Eu si gradina

10 Iulie 2015

A fost vara

Filed under: Fără categorie, Noutati, Paraziti, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:00 pm

Pe calea netului aflam zilele trecute, cat la noi era inca destul de frig , ca in alte tari europene, ba si in Canada vara e torida si oamenii isi cautau umbra si racoarea. La noi era rece, dar nu dupa mult timp s-a aratat si vara. Care insa s-a si dus.

Constat cu resemnare ca la noi anul pare sa treaca prin patru anotimpuri diferite ca aspect de ceea ce cunosteam din anii mei mai tineri, si anume de data asta primavara si toamna luungi despartite de cate o saptamana de iarna crunta si respectiv de o saptamana de vara extrema. In rest …cum va ziceam: ori toamna, ori primavara, ceva asemanator lor din punct de vedere al temperaturilor , al zilelor calde cu soare sau nu si al aspectului ploilor lungi ca de toamna, nu scurte si repezi precum cele specifice verii. Nu, ca asa ni se spunea la scoala.

Nu ma mai plang de lucruri de acest fel pe care nu le putem schimba (sau pe care tocmai le-am schimbat deja cu atitudinea noastra prea putin responsabila fata de mediu), cum ar fi clima si viata cu reversul ei.

Si va prezint o ramura din unul din macesii din curtea noastra, pe care a crescut o maciulie, un ghemotoc de perisori verzuri din care se pare ca ar creste chiar si frunze. L-am zarit, l-am fotografiat si iata-l. Nu stiu sa ii zic pe nume, astept pareri.Ramura

Si mai la urma textului de azi , dupa o mai multa vorbaraie pe care poate strainii de Romania care trec pe aici nu o parcurg  si ca sa nu fac pe raspandacul stirilor negative despre un produs romanesc care merge la export ,  iata peste ce am dat  pe net . Un  top al masinilor  pe care (zic ei) ar fi bine sa eviti sa le  cumperi.

Erau vreo 10, insa pe la a 5-a am facut ochii mari cand am vazut pe una de-a noastra bagata astfel in seama :

http://www.carophile.com/10-cars-you-should-avoid-buying/5/

 

15 Februarie 2015

Pe muzica, despre lufa

Filed under: gradina, legume si fructe, muzica, Noutati — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 4:48 pm

De cand nu am mai descarcat poze pe calculator, am si uitat cum se procedeaza. 🙂 Aveam cateva facute inca de anul trecut, intre care si cele pe care le arat astazi aici, pe care inca nu le vazusem, nici nu le descarcasem pe calculator, iar azi cand mi-am propus sa le vad, nu mai stiam nici unde e cablul usb, nici cum se leaga, prin care intrari de la camera foto .

Ieri am luat pamant pentru pregatirea rasadurilor mai pretentioase, pentru plantele care au nevoie de perioada mai lunga de vegetatie pentru a rodi . Dintre cele pe care eu mi-am propus sa le cultiv anul asta si ale caror seminte le voi pune din timp in pamant,  sunt ardeii iuti si lufa, buretele vegetal. De la lufa doar anul trecut am reusit sa culeg doi ”castraveti”, ca fructul lufei seamana cu un castravete mare , desi si in urma cu doi ani am pus rasad din timp, ziceam eu si l-am plantat chiar in solar ca sa aiba conditii pentru a se coace timp indelungat.

Insa in  primul an  planta a facut mai mult flori si mai putin rod, si asta nesemnificativ, constand in  vreo cativa  castraveciori foarte mici, apoi in cel de-al doilea an, desi am pus in pamant mai multe plante, vreo cateva cred ca au cazut victima operatiunilor de prasit , si confundate cu buruienile probabil ca au fost smulse, iar din ce a ramas am reusit sa culeg cu satisfactie doua fructe de marime utilizabila.

I-am lasat pana  destul de tarziu in solar , am zis sa stea cat de mult pe planta,  sa se dezvolte bine fructul, apoi dupa ce i-am cules si adus in casa nu am prea stiut ce sa fac  cu ei, nici curaj nu am avut sa ii curat asa cum am vazut in niste filmulete pe youtube , ca sa nu ii stric. I-am mai tinut  cam o luna si in casa, pe pervaz alaturi de ghivecele cu flori, unul s-a pastrat bine verde si frumos, celalalt insa parea ca ar incepe sa se altereze. In cele din urma pe cel cu semne de alterare l-am asezat pe calorifer astfel ca dupa  vreo cateva zile devenise foarte usor, deshidratat bine , moment in care am hotarat sa incerc sa ii curat coaja . A fost usor de curatat,insa de preferinta sa nu aveti unghii lungi cand faceti o astfel de operatiune , pentru ca vi le distrugeti 🙂 , iar pe masura ce indepartam mai multa coaja rasarea de sub ea structura bine cunoscuta de burete vegetal si iata rezultatul :

Pe amandoi i-am curatat , insa poza nu am mai apucat sa le fac impreuna si fara coaja pe ei.

Apropo de youtube, ce am mai ascultat, or fi noi sau nu melodiile, nu stiu, mie insa mi s-au agatat de ureche in timp ce jucam Songpop online , unul din multe jocuri pe care le joc de pe telefon , in care ti se da un fragment din melodie si tu trebuie sa recunosti ce ti se cere: fie melodia, numele ei, fie artistul care o interpreteaza. Jocul e un fel de intrecere intre doua persoane, il poti juca fie cu prietenii de pe lista ta, fie cu diverse persoane .E destul de amuzant, de placut, mai ales daca mai si castigi din cand in cand. Eu cum nu sunt prea priceputa la muzica mancam bataie cam de la toti partenerii de joc, pana cand am gasit pe o fata cu cunostinte muzicale asemanatoare alor mele .

Eu am auzit recent cele doua melodii  pentru prima data si fragmentele mici din melodie prinse in joc mi-au placut . Poate va vor placea si voua :).

Una, Eres mia, Romeo Santos

 

Si cea de-a doua, John Legend , All of me :

 

20 Septembrie 2014

Rosia piersicie

Filed under: legume si fructe, mediu, Noutati, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:55 pm

Postarile mele cu si despre rosii sunt mai mult pentru cei care indragesc ca ocupatie , cultivarea rosiilor. Desi cu totii sau cei mai multi dintre noi suntem consumatori de rosii, de tomate, presupun ca nu toti sunt interesati si de soiurile diverse de rosii sau cum sunt ele crescute , dupa diverse metode, in solarii sau gradini.

Pe mine inainte sa incep sa ma ocup cu cresterea acestor plante, nu ma interesa deloc, ba chiar cred ca mi se parea caraghios ca unora sa le placa asa ceva , gradinaritul sau cultura tomatelor.

Odata ce am prins ”microbul” insa, am tot adunat , am cumparat de la unul sau altul, in ultima vreme de pe net, diverse soiuri. Tot mai multe, prea multe chiar, asa incat in vara asta am inceput sa fac in gand o selectie a lor si sa aleg soiuri care imi plac, care mi-au lasat o impresie buna si pentru viitor pentru a le creste in gradina mea.

Iar dintre soiurile pe care in vara asta le-am incercat pentru prima data , soi de rosii care mi-a lasat o impresie placuta din punct de vedere al aspectului si al productiei bune obtinute de la el, dar nu teribila ca gust, mi s-au parut cam apatoase , lipsite de dulceata , zemoso-samantoase, nu carnoase, ei bine printre aceste soiuri nou incercate , a fost si , iat-o, rosia-piersicuta, Wapsipinicon peach. Datorita acestui aspect al lor nici nu le-am prea cules de pe fir, stau agatate acolo asteptand sa fie adunate, parca nici nu au cazut, nu mai stiu, am trecut chiar azi pe langa ele , dar nu le-am dat atentie.

Dar cred ca le voi mai cultiva si pe viitor, sunt o pata de alta culoare in gradina , inveselesc locul in care cresc.




Sunt frumoase si harnice , produc rod bogat  si   au culoare luminoasa .Ca dimensiune, sunt dintre rosiile mici, perfect rotunde insa nu cresc mari, nici cat cele cireasa , apropiate ca marime de OSU Blue despre care cu putin timp in urma am vorbit aici.

Li se spune piersici printre suratele lor tomate, datorita pufului cu care este acoperita coaja lor. Am fotografiat si va arat mai jos  vazute de aproape o tomata piersica si o alta rosie , ca sa vedeti diferenta de puf intre ele. Tomata piersicuta insa nu are puful nesuferit si scarpinacios al unei pierisici -fruct, din cele care cresc in pomi. Puful ei nu prea se simte la pipait si se curata mult mai usor decat al fructelor piersici din pomi :).

A inceput sa ploua. Neasteptat, nu vazusem nicio ploaie anuntata de astazi in zona noastra, abia de luni ma asteptam la ploaie si apoi si frig . Toamna asta… 

 

12 Septembrie 2014

Osu Blue

Filed under: animalute, legume si fructe, Noutati, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 11:00 pm

Daca am avut in vara asta vreun soi de rosii pe care sa fi stat cu ochii atintiti si cu dorinta de a il vedea cu rod , acesta a fost soiul denumit OSU Blue. Osu  vine de la Oregon State University, in laboratoarele careia a fost adus la viata nu ca un produs obtinut prin modificari genetice, ci mai degraba prin tehnici traditionale de reproducere.

Scopul urmarit prin crearea acestui soi nou ar fi fost obtinerea unui produs bogat in antocianine cu bun potential antioxidant .In mod obisnuit , cuvantul ”antocianine” nu face parte din vocabularul meu  , daca as fi fost in gradina nu mi l-as  fiamintit (desi l-am mai zarit informativ) cuvantul asta, doar ce l-am (re)gasit acum cautand informatii pe net despre acest soi de rosii. Oricum, e ceva ce se gaseste in fructele si legumele colorate in violet, purpuriu si e de bine :).

Pe scurt despre aceste rosii: sunt mai  bune daca le culegi cand sunt coapte bine si inainte de a se coace au fost expuse  in lumina soarelui si nu pitite la umbra sub vreo frunza. Fățoase tare nu sunt , desi atrag in gradina privirea, la mine s-a vazut ca ar fi ceva nou .

Pe net insa am mai  intalnit pe cate unii nemultumiti de aspectul lor prea simplu la interior, ca al oricarei alte rosii comune , insa mie imi  plac .

 

De cand le-am ochit nici nu imi mai amintesc prima data pe unde, le-am dorit si cand le-am avut le-am urmarit cu atentie evolutia de la primul semn de germinare din primavara  . Apoi cand am vazut primele codite ,ale primelor frunze odata rasadurile plantate  afara , in  culoare violet am stiut ca sunt ele, ca au rasarit si au reusit sa supravietuiasca si sa creasca , in ciuda  problemelor  pe care le-am avut cu rasadurile de tomate din cauza pamantului prost in care le-am infiintat .

Vorbind despre marimea lor , fac  parte din tomatele cu roade mici, nu atat de mici cat rosiile numite cireasa, un pic mai mari, dar nu se pot intrece cu alte soiuri laudate pentru pulpa carnoasa sau dimensiunile mari la care pot ajunge. Comparativ,  insirate pe masa mai multe tipuri de rosii, ele sunt cam printre cele mai mici. Dar inca o data, nu marimea conteaza (in cazul lor).

 

Ca aspect exterior , in perioada de inceput, fructele lor pot fi confundata cu patlagelele vinete,


 

apoi pe masura ce incep sa se coaca, se inrosesc si culoarea indigo dispare, ele devenind maron-purpurii


 

Gustul  nu pot sa afirm ca l-as fi simtit  diferit  fata de al altor  rosii .

Anul asta poate datorita intarzierii cu care s-au copt rosiile fata de alti ani , la mine atat din cauza verii reci si ploioase, cat si din cauza rasadurilor care nu au crescut deloc cat au stat inauntru in perioada de inceput , in care in alti ani ar fi fost mult mai bine dezvoltate, ma si mir ca am avut rosii.

Insa odata ce s-au copt, s-au facut toate soiurile dintr-o data si nu am mai reusit sa le savurez pe rand , ci le-am cam luat de-a valma si claie peste gramada , albe cu rosii cu roz cu verzi, cat de mult le-am asteptat si le-am tot bibilit atunci cand incepusera sa ma sperie cu cateva semne de mana , parca nu m-am mai bucurat de ele la fel ca alta data.

Soiul acesta de rosii  este unul roditor, face fructe destule , pe cateva etaje , se coc printre primele si vad ca deocamdata cum vremea e inca buna , tin cateva saptamani pana ajung multe  sa se coaca.

Eu l-am apreciat si voi mai cultiva si in alti ani rosii OSU Blue. Merita sa ai o frumoasa pata de culoare atat in gradina , in cosul cu tomate cat si in castronul cu salata :).

 

 

 

Tot o pata de culoare are pe cerul gurii si salbaticul de caine aratat  mai jos : e negru ca un caine care musca si maraie mereu nu la  oricine ci la mine, care l-am cules de pe drumuri si l-am adus in casa , la masa , iarna la adapost .Asa face mereu, zi de zi nu doar intamplator din cand in cand .

 

17 Iunie 2014

Salcia japoneza

Filed under: copaci, Noutati, plante, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:28 pm

De cand cu netul , dragostea la prima vedere se petrece online.

Asa cum mi s-a intamplat mie cu salcia japoneza pe numele ei Salix-integra-Hakuro-Nishiki , pe care prima data am vazut-o pe un forum (cu poze) despre plante intr-o gradina . Mi-a cam facut cu ochiul de atunci, dar nu am fost prea convinsa ca as si vrea pe una ca ea la noi acasa.

Apoi cred ca am inceput sa caut informatii despre ea, despre conditiile de mediu pe care le prefera, cat creste de inalta, lunga , lata sau/si patrata , am vazut si cateva poze care mai de care mai impresionante sau dimpotriva , neconvingatoare din lumea asta mare .

Am vazut-o apoi la Baumax la vanzare printre diverse alte plante. La capitolul ”plante” imi place ce aduc la magazinul asta, insa imi este cam peste mana sa intru la ei ori de cate ori sunt prin zona in care se afla amplasat. Cum la prima vedere doar am zarit-o si nu m-a si convins sa o iau (iar) , a ramas in magazin , la locul in care se afla. Pana a venit, cum i se mai zice, saptamana oarba si am vazut cu totul intamplator pe un site de plante o poza cu o seamana de-a sa , nu cu ea direct, cea care urma a mi se livra  si  mi s-a parut multumitoare descrierea plantei si a dimensiunilor produsului expus spre vanzare . Si impulsiva cum sunt , fara sa ma fi gandit inainte in care loc as putea sa o asez in gradina, daca am sau nu loc suficient pentru ea, am dat click si am luat-o .

Ne-a placut tuturor celor ai casei   inca din primul an de ea, desi era  putin cam rahitica. Cred ca am avut si o discutie despre plantarea unui alt copac in gradina, in sensul ca in primul rand eu spuneam mereu ca nu imi plac pomii sau copacii care cresc inalti in gradina si cum de tocmai eu luam un alt copac. Insa ea nu creste inalta. Ba este chiar recomandat sa i se tunda coroana scurt .Dupa primul an de plantare la noi, eu nu m-am indurat sa ii scurtez  ramurile. Dar va urma si asta.


Este atat de frumoasa, incat e principalul punct de atractie al privirii tutror celor care intra in curte . Si vecinii dupa ce au vazut-o ce frumos si-a dat drumul anul asta, si-au luat si ei una . Ba am vazut si in parcarea unui supermarket plantata pe o bucata de spatiu verde o alta astfel de salcie, e  in mare voga se pare . Pentru ca e si frumoasa tare :).

Pe cand incercam sa adun informatii despre ea , am gasit pe net o poza in care avea plantat la baza tulpinii un trandafir roz,  bogat inflorit si desigur, as fura si eu ideea si as planta un trandafir sau vreo cativa  in toamna,  in apropierea ei. Dar  imi cam pun si intrebarea: cum voi mai ajunge sa ii tund coroana daca va fi asa strasnic pazita ca in poza de mai jos  de un protector tepos  ?

 

 

8 Iunie 2014

Radacini vinetii

Plantuta verde din poza de sus este… un cunoscator cultivator de plante  ar trebui sa o recunoasca dupa frunza si sa stie , partea verde ce creste deasupra  pamantului din cartof. Cartoful cartof cel comestibil, nu vreunul din care sa rasara flori. Cartof ce a rasarit intai in solar , plantat inainte de a se fi dezghetat afara bine pamantul din  cateva cojite, numai, deci nu din cartoful intreg , cojite ce erau incoltite  insa , ramase de la preparea cine mai stie carei specialitati de mancare de cartofi mov . Si uitati-va ce bogatie de frunze au putut sa rasara numai dintr-o coaja!

De vreo cateva zile  cartoful nostru candva verde,  incepuse sa cam paleasca si sa se ofileasca . Ba chiar din doua plante , cate au rasarit si s-au dezvoltata din cojile de cartofi ingropate in pamant , una a disparut de tot , cealalta, desi eu n-am observat-o ,  zice ca ar fi in prezent inca verde si inflorita. Deci comportament diferit in  conditii asemanatoare de crestere si ingrijire.

Asa ca am zis, daca una din plante s-a dus de tot, hai sa sapam sa vedem ce o fi in pamant . Cultivator de cartofi pana acum nu am fost, ca am zis ca nu merita ,nici  nu au prea dat mari rezultate cartofii in pamantul din gradina noastra, atunci cand au mai fost incercari   si nu mi-au fost dragi de cultivat, asa ca i-am  taiat de pe lista . Pana anul asta, cand am vazut , am mancat  si am vrut si in gradina sa incercam  sa cultivam  cartofi mov :).

Dintr-o coaja de cartof mov incoltit , iata recolta :

Iata si aspectul in sectiune 🙂 :

Si scosi proaspat de la prajit din uleiul incins :

Si gata de …infulecat (dupa ce ploaia de astazi cu doua reprize de plouat cu gheata  cazuta din cer m-a prins in solar , in compania tunetelor  si fulgerelor) , ah ce buni au fost ! 

Din coaja au fost in solar cativa, insa am si afara ingropati sub cerul liber si au fost de curand infloriti , cartofiorii mici, cumparati de  samanta. Un buchetel cu florile lor :

 

8 Martie 2014

Boboci exotici

Filed under: exotice, Lamai, legume si fructe, mediu, Noutati — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:28 pm

In perioada de repaus a plantelor, din anotimpul rece, de cand le aduc inauntru , toamna tarziu, in pragul caderii brumei si pana in zilele calde de primavara, in care si noptile temperatura este pozitiva ,  le dau apa plantelor cam o data pe saptamana, in functie de incaperea in  care le tin si de cerintele lor. De exemplu, cactusilor nu le dau apa nici atat, ci mult mai rar, o data pe luna sau mai bine zis cand imi aduc aminte si imi fac si timp pentru asta.

Cand le dau apa, adeseori nici nu le prea privesc cu interes; stiu ca sunt niste crengi cu frunze adeseori uscate , fara flori, asa ca nu imi dau motive sa zabovesc langa ele prea mult si admirativ.

Insa intr-una din zilele trecute, intr-o zi  de weekend, zi de alimentare cu apa pentru flori, nu stiu cum de mi-a atras atentia ceva :boboci albi , destul de multi fata de anul trecut la una dintre plante, care mai e sau ar trebui sa fie si roditoare.

Insa exotica fiind, o tin in ghiveci, ca desi in locurile in care ii este bine ei, plantei, ii place si putina racoare, temperaturile negative din anotimpul rece de la noi nu ii fac bine.

M-am bucurat, oarecum. Spun numai ”oarecum” pentru ca bobocii ei mi-au  dat de gandit. Daca i s-ar deschide cata vreme e numai in interior, nu ar fi vizitati de albinele polenizatoare si nu ar lega rod. Si atunci , sa ma bucur, sa ma ingrijorez?

Inca imi fac planuri; sunt cu ochii pe ea si pe evolutia temperaturii de afara. Daca i se vor deschide bobocii prea devreme, inainte de a ajunge la noptile cu temperaturi pozitive, suportabile, va trebui  sa ma plimb cu ghiveciul in brate: ziua afara, noaptea inauntru …si nu e prea usor :).

Daca insa bobocii vor mai avea putintica rabdare, cam o luna si ceva , atunci rasuflu usurata, ca macar ajungem la un liman . Desi si mai  departe ar putea aparea probleme sa nu tina fructele, cum am mai patit si altcandva, in alti ani.

E vorba despre un mic arbust de lamai.

Pe care l-am luat in urma cu ceva ani cu cateva fructe pe el si in sezonul urmator, a facut din nou, la noi acasa de la flori la fructe , tot ce trebuia. Insa dupa aceea nu a mai vrut sa faca fructe. Facea boboci, apoi flori, uneori vedeam si lamaile mici , dar in scurt timp le pierdea.

Iar anul asta, de bucurie ca l-am vazut imbobocit , m-am laudat cu el si cand sa ii prezint realizarea, mai vad ceva. Alta bucurie, pe care mi-a facut-o el, lamaiul , si pe care eu, preocupata tot de altceva de cate ori treceam pe langa el, nu o vazusem: avea si o lamaita.

Mica, dar la ce tratament restrictiv l-am tinut, cu apa putina si niciun alt tip de hrana (ca eu nu pun lamaiului ingrasamant chimic, am zis ca daca e de la mine din curte, macar atat sa stiu, ca nu e indopat), s-a descurcat uimitor. Deci de asta toamna o lamaita s-a prins si a rezistat pana acum. O  sa consum din ea, tot, tot , numai codita o sa o arunc de la ea. Si sper sa mai faca si altele chiar de anul asta.

Sa va fie bine! Si doamnelor, fetelor, la multi ani!

19 Februarie 2014

Rosiile care inchid lista

Filed under: Fără categorie, legume si fructe, Noutati, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 7:06 pm

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

21 Decembrie 2013

Ziua de azi

Filed under: animalute, cumparaturi, Noutati, pomi, tratament, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

-Ce a fost astazi ?

”azi a fost sambata”

-Da, si ce altceva a fost astazi, sambata?

”a fost (sau mai este) …Vocea Romaniei”

-Ei, da, o fi fost Vocea Romaniei. Dar ce altceva a mai fost azi, sambata…?

”…21  decembrie”

-Da, si? Ce e pe 21 decembrie?

…”e solstitiul de iarna, a inceput iarna astronomica”

-Da, bine, adica nu prea bine, optimistic , ce se mai intampla la 21 decembrie?

…”se intampla…ziua de dupa Ignat, sfarsitul purceilor” 😦

Da, aici vroiam sa ajung. Cand se fac multe preparate din carne de purcel .

Nu sunt o carnivora, nu sunt nici ca vedeta aceea cu gaina in brate , o aparatoare a dreptului la viata al animalelor si sustinatoare a imbracamintii din piele ecologica si alte , alte. Dar in perioada asta, de la sfarsitul lui decembrie pana…prin ianuarie, februarie, e singura vreme din an cand manac si eu carnati, asta pentru ca sunt facuti de casa, la noi acasa, dupa o reteta nemaipomenit de buna, dupa parerea mea .

Asa incat,  cand e Ignatul, noi nu taiem purcelul, ca nu crestem purcel in curte , insa ne aprovizionam de la magazin cu purcel si cu vitel, si cei priceputi prepara diverse produse traditionale :carnati, lebar, toba.

Eu insa nu mananc decat carnati .Dar carnatii or fi ei buni proaspeti, insa au gustul perfect daca sunt putin si…afumati.

Si neaparat  si cu mustar .

Pana anul asta, iarna eram abonati la rand la afumatoarea unui vecin. Nu ne tinea la coada tare mult, ca avea loc si pentru noi si pentru altii in afumatoare. Insa  de anul asta, gata, s-a terminat. Avem propria afumatoare in dotare :). Pe care, e drept ,  o folosim…doar cateva zile pe an .

Iat-o in poze, mai jos.

Este formata din doua corpuri: un cazan , in care se aseaza si se aprind lemnele  , legat de corpul in care stau produsele din carne printr-un burlan, prin care circula fumul. Burlanul are si el o smecherie :). In interiorul lui este un ghem de plasa de sarma care sa impiedice scanteile sau funinginea sa treaca in dulap .

In partea de jos a cazanul exista o usita prin care este alimentat cu lemne. Lemnul de prunul se zice ca da in afumatoare cea mai buna aroma. Noi am avut doi visini uscati si cred ca ei au dat lemne pentru afumatoare anul asta :).

In dulap exista bare de  care se pot agata carnatii cat sunt expusi la fum sau rafturi .Fumul intra pe la un capat dinspre burlan si daca ar fi ascultator , ar trebui sa iasa  in principal printr-o fereastra mica pe care o vedeti in partea stanga , sus, acoperita cu o sita, dar am vazut ca isi face de cap si se mai strecoara si pe la acoperis .

Puteti vedea  in dotare, instalat preventiv ,  si un pet cu pulverizator , in care se afla  apa , asezat la indemana pentru stingerea flacarii , daca devine neascultatoare, un patent cu care sa poate fi ridicat capacul de la  cazanul fierbinte si o fereastra care se inchide-deschide , prin care se pot aseza produsele alimentare pe raft in vederea afumarii sau se pot face verificari (vizuale, olfactive ).

Ei, nu stiu cum  vi s-a parut, dar mie mi-a placut ”utilajul” . Si ma amuza sa povestesc acum despre el, ca si cum eu as fi specialista in …afumaturi :).




Astazi a fost din punct de vedere al vremii, o zi superba, de care cu totii ne-am bucurat. Am putut sa ies si eu  putin afara in curte . Ies foarte rar in ultimul timp si tot mai des ma gandesc cat de mult pierd petrecand timpul (necesar) la job, cand mie de fapt mi-ar placea sa stau mai mult in gradina, chiar si pe timp urat.

Si serviciul are rostul lui si castigul cel mai mare consta in oamenii pe care i-am intalnit si cunoscut acolo  si ma gandesc in primul rand la cei alaturi de care muncesc .

De fapt vroiam sa v-o arat pe pisica Tili , care s-a bucurat de vremea frumoasa de afara, ei de altfel ii place sa stea mult timp pe afara .Cand vin de la servici , de obicei ea e afara si trebuie sa o caut sau sa cer sa fie adusa in casa de cel in  tovarasia caruia isi petrece timpul  peste zi , pana la venirea mea.

Vedeti cum ii atarna niste ate de labuta ? Povesteam in urma cu ceva timp ca a venit acasa schiopatand . Dupa ce am lasat-o cam trei saptamani fara sa intervenim , crezand ca se va reface singura, si nu s-a refacut, am dus-o la medicul veterinar, de fapt el a venit si a luat-o de acasa si a trebuit operata.

Ceea ce se vede in fotografie atarnand la labuta ei cheala , sunt firele cu care a fost cusuta operatia . Mai jos este fotografiata cu pansamentul portocaliu, inainte de a-l indeparta.Firele inca nu i-au fost scoase pana acum , urmeaza.

Fara interventia veterinarului nu si-ar fi revenit deoarece avea un os deplasat de la locul lui . I-a fost reasezat osul si ligamentele la locul potrivit. 

 

27 Noiembrie 2013

2 in 1-cartof si rosie

Filed under: filme, muzica, tv, legume si fructe, Noutati — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:47 pm

Si in gradina se poate sa prinzi (cum s-ar zice)  doua dintr-o lovitura. Doua culturi , de cartofi si de rosii de pe aceeasi suprafata cultivata …cu cartofi altoiti cu rosii. Mai exact a fost indepartata partea inutila a cartofului, frunzele  si pe tulpina lui, viitor poltaltoi , ce trebuie sa fie suficient de groasa incat sa suporte noua planta , a fost grefata o bucatica de tulpina de tomata a carei tulpina zice ca ar trebui sa fie de diamentru aproximativ egal cu cel al portaltoiului .

Unii altoiesc trandafirii, altii pomii, altii…legumele .Asa cum a reusit o firma cu reputatie buna din Marea Britanie , dupa multi ani de incercari , care a dezvaluit publicului si a reusit sa ofere  spre comercializare in numar mare , un nou tip de planta ce poate fi cultivata atat in recipiente incapatoare, cat si in pamant direct in gradina , planta  care in pamant produce cartofi , iar la suprafata dezvolta o frumoasa tomata de marime nedeterminata . Planta este anuala si nu cred ca poate fi reprodusa din seminte , ci numai prin reluarea an de an a procedeului de altoire . Ceea ce inseamna ca ori invatati lectia sa produceti acasa noua planta, ori cumparati de la cei deja cunoscatori , care in prezent sunt…destul de putini , daca nu cumva secretul e bine pastrat de firma care a reusit pentru prima data sa creeze aceasta noua planta care ofera pe spatiu mic productie …dubla. 🙂

Gustul atat al cartofilor, cat si al rosiilor rezultate din aceasta combinatie , zice ca ar fi deosebit de dulce si bun.

 

Planta e primit numele de TomTato .

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.