Eu si gradina

15 August 2014

Perseide

Filed under: culori, mediu, orasul, vremea — Mihaela C.P. @ 9:20 pm

Ati privit luna in ziua in care era mai aproape de Terra si in care parea, zice-se, desi eu n-am obsevat asta, mai mare decat in alte nopti?

I-am aruncat si eu de cateva ori in noaptea cu pricina, cate-o privire. Mi s-a parut cam prea luminoasa, mai mult alba decat portocalie, asa cum este atunci cand se vede plina, rotunda, mare si …frumoasa :). Dar nu m–a impresionat de data asta, ca alta data .

Mi-am propus insa, ca pana in 24 august cand zice ca pe cerul noptii se vor putea vedea Perseidele, ploaie prolifica de meteori , ce poate fi urmarita in vara  fiecarui an , ajungand la apogeu in jurul datei de 14 august, cand rata meteorilor poate atinge chiar 60 pe ora, sa imi fac timp si sa vad si eu cum se intampla asta .

Cum  am avut zi libera pe 15 august, in noaptea de 14 , ochii mei au fost indreptati catre cerul noptii.

Si am vazut , mai bine spus am zarit cateva, ca apareau in diverse locuri pe cer , cand si cand doar cate una,  nu in grupuri de stele cazatoare , iar eu observam numai miscarea rapida, cum o zbughea cate o luminita de la locul ei de pe cer si se ascundea dupa o scurta linie curba descrisa de traiectoria ce ramanea in urma ei. Daca as fi fost mai bine pregatita, adica daca as fi avut la indemana si o patura sau ceva cu care sa ma acopar, pe masura ce noaptea devenea tot mai racoroasa, poate as  fi ramas mai multtimp cu ochii scrutand cu atentie cerul, cu atat de multa atentie incat la un moment dat ii simteam bulbucati, gata sa sara si ei din orbite.

Cat am stat cu ochii pe cer am putut remarca cat de multa miscare  se petrece pe cer si se vede mai bine in noptile senine. Avioane…cu zecile treceau. Ei, da? Da, multe, nu le-am numarat, dar am vazut mai multe decat stele cazatoare, iar stele am numarat cinci sau sase (de una nu am fost foarte sigura). Apoi luminite aprinse plimbandu-se incet cu viteza constanta, probabil asa cum au mai spus altii alta data, sateliti , si din ei vreo cativa. OZN-uri nu am identificat. Nici fapturi de pe alta planeta nu mi s-au aratat . Dar pot sa spun cu ocazia asta ca pana nici cerul nu mai e cum era candva :).

Iar in noaptea asta, desi nu stiu daca voi mai avea acelasi cer senin de cu o noapte-n urma, pentru ca inainte de a apune soarele era populat de norisori, as mai incerca sa imi mai indrept iara privirea spre cer. E atat de multa liniste noaptea, dupa ce multi se retrag in casele lor  !

Si e atat de placut sa stai afara,  macar ca sa ascult cantecul greierilor , pe care ii aud ca au si inceput nocturna lor  deja. Cat pentru o privire, un tril , doua de greieri , un sfert de ora si tot ar merita . Mini vacanta mea :).

Noapte placuta !

 

26 Ianuarie 2014

Orbitor

Filed under: animalute, copaci, orasul, Pasari, pomi, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:14 pm

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).


Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …



6 August 2012

Vara , cald, soare

Filed under: insecte, mediu, orasul, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 6:15 pm

Ce frumoasa este viata, cand afara este vara!

Cam asta ar fi deviza mea. Eu sunt o iubitoare a verii, a caldurii , cand poti sa umbli in fiecare zi imbracat lejer, intr-un tricou sau camasuta subtire, pe care le poti , ba e chiar musai sa le schimbi de cateva ori pe zi.Cand te trezesti dimineata si   inainte de a pleca de acasa faci un dus rece , racoritor .Cand mananci te miri ce peste zi, dar neaparat si o inghetata sau …ah, ce vremuri erau alea cand beam granita! S-o fi mai gasind acum granita? Adica un fel de suc de fructe, care desigur ca nu putea fi tocmai de fructe, ci de coloranti si aromanti , plin cu gheata taiata in cuburi si aschii multe, de iti ingheta gura cu totul atunci cand o beai si de baut se servea musai cu paiul. Imi placea mult granita, mai ales cea de grepfruit , dar asta pe vremea cand eram studenta , in anii imediat urmatori evenimentului care ne-a schimbat traiectoria vietii,  petrecut in 1989.

In vara anului asta chiar am simtit vara.Fata de ultimii ani, cand vara venea tarziu, anul trecut de exemplu caldura a venit pe la jumatatea lunii iulie si a stat cam o luna, ca apoi a venit toamna, chiar daca a fost ea calda, a fost caldura ca de toamna.Si cam la fel fusese si cu inca un an in urma si cam in ultimii ani tot asa.Si imi aminteam cu jind de verile din jurul anului 2000 , cand chiar incepusem sa cred ca temperatura globala ar fi crescut si ca la noi, asa cum se zvonea prin presa , ar fi putut sa se modifice anotimpurile, astfel incat iarna sa ramana numai o toamna lunga si nu foarte rece,  asa cum se intampla la vecinii nostri aflati cu cateva sute de kilometrii mai la sud, grecii sau cipriotii. Dar mi-a trecut repede bucuria si speranta ca s-ar putea asta intampla si la noi, cand au revenit in forta cateva ierni lungi si incarcate de zapada.

Pana in vara asta, cand m-am bucurat iar de caldura si zile insorite toata, toata vara.Prea putine au fost cu ploi ,iar de  frig nu prea imi aduc aminte pe timp de vara.

Azi insa cred ca a fost, inca mai este, cea mai calda zi din an. Am vazut eu la servici ca apareau oameni care spuneau ca la noi este atat de bine inauntru si ca afara e teribil de cald, dar mi-am spus ca asa se intampla mereu la noi, oamenilor le place sa se vaite si de cald, cand e cald si de frig , cand e frig. Eu de cald nu o sa ma vait niciodata. Cred. Cel putin nu pe la noi, la poalele muntelui, unde nu va fi niciodata o caldura molesitoare, ca in capitala. Acolo o fi mai traind acum cineva? Da, cred ca da, noroc cu  aerul  conditionat .

Azi dupa amiaza, am iesit pe la vreo cinci din casa sa mai admir gradina, pe Țili, pasarile, sa vorbesc cu cateii nostri .Insa am simtit aproape instantaneu pe spate cum izvorau rauri de apa din mine, ceea ce m-a facut sa zic ca da, astazi e teribil de cald. Dar e si bine. Vreme de scaldat in mare , mare limpede, curata, albastra, calma… asa e Mediterana. Aparent curata , ca e destul de poluata, asa ca mai bine stau acasa. 🙂 Plus ca acolo poate oricand sa izbucneasca vulcani , sa spulbere tarm uri intregi, pe altele sa le inunde de apa, stau acasa.

Pe inserat, aseara , diverse familii ieseau la plimbare, la aer curat,  pe sub desisul racoros al frunzelor  :

Duminica seara, pe racoare

Familie numeroasa, si se pare ca nu se vor opri aici , ci vor mai urma:

Cu mic, cu mare

E plina tufa de hibiscus de gandaceala rosie, parca sub numele de  gandacii domnului ii stiam eu . La racorirea catorva am mai contribuit si eu dupa fotografie cand le-am dat apa multa sa bea. Nu stiu daca sunt foarte daunatori, sper sa nu se apuce sa imi manance gradina !

2 Mai 2012

Conuri rosii

Filed under: copaci, orasul, pomi — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:39 pm

Cand au aparut prima oara cataloage pentru plante de la furnizorul din Olanda,  Bakker , am rasfoit entuziasmata si bucuroasa ca exista si la noi astfel de oferta , catalogul lor, aplecandu-ma cu atentie si curiozitate asupra multor plante noi pentru mine. Mai ca as fi vrut sa le fi luat pe toate, daca nu ar fi fost atat de scumpe si daca as fi avut loc in care sa le pun pe toate.

Dintre ele mare mi-a fost mirarea sa vad niste braduti , dintre care unul facea conuri albastre  si era fotografiat cu conurile, mandretea lui , iar altul facea conuri rosii. Am tanjit un pic si dupa ei, dar brazii oricum nu mi-i doresc in curte, deja am cativa si au crescut mari si ii privesc cu ingrijorare: cat vor mai creste de mari si oare nu vor fi un pericol pentru case, atat a noastra, cat si ale vecinilor?

Recunosc ca nu ii prea studiez nici pe cei din curtea mea prea tare; bradul e brad, ce sa vezi la el? Mugurii primavara, mai musc din cate unul chiar din pom , nespalat asa 🙂 si cam atat.In rest ace, ace si poate conuri. Dar uite ca nu m-am uitat cu prea mare atentie la conurile lui …pana in primavara de acum, cand stand la balcon ce sa vad? Pe o ramura niste pete rosii: frunze uscate ? De unde acum frunze? Ei, da, nu-mi venea sa cred. Rosii?

Ies din balcon, ma duc langa brad si ma uit mai atent , cu aparatul de fotografiat , apropiat si marit in mana .Si ce  vad iar? Conuri micute si rosii. Ce m-am bucurat! Mi-am adus aminte atunci de bradutii din revista olandeza care mi se parusera un soi nou, necunoscut mie si mi-am ras un pic in gand .

Dar putin mai tarziu , invartindu-ma prin curte , vad iar bradul nostru putin mai de la distanta si vad puzderie, da puzderie de conulete rosii catre varf .Atunci mi-am zis ca fara nicio urma de indoiala intreg bradul, si nu numai vreo ramura ratacita, corcita, arsa , bolnava, cine stie de ce afectiune a bradului suferind , ei bine intreg bradul face conuri rosii . De revista !

Iata-le :

Brad
Din varful bradului
Conuri mici

.

22 Aprilie 2012

Minuni in gradina

Filed under: flori, orasul, plante — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 2:35 pm

Ce sunt minunile?

Sunt lucruri neasteptate, care te surprind dar care te si bucura.

Tema   Life in picture  se refera la minunile din gradina . Eu la toate si la orice m-as astepta de la gradina mea , dar o aparitie mica, venita nici nu stiu de unde, care am aflat ca se numeste floarea pastelui , varianta alba (pentru ca exista si galbena, mai multe detalii puteti gasi aici ) m-a surprins placut. Pentru mine orice pitica sau gigantica , frumoasa sau modesta , nou aparuta in gradina este o bucurie si o surpriza placuta, o mica minune. Floarea pastelui
Anemone nemorosa

 

Si nu stau in apropierea vreunei paduri , ca sa zic ca a venit in zbor samanta din padure . Nu se stie cum a aparut, mai degraba …printr-o minune . E binevenita , ba mai mult, v-o prezint  tuturor ca pe o onoare ca m-a ales sa infloreasca in curtea mea :).

 

8 Aprilie 2012

Ploaie de primavara

Filed under: flori, orasul, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 12:08 pm

Imi place ploaia de astazi . De obicei o zi ploioasa e o zi in care imi sunt incurcate socotelile sau ingreunate drumurile pe care le am de facut, dar astazi am primit ploaia ca pe un prilej de  racorire mult asteptata si necesara , care a inceput sa spele aerul , strazile, sa dea apa pomilor , trandafirilor mei plantati de curand .  Mai putin incantate de ploaie sunt animalutele de afara, cainii sunt plouati si par amarati , gainutele pleostite stau ascunse pe sub stresini , florile care erau inflorite acum incarcate cu stropii de ploaie s-au cam aplecat spre pamant si de asemenea nu par in cea mai buna forma a lor.

Insa eu…da. Mi-am luat umbrela, ghetele de  iarna in picioare ca sa nu se ude sosetele , aparatul de fotografiat pe care uneori omit sa il iau cand plec de acasa si apoi regret (nu insa si astazi) si am pornit in plimbare.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe strazi de dimineata , desi nu foarte devreme, sa fi fost ora 10 atunci cand am iesit eu , era inca liniste si desi eu speram ca ploaia sa contribuie la mentinerea linistii, in scurt timp si trotuarele si strazile au devenit aglomerate , nu chiar ca intr-o zi insorita, dar se pare ca si altii si-au facut ca si mine drum printre sau pe sub stropii de ploaie .

In curte , cateva narcise plouate (dar tot frumoase)Narcise pe ploaie

si o multime de toporasi inviorati printre ele : Narcise si toporasi

Flori galbene pe fond de flori albastre

Am pornit pe stradute linistite , in cartiere de locuit cu case , curte, acolo unde mai poti vedea cate-o gradinita mica, cocheta sau salbatica , de ce nu, dupa gustul si posibilitatea fiecaruia , prin locuri pe care le cunosc deja bine si cam stiam dinainte la ce ma pot astepta. De fapt am pornit la vanatoare cu scop tintit , punct oooochit :

Magnolie, monument al naturii

MagnoliePunct lovit …celebra magnolie care a fost numita si monument al naturii , pe care incerc sa o vizitez in fiecare primavara in perioada ei de inflorire .

Magnolie plina de flori

Flori de magnolie

In alta curte, o magnolie mica-mititica promite ca pe viitor sa incerce si ea sa creasca cat ii va permite spatiul (cam mic) din jurul ei:Magnolie mica

Lor le prinde foarte bine ploaia .

Tuturor celor care poarta nume de floare, eu le urez la multi ani astazi cu ocazia sarbatorii de Florii . Si sarbatori de primavara fericite!

15 Ianuarie 2012

X Files

Filed under: Fără categorie, orasul — Etichete: — Mihaela C.P. @ 7:57 am

Participa la  Life in picture  .

Nu stiu daca mai umbla cineva ca mine cu capu-n nori si ziua si noaptea. Pentru mine , poate si pentru multi altii sau toti , cerul e parte din viata mea , fie senin, fie cu nori rosii, negri, nori cenusii, nori pufosi,  fie ca este noapte si se vede plin cu stele.

Oamenii merg pe strada normal privind drept inainte, eu merg pe strada privind adeseori in sus . Il privesc, il admir, stiu ca e nesfarsit si plin de necunoscute , ca din el ne-am ivit noi , praf de stele , ca sunt o mica mica parte din imensitatea lui.

Si regret atat de mult ca inca nu am reusit sa fac o poza frumoasa ,noaptea , cerului cu stele!

Dar pe timp de zi fotografiez norii si cerul des . Iar intr-o dimineata, ce sa vezi? Iata:

Semne pe cer

Urmele lungi ramase dupa trecerea a doua avioane cu reactie , intersectate pe cer sub forma unui mare X  .

Semn pe cer in zori de zi

Ba inca putin mai spre Sud  se mai vedea urma mai mica a unui alt avion care se apropia .

Trei urme

Nu e niciun semn divin, dar sa fie oare din …Dosarele X? 🙂

30 Noiembrie 2011

România si iubirea de țară

Filed under: Fără categorie, orasul — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:18 pm

Ce inseamna România?

Este teritoriul geografic cuprins intre hotarele  stabilite prin conventii si tratate internationale .Este piatra, stanca, sol fertil sau nisipos, apa dulce, curgatoare sau apa sarata a marii, bogatiile solului si ale subsolului, spatiul aerian de deasupra acestui teritoriu.

Daca asta inseamna România , e frumoasa si  inzestrata  cu de toate si numai buna de admirat si indragit.

Dar pentru mine ca român, Romania inseamna in primul rand locul in care m-am nascut si pe care am facut primii mei pasi, limba in care am invatat sa vorbesc ; școala pe care am urmat-o , istoria si literatura pe care a trebuit sa le asimilez ca fiind parte din geneza mea ca om. Asta ramane fiecarui om in amintire pana la sfarsitul zilelor sale , asta inseamna originea , vatra fiecaruia .

Romania pe care o avem nu este perfecta.

Nici atunci cand iubesti un om ,descoperi ca  el nu este perfect, are calitati si defecte si ajungi sa il iubesti ca intreg cu toate calitatile si defectele pe care le are , fie ca le stii, fie ca le descoperi ulterior .

Asa si România noastra. O iubim, credem ca o iubim, apoi in imprejurari mai putin favorabile descoperim ca am fost dezamagiti de viata pe care putem sa o traim in ea si ne spunem ca nu o iubim, ori mai rau ca ne e sila sau ca uram tara in care traim. De cele mai multe ori , insa, iubirea si dorul de tara se simte atunci cand ajungi sa traiesti departe de ea .

Eu cred ca toti iubim România, ca cei mai multi au simtit lacrimi in ochi sau li s-a facut pielea de gaina atunci cand au auzit intonat imnul tarii la jocuri sportive internationale , de exemplu. Sau daca esti in strainatate si auzi vorbind pe niste straini ceva urat despre tara ta, nu te cuprinde furia si revolta ? Daca auzi in strainatate romani de-ai tai vorbind romaneste, nu ii saluti si intri in vorba cu ei?Ca doar sunt de-ai tai, de-ai nostri. Daca vezi un restaurant sau un magazin romanesc, nu te bucuri si intri in el cu mandrie sa vezi cum se prezinta in strainatate produsele cunoscute de tine din tara ta?

Purtam Romania in sangele nostru , in inima noastra , in vorbele si portul nostru. Ne mandrim uneori sau ne este rusine cu ea, dar si noi insine ii facem renumele asa cum este el acum.

Iubim Romania daca o onoram si ii facem cinste cu comportamentul nostru . Ca si in relatiile dintre oameni, iubirea nu este egoista , ci iubire este atunci cand si daruiesti ceva din dragoste fata de iubirea ta.

Amintesc doua strofe din cuvintele unui mare si apreciat român, Mihai Eminescu , care si el isi exprima iubirea de tara in cuvintele lui:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deși moare valul,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.

––––––––––––––

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăție
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viață în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mîndrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!

28 Noiembrie 2011

Veșnic verzi

Filed under: orasul, plante, Viața grădinii, vremea — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:08 pm

De frunzele agatate de ramurile copacilor suntem pe cale sa ne despartim.Mai pot fi observate cate unele ici-colo, tinandu-se de coditele subtiate si uscate ca niste fire de ata .Multe insa acum sunt pe jos,  care imprastiate pe trotuare, care ingramadite in cate-un colt de gradina, cele mai multe si mai bine sunt frunzele din padure, asternute in straturi groase, fosnitoare la atingere -deocamdata- iar in curand prinse unele de altele ca intr-o  in hora,  in curs de transformare in pamant fertil, o noua viata  pentru copacii la poalele carora s-au asternut.

Acolo unde omul nu poate interveni , slava domnului padurile sunt atat de mari incat nu avem nici motive (deocamdata, cine stie daca vreodata pe viitor frunzele uscate ale copacilor nu vor avea gasit vreun alt rost, de combustibil sau cine stie ce alta folosinta) si nici resurse sau forta fizica suficienta pentru a curata frunzisul tuturor padurilor de foioase; acolo unde omul nu poate interveni, natura isi face singura treaba si asa cum s-a descurcat atatea mii de ani si a facut-o foarte frumos, asa va continua sa se descurce in orice conditii ii vom crea noi , o specie ciudata si distructiva a acestei planete , gasind resurse pentru a isi continua viata intr-o forma sau alta.

Frumoase frunze cazute pe pamant :

Urme de toamna

 

Viata voastra a alergat prin trunchiul si ramurile copacilor si reteaua de nervuri  a voastra, incepand de la radacina si pana la varf . Ceva s-a intamplat si seva nu a mai fost suficienta sa hraneasca si miile de evantaie mici , foite subtiri batute de vant si copacul s-a despartit de voi, v-a eliberat. Dar de ce? De ce voi ati ajuns lest si…altele din altfel de plante nu?

Coniferele:

argintiu

 

ace lungi

 

avant spre cer

 

inteleg. Au suprafata acelor atat de mica, de ingusta incat pot supravietui peste iarna imbracand inca ramurile copacilor care le-au creat. Copacul produce o substanta in seva lor, protectoare pentru celule de daunele provacate de inghet si care permite pastrarea acelor .

Dar mai sunt buxusii:

verde inchis

 

Gard cu adevarat viu

 

Si verde mai crud

 

Inca tanar arbust

cu frunze ovale . E drept ca este mai mica si este mai groasa, dar ele de ce rezista cat toata viata plantei? Ce secret vital au frunzele de buxus in ele de nici nu ingheata, nici nu cad in fata toamnei, nici a iernii?

Ba inca mai sunt alte frunze si mai comune, cu aspect obisnuit, cum ar fi de exemplu acelea de lonicera , zisa si mana maicii domnului .Si ele raman toata iarna tot verzi.

Lonicera -verde

Sa mai amintesc? Ii spune pe romaneste gâscăriță , stiintific iberis sempervirens  , ramane verde toata iarna.

iberis

Campanula , tufa mica cu frunzulite mici , verzi chiar si atunci cand sunt acoperite de zapada, dai zapada la o parte, ele parca zambesc (poate le voi fotografia in iarna asta daca vom avea parte de zapada si daca nu voi uita).

Garofitele , raman frunzele decorative , carnoase , vii toata iarna.

garofite

Salvia, cea medicinala folosita la ceai, ramane toata iarna plina de frunze , nu ingheata, nu cad , nu dau semne de slabiciune.

Unele se mentin verzi.Cele mai multe au frunze lanceolate  ce nu permite evaporarea apei la fel ca cea a frunzelor ovale , mari ale copacilor din paduri de foioase sau pomi fructiferi .

Cateva au si  frunze comune , dar care totusi raman.

Fiecare  planta ,ca si in cazul altor  fiinte vii,  are zestrea ei de la natura. Sunt plamanii nostri , fara ele viata   nu ar fi posibila, dar nici frumoasa nu ar mai fi.

 

 

24 Noiembrie 2011

Covoare nețesute

Filed under: Fără categorie, mediu, orasul, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:36 pm

Toamna ne-a pus la picioare podoabele  de peste vara  ale copacilor  la care, pentru multi dintre ei, cu statura uriasa, altfel nici nu am fi putut ajunge. Multi le privesc cu tristete, ca pe o pierdere a pomilor care daca s-ar putea uita jos, isi inchipuie ca si-ar plange podoaba pierduta.

Si pomii imbatranesc ca si noi .Si o parte dintre ei, daca ar putea , iar eu cred ca ei simt ceva, cumva, ca se exprima intr-un fel pe care noi poate nu il intelegem, probabil ca si-ar privi cu nostalgie caderea frunzelor ca pe incheierea inca unui an din viata verde sau din tinerete. Ori poate ca isi considera caderea frunzelor ca pe o sansa pentru a aduna forte noi, seva noua pentru innoirea din primavara care urmeaza. Caci si pomul, fiinta vie, matura, o fi invatat ca in viata lui exista un ciclu : inmugurire, inflorire, infrunzire, concursul …care a strans in frunzele sale mai mult soare din prag de  toamna si un pic mai tarziu desfrunzire si pregatire de odihna spre iarna.

Mie imi plac toamna covoarele din frunze  .Or fi ele de mai multe feluri, in mai multe culori…mie mi-au iesit in cale cele cateva pe care le-am si fotografiat si pe care le prezint mai jos.

-de gingko biloba:

auriu

-de stejar,

culori calde

-de tei,

culoarea nisipului, la malul marii Negre

-de salcam,  se astern pe jos inca verzi,

clorofila

-de magnolie,

si altele brune

-de visin, ai zice ca au pastrat din culoarea visinelor in ele,

roșcovane

-de cires,

cu razele soarelui

 

Care este de fapt explicatia fenomenului caderii frunzelor:  determinat de modificarea  situatiei climaterice , fie prin reducerea temperaturii insotita de un numar mai mic de ore de lumina a soarelui sau in tari cu climat mai cald prin temperaturi prea ridicate si lipsa umiditatii , copacii  din lipsa elementelor de baza :apa, soare, minerale, intra intr-o stare de letargie vegetativa , care dureaza pana cand soarele devine din nou mai fierbine si  numarul orelor de lumina  de peste zi se mareste -in climatul rece  sau pana cand revine o perioada ploioasa-in climatul cald .

Am gasit o teorie propusa de catre un profesor in urma unor cercetari asupra continutului frunzelor in diferite perioade ,   care spune ca  eliberandu-se de frunze, copacii au posibilitatea sa se elibereze si de substante inutile si toxice pe care le retin in concentratii mai mari in frunze, spre deosebire de tulpina si fructe  , ca o forma  de excretie , substante ce sunt retinute in concentratii mai mari  in perioada de toamna .

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.