturat aceluia pe care crescuse si il acaparase cu totul ea (este si de inteles, la o asa marime , bietul fir abia am mai putut hrani si suporta si alte mai mici tomate ) o alta doar cu putin mai mica decat prima , mare, coapta cam in acelasi timp , din doua rosii ca acestea s-ar satura un neam intreg . 

-In urma cu mai multi ani, pe cand eu abia ma invatam cu cresterea tomatelor in curte , mai mult ratam cu firele ba stropite cu chimicale, ba chiar si asa lovite de mana si distruse , ne aducea un fost vecin din copilaria mea rosii crescute de el, tot soiul asta sa fi fost sau altceva, nu mai stiu si nici nu mai am pe cine intreba ca vecinul saracul s-a prapadit, ne aducea rosii de peste un kilogram. Dar stiu ca ne spunea ca le crestea cu ingrasamant, natural, facut din gunoi de la pasari diluat in apa . Si eu ma miram si ma bucuram ca mananc din asa ceva. Ei, uite ca acum am ajuns si eu sa culeg din curtea mea rosii mari , sanatoase si frumoase  si fara niciun ingrasamant sau alt adaos in afata de apa chioara , adaugat la radacina plantei .

Umbland hai-hui pe net, de colo-colo ca un catel fara stapan (pe strazi) am mai vazut si anul acesta la cineva, nu mai stiu unde, tot asa rosie de peste 1 kilogram , si mi-am adus aminte de cele primite de noi in urma cu cativa ani .

Totul e sa ai o bucatica de pamant si sa incerci sa cultivi ceva pe ea .

17 august 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii :) ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

29 iunie 2013

Sambata de vara

Filed under: blog, Fără categorie, legume si fructe, rosii, tomate, vremea — Tags: , — Mihaela C.P. @ 9:40 pm

Bun lucru blogul. M-am uitat la un articol din urma cu vreo doi ani si cand am vazut cum arata atunci hibiscus syriacus fata de acum, am realizat mai bine care e diferenta dintre cel de atunci si cel de acum. Inca nu a inflorit in anul 2013, dar are o multime de boboci. Insa tufa s-a dezvoltat frumos, chiar astazi ma uitam la ea cat de frumos a crescut si imi puneam intrebarea daca sa o tund sau nu , in cazul in care va tot creste in continuare. Nu as vrea sa o tund, nici nu cred ca o voi tunde, decat daca se va transforma in vreun arbust chelos si urat.

Zilele de vara astea de acum sunt una calda, una rece. E bine ca mai ploua, ma mai scuteste de udat gradina, dar parca de asa o vara… nu ma bucur deloc de ea asa cum e anul asta.

Stiu ca a fost sarbatoare religioasa  azi. Si nu am facut nicio treaba, dar nici cu mainile in san nu mi-a venit sa stau, asa incat m-am dus sa mai copilesc din rosii si sa mai leg pe ici , colo, pe unde mai era cate o  ramura aplecata.Bineinteles ca au mai aparut si buruienile de smuls si uite asa, am inceput pe la 11.30-12 si la 3 cand am terminat, ma simteam sfarsita dupa stat ore in sir in solarul incins si  mai mult aplecata .Mainele de la frunzele de tomate mi se facusera  negre , nu pot sa folosesc manusi (nici chirurgicale, cu care poti folosi mai bine mana, degetele, nici de gradinar, care sunt mai mari, mai grosolane) aia mi-ar mai fi lipsit sa imi mai transpire si mana in manusa . Parul imi statea zburllit, nici pieptenul nu a mai intrat in el  pe inserat,  cand a trebuit sa imi dau un aspect curat si civilizat ca sa plec de acasa .

Dintre toate rosiile in compania carora am petrecut amiaza , am fotografiat una cu aspect mai deosebit, numita  Reistomate , sau rosia calatorului, acum necopata, verde si inca mica (cred ca va mai creste) . I se spune asa pentru ca din cocolosul de felii de tomata crescute parca una peste alta, se pot rupe pe rand bucatele si restul poate fi pastrat si consumat mai tarziu, eventual intr-o calatorie. Nu am decat doua fire din acest soi intrucat am inteles ca nu e gustoasa deloc, ar fi cam acra si pentru ca am vrut neaparat sa am si eu in gradina mea si acest soi , am pus numai pentru aspect , ca  sa ma conving cu propriile mele simturi si de aspectul ei, si de gust sau orice altceva. 

Acum cerul a negru intunecat si din cand in cand e traversat de cate un fulger care il coloreaza pentru o clipa  in violet. A si inceput ploaia  , poate nu o fi si furtunoasa , ca si asa m-am cam speriat pana acum de ea.

Vara asta….of, of!Dar oricum ar fi ea vara, tot mai bine e decat iarna :).

17 martie 2013

Se apropie echinoctiul de primavara

De dimineata cand m-am trezit si am vazut ca afara ningea…

M-am consolat :), ce era sa mai fac.

Dar am primit o promisiune (cel putin asa mi s-a parut mie, desi stiu si vorba aia ca ”promisiunile sunt date ca sa fie incalcate”) ca pana la iarna viitoare, situatia nu se va mai repeta .

Asa ca am purces cu nadejde sa mai fac cateva ultime poze cu zapada pe luna si primavara asta – care a inceput deja, dar ca toate primaverile are doua inceputuri: unul calendaristic ca sa ne amagim un pic cu el, altul autentic ,  cel astronomic, care se petrece odata cu echinoctiul de primavara, in jurul datei de 20 martie . Prin urmare mai e un pic, inca un pic mic si gata, se va termina iarna .

Pana atunci, mai iata-i inca o data fulgii de nea asternuti astazi, 17 martie :

Ninsoare de martie si branduse
Zapada si branduseDe acum vor lasa loc soarelui, ploilor de primavara, cate unui ultim ger , dar fara zapada. Inca o vreme numai in casa sau orice fel de adapost caldut  e recomandat  sa fie tinute micile rasaduri ale plantelor sensibile care nu suporta  gerul.

Rosiutele mele si ardeiasii (ii alint ca acum sunt mici-mici) stau pe pervaz ,acolo au si lumina si caldura de la caloriferul aflat dedesubt , care le tine caldut la radacina si ii vad cum cresc incet, putin cate putin . Au fost puse in pamant odata si semintele de ardei iuti si cele de rosii , rosiile au rasarit mai repede, dupa cateva zile, in mai putin de o saptamana, insa ardeii iuti abia acum de vreo zi, doua au rasarit. Insa destul de voiniceste.

Mica tomata
Tulpina micii tomate
Mic ardei iute

Ce a adus extraordinar fotografia digitala este , dupa parerea mea  si spre marea mea uimire si bucurie, posibilitatea de a mari imaginile si de a vedea detalii de care altfel nu eram constienta, cum ar fi in pozele cu  firele mici de tomata si ardei perisorii fini ai plantutelor, care in una dintre fotografii iti pot lasa impresia ca sunt ca spinii de cactus. De fapt , in realitate, ei abia daca se vad .

O saptamana buna si o primavara frumoasa va doresc!

8 februarie 2013

Adevarul despre rosii

Pe blogurile de mare interes pentru mine , cele gradinaresti, care au macar in cate-un colt de pagina o vorba de dor despre gradina -fie ea in casa, in balcon sau la nivelul solului, afara , am observat  in ultimele zile verva mare. Toata lumea se gandeste , planifica sau viseaza , rasaduri de rosii. Cum traim in anul de gratie 2013 , intr-un stat modern , ce face  parte importanta din marea Europa unita , prieteni cu cei din rasaritul si apusul lumii noastre noi, si soiurile de seminte de plante sunt din ce in ce mai diversificate, cu posibilitatea de a circula cu mai multa usurinta din cele mai indepartate teritorii , intr-un sens si in celalalt .

Si cu cat mai multe si mai diverse soiurile, cu atat mai mari si tentatiile de a incerca macar cate ceva nou in vara care va urma , mai ales de catre cei care  cultiva  rosii din curiozitate, joaca  sau pasiune. Profesionistii cultiva probabil soiuri profesionale , productive, care nu le dau mult de furca (munca). Noi ceilalti, cate un Don Quijote al tomatelor, ne batem cu diverse mori de vant incercand cai nestiute -ce distractie, dar si ce bucurie cand distractia da  rezultate!

Incercam si tot incercam , pentru ca rosiile nu sunt la fel nici prin forma, nici prin culori sau nuanta, nici prin gust, nici prin miros , nici prin rezistenta sau modul de a se comporta in diverse conditii oferite de mediu sau de sol.Si nici prin valorile nutritionale.

La cea mai mare cautare , zic eu, sunt heirloomurile, adica soiurile produse de cate o familie sau grup de intreprinzatori , pastrate si perpetuate in mod natural , de-a lungul mai multor ani, verificate si indragite si  iata, chiar impartite si altora.

Unchiul meu, insa,  agronom specialist , are  alte optiuni. El cauta an de an soiuri imbunatatite ,  hibrizi rezistenti la boli sau alte atacuri din mediul exterior.Anul asta am inteles prin intermediul telefonului fara fir, adica din vorba impartasita altora (mamei) si data mai departe, ca are din nou ceva soi extraordinar , hibrid, din Olanda.

M-am luat si eu dupa el intr-un an. Mi-am zis ca o fi vreo minune ceva cu soiurile astea hibride, de care eu habar nu aveam si in loc sa cresc ce trebuie si ce folosesc oamenii bine informati , ma chinui cu sensibile si cine stie ce pricajite soiuri vechi din gradina mea. Si mi-am ales de pe net in urma cantaririi diverselor avantaje specificate de un site care vinde seminte profesionale  , soiul de rosii Tolin F1.Cand intalniti pe un plic de seminte codul F1,  asta e semn de hibrid,  produs prin polenizari dirijate intre alte soiuri cu diverse calitati.

Cum nu sunt mare producator de tomate si abia daca pun cateva seminte in fiecare an din cate-un soi, mai am si acum din plicul cu (parca) 300 de seminte , ori sa fi fost 150 ,cumparat in urma cu cativa ani.Numai cateva.

Intr-adevar, in primul an  in care am pus in gradina  rosiile Tolin F1,  am fost impresionata. De felul bogat in care produc, pe fiecare fir , de-a lungul mai multor etaje, care ajung intre 5 si 7 de fiecare fir, rosiile cresc in ciorchine .Rosiile sunt frumoase, si mai mari , dar si marime medie , au pielea neteda si lucioasa, sunt perfect rotunde, se desprind usor cu o bucatica de codita , astfel incat sa nu fie rosiile vatamate la cules, bune si  de export catre cei mai pretentiosi consumatori, daca ar fi cantarite dupa aspect.Sunt rezistente, daca nu au fost culese repede mai rezista inca vreo saptamana sau doua fara sa se altereze ,fara  crapaturi,  la fel de tari si frumoase .Cred ca si la transport dintr-un loc in altul ar rezista la fel de bine o perioada de timp mai mare decat alte rosii obisnuite.Rosii Tolin F1

Roadele sunt atat de bogate si de grele, incat in primul an, cum nu legasem foarte bine firele de rosii, multe dintre ele au reusit sa rupa legaturile si firul a cazut .Fara daune importante, pentru ca nu s-a rupt, doar era rezistent.Rosii hibrid Tolin F1

Dar la testul degustarii…eu zic ca pica testul.Fiecare cu parerea lui, asta e parerea mea. Au coaja tare si groasa, pentru suc nu sunt bune fiind asa tari, nici prea zemoase, pentru salata nu sunt bune fiind tari si prea putin carnoase. Motiv pentru care eu ,desi nu voi renunta la ele de tot, doar mai am cateva, pe care insa le voi planta anul asta afara, sub cerul liber si nu in solar sa imi ocupe locul altora , poate mai delicate decat ele, nu le voi mai insamanta si urmari in gradina mea cu acelasi entuziasm de pana acum. Productia ca productia, dar urmaresc si calitatea fructelor de tomata, iar rosiile Tolin F1 nu se numara printre preferatele mele la gust.

Anul trecut am avut, asa cum va si spuneam candva, aici pe blog, un soi nou de rosii botezate de cel de la care le-am comandat ”rosii uriase”, soi de rosii romanesti , crescute de om in gradina lui de circa 20 de ani. Tot asa, numarul semintelor primite a fost mai mare decat cel al semintelor sadite, prin urmare mai am si acum din ele .Asa stiind,  anul trecut nici nu am mai oprit seminte de rosii, de la  ele  deloc,  pentru ca stiam ca mai am. Atat in poze, cat si in povestile pe care le spunea despre ele, rosiile aratau imbietor, mari, firul incarcat cu rosii ,  gradinarul spunea chiar ca un singur fir de rosii ar fi produs circa 15-20 de fructe mari.Eu nu am numarat la ale mele, dar iata un fir incarcat cu ele: Rosii mari

Care va sa zica, soiul de rosii uriase romanesti a fost productiv, planta a rodit bine , firul plin de roade, grele, abia de se mai tineau in codite. Rosii mari si greleRosiile au fost mari, frumoase, forma nu chiar rotunda ci mai …patratoasa.Rosii mari

Ce nu mi-a placut la ele a fost ca erau prea zemoase, o data, puse pe masa cu mandrie in fata rudelor venite in vizita, asa cum am observat si eu, a exprimat in cuvinte sotul verisoarei mele si a zis ca sunt cam moi, cam zemoase. Intr-adevar, rosiile din soiul asta botezat de producator drept rosii uriase, da roade cam flescaite . Bune mai mult pentru suc si mai putin pentru consum la masa. Anul trecut am avut numai de incercare foarte putine, anul asta cred ca voi indrazni sa pun cu cateva in plus, sa am de suc, tot e ceva.

Doritorilor de a-l contacta pe acela care vinde acest soi , le spun ca il pot gasi pe shopmania. Nu imi cereti si adresa lui.

O alta noutate a fost in vara trecuta soiul de rosii gogosar, pentru umplut. Au forma unui gogosar, si sunt goale la interior. Nu prea grozave, doar daca vrei sa faci rosii umplute , insa noi nu am facut deloc vara trecuta si rosiile astea au fost mai mult ocolite , nu au nici gust , nici zemoase, nici carnoase, niste coaja cu miros de tomata. Usoare pe cantar.Tomate gogosar

Alt soi de rosii , un heirloom pot spune in gradina mea,  care cred ca are deja 10 ani de cand il tot pastrez, este acela al rosiilor numite tiganesti. Se gasesc rasaduri din soiul asta la piata de legume, la tarani, primavara .Din primul an de cand am avut numai cateva fire, cred ca cinci , cumparate din piata m-a impresionat prin marimea rosiilor.Fara sa le fi oferit vreun tratament diferit fata de al altora, rosiile acestea au crescut mari , carnoase, frumoase, bune la gust, culoarea e putin inselatoare in sensul ca se inrosesc complet tarziu si daca astepti dupa ele sa le culegi atunci cand sunt rosii complet, risti sa le culegi moi, usor alterate . Iar eu cam astept dupa ele . Desi gustul lor este delicios, au dezavantajul ca rodesc putin , unul , cel mult doua etaje cu numai cateva rosii, dintre care unele cresc frumos.Rosii: mai mare, mai micaRosii numite ”tiganesti”

Nu este foarte productiv , nu rodeste pana tarziu, firul se ingalbeneste usor catre varf, dand semne de uscaciune, la fel si frunzele palesc si planta pare pierita . Totusi eu le  tin numai de dragul celor cateva fructe mari si bune.Rosii mari

Rosii mari Pentru locul intai in intrecerea dintre cele mai mari rosii din gradina mea au concurat anul asta cu rosiile tiganesti si cele de uriase , de mai sus. In poza se pot vedea in prim plan doua dintre aceste soiuri mari.

Rosiile inima de bou.Am observat cautand pe internet ca exista macar doua feluri: inima de bou roz si rosie .Ale mele , tot pastrate an de an, cred ca sunt din soiul rozaliu. Pe multi ii aud laudandu-le, sunt vestite prin cat sunt de gustoase, zice-se. Nu zic ba, insa fructele lor nu sunt rezistente, se strica uneori pe fir inainte de a se coace si nu doar o data in loc sa le culeg ca sa le folosim, a trebuit sa le arunc.Jumatate din rosie era frumos colorata, parea sanatosa, iar cealalta jumatate stricata. Nu prea sunt incantata de soiul de rosii inima de bou, pastrez si plantez cateva, dar nu cu mare incantare.

Prin urmare, pot spune ca inca sunt in cautarea unui soi de rosii perfect si la forma , si la gust ,si la consistenta, si la atitudine a plantei :).

Poate din noutatile de anul asta ma va cuceri definitiv vreuna dintre :

-ponderosa pink

-cuore d Albegna (Liguria)

-druzba (bulgaresti)

-cherokee purple(dupa nume, s-ar zice ca vine de la indienii americani)

-siberian

Asta a fost cu soiurile de rosii rosii.

Pentru ca mai exista rosiile galbene, mai degraba spus  tomatele galbene,  care din punctul meu de vedere sunt tot ceea ce poate oferi vara mai bun in gradina. Imi plac la nebunie. Semintele lor le pastrez de cativa ani din cateva rosii luate din piata , parca. De la tarani,  oricum, ca o fi fost din piata sau de pe marginea soselei DN1, nu mai stiu, dar de unde le-am luat , le-am pastrat de drag . Sunt tomatele perfecte , dulci, carnoase, parfumate, parca mirosind a gradina, a ploaie, a triluri de pasari, au culoare imbietoare, in salata amestecate si cu cateva felii rosii, dau cel mai indragit mie  meniu de peste an. Anul asta mi-am propus sa pun mai multe decat in alti ani.Tomate galbene

In plus am cateva seminte de rosii si portocalii si trandafirii (chiar asa au fost botezate ) de la banca de gene din Suceava ,din care voi pune separat de celelalte ale mele cateva fire si pe care, de asemenea le voi pastra.

Mai am desigure si rosii cherry de cateva feluri, anul asta voi incerca si rosii verzi, care la coacere au coaja tot verde , albe. Sa vedem ce se va intampla.

Si as dori sa spun celor care au avut impresia ca prin intermediul blogului imi fac reclama ca sa vand seminte sau rasaduri. Nu este asa, semintele le am in numar foarte limitat, numai pentru uzul propriu . Mare parte din ele le-am cumparat si eu de pe internet cautand dupa cuvinte specifice.

« Newer PostsOlder Posts »

Tema WordPress Classic. Blog la WordPress.com.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 424 de alți urmăritori