Eu si gradina

13 Iunie 2015

Din nou despre socul parfumat

Filed under: Arbusti, filme, muzica, tv, Fără categorie, muzica, plante aromatice — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:51 pm

De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.

In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .

Dar socul… premiul ”Love of my life ” 🙂 din partea mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi ,  si-a scuturat florile ca pe un  covor intins sub coroana lui , la  baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.

Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa  tot frumoase sunt :

 

Bobitele socului,  atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.

Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta  sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.

Au fost odata florile de soc, a fost odata ….

(Love of my life)

 

 

2 Martie 2013

Scurt pe doi.Martie 2.

De ieri aveam planuit ce sa fac in dimineata zilei de astazi, astfel incat de cum m-am trezit , pe repede inainte am pornit la actiune: prima iesire din an in curte , la o parte din curatenia de primavara. Asta e, cand ai gradina, ai si munci mai putin placute de facut, iar cand ai animale, cazul de astazi referindu-se la catei, dar nu sunt singurii care lasa de strans in urma lor, cu atat mai mult. Asa ca azi am stat prin  curte cu maturica si faras si am tot strans , ba una, ba alta, chiar daca la un moment dat incepusera sa dea semne cativa fulgi ca s-ar pregati sa cada peste noi si chiar daca incepusem sa imi simt picioarele inghetate bocna. Am zis ca pana nu termin toata portiunea acoperita de gazon, nu ma opresc .

Cand am terminat, cam cu dureri de spate si de picioare, care mi-au amintit de unele din feelingurile sezonului petrecut in gradina , cand sa ma asez in pat, sub paturica , Tili imi atrage atentia asupra inventarului pe care il aveam de facut si a insamantarilor de primavara pe care musai trebuia sa le pornesc.Inventarul

Ca oricum, fata de alti ani, ma aflu in intarziere, dar nu e niciun bai, ca e timp sa imi rasara si creasca indeajuns toate plantutele pe care mi-am propus sa le cresc din rasad propriu.

Iata plicurile cu poze colorate, in care ar trebui sa fie seminte de calitate corespunzatoare cu pozele de prezentarePoze colorate

Reclama coloratacare by the way, nu sunt dintre cele mai importante si de valoare plante pe care mi-am propus sa le cresc, insa sunt mai prezentabile de aratat. Si rosiile , si ardeii si …ha, si vinetele (de la care insa nu stiu daca chiar voi reusi sa obtin si rod) le am de la producatori particulari de plante, in care am mai multa incredere decat in marile firme care vand seminte de plante. S-ar putea sa ma mai si insel, insa putin probabil, pentru ca producatorii mici care te pacalesc isi fura singuri caciula , pierd clienti si nu cred ca au un astfel de interes.

Dupa cum se poate vedea din poza, anul asta mi-am propus sa cresc mai multe plante aromate .Nu stiu de cand mi-a venit ideea, insa cu siguranta, cand am citit cartea ”Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia MArquez, pe care am citit-o nu chiar intr-un veac, insa cu ceva intreruperi, ca incepusem sa ma plictisesc de ceea ce parea la un moment dat o repetitie : alte personaje, aceleasi povesti, ei bine, citind cartea mi s-a facut pofta de ”veranda  cu begonii” cum descrie in carte autorul si de maghiran parfumat cultivat printre trandafiri. Nu stiu daca imi va reusi experimentul ”maghiran printre trandafiri”, insa am sa incerc sa-mi fac in vara asta pofta starnita de carte :).

Prin urmare ,iat-o pe  Tili cum cauta in gentuta printre plicurile colorate cu seminte cumparate din comert si hartiutele mai frumos colorate , ba chiar patate de la sucul rosiilor , cu seminte proprii culese din gradina mea sau ale altora , pe care  eu le ordonez si pun una cate una, cu numaratoare si socoteala din carnetelul cu programari aflat  langa mine (in care am scris cate seminte din fiecare soi voi planta, astfel incat sa imi incapa toate in gradina , sa le pot macar gusta). Oricum , pe masura ce puneam semintele, si mai scapam in loc de 10 cate imi propusesem sa pun dintr-un soi,  12 sau chiar 15 , ma gandeam unde mi-o fi fost capul cand am comandat atat de multe soiuri de rosii, carora as vrea, dar nu stiu daca voi reusi, sa le fac loc la toate in solar si gradina.

Am pus ce am pus cateva jardiniere cu seminte, dupa care mi s-a facut foame , somn si privind pe fereastra am observat ca mi s-a facut si …iarna iar.mari in martie

Ningea cu fulgi mari, grasuti , atat de frumos!Fulgi grasuti

Oricum, nu ca pentru luna lui marte , cum zise poetul, ci ca in te uita cum ninge-n  decembre :).

Eu nu iubesc deloc iarna, nici fulgii ei de nea, dar in ultima poza, parca vad un fulg in forma de inima cum cadea . Cadeau toti si mai nimic nu se asternea, la ora asta sunt cu totii dusi in pamant, dau hrana bulbilor de primavara , ierbii si pomilor .

15 Ianuarie 2013

Rozmarin

Filed under: flori, plante, plante aromatice — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:36 pm

Iarna ud mai rar toate florile. De unele chiar pot spune ca uit , cum ar fi cactusii si alte plante suculente, aloea de exemplu, cu saptamanile sau chiar cu lunile. Asta e iarna, repaus pentru flori, dar si pentru mine mai putina preocupare pentru ingrijirea lor.In schimb iarna imi fac planuri, multe dintre ele doar in gand, altele se materializeaza si in fapte, asa cum a fost strangerea de seminte de tomate din diverse surse .Cand le vad pe calculator, in pozele diverselor siteuri, toate plantele verzi, frumoase, unele pline de rod, bat darabana de nerabdare cu degetele pe tastatura calculatorului. Si numar zilele pana sa incep iara ”insamantarile de primavara” 😀  (ei, doar sunt din…era sa zic recolta de decretei, sunt din generatia de decretei si am prins vremea cand se vorbea despre insamantari la scara mare , ca despre un start mult asteptat de toata tara).Pun si eu cateva boabe, nici un pumn de seminte,  in pamant, dar asta e pentru mine marea recolta :).

Pana atunci, intre udarile de la o saptamana la alta, pe care le fac aproape ca o somnambula umbland ca in vis, fara prea mare tragere de inima, ma mai trezeste la realitate cate o floare cu cine stie ce aparitie surprinzatoare. Asa mi s-a intamplat pe la inceputul acestui an cand am vazut pentru prima oara la planta de rozmarin cumparata  de mine in urma cu peste 10 ani din Piata Amzei , flori. Nu mai stiu cum arata planta in anul in care am luat-o. Cred  ca era totusi destul de maricica si frumoasa, de m-a convins sa o iau tocmai pe ea. Pana atunci nu fusesem prea interesata de plantele aromatice, iar de rozmarin, nici atat, dar cred ca era o tufa desi mica, frumos dezvoltata si m-o fi impresionat.

De atunci , insa, a devenit printre celelalte plante si flori o Cenusareasa. Toamna o azvarleam la propriu intr-un colt nu foarte bine luminat din casa  , inghesuita, atat cat sa nu ramana afara in ger si sa piara de frig peste iarna, iar primavara o tranteam nepasatoare in acelasi loc an de an, din dosul unui ghiveci mai mare, ca sa o zaresc si pe ea cand le impart peste vara apa tuturor plantelor .De multe ori, Cenusareasa rozmarin era ultima pe lista la portia de apa, astfel incat daca apa din vas mi se termina, pe ea o lasam sa astepte pana la impartirea urmatoare. Si cine stie de cate ori pe seceta cumplita nu o fi ramas neudata cu zilele.

Sa ii schimb ghiveciul sau pamantul nici nu se punea problema. Nu aveam timp si de asa ceva.Prin urmare, biata planta aromatica de rozmarin a dus-o la mine acasa cam rau.

Pana in toamna asta, cand nu stiu cum de s-a intamplat si a nimerit la adunarea plantelor in casa chiar langa fereastra, la caldura , printre flori care primesc regulat apa si indestulator.Si mi-a inflorit micul si neglijatul meu rozmarin, s-a umplut intai de boboci:

Ramura imbobocita de rozmarin

 

-si apoi a inflorit , ca niciodata pana atunci:

Floare de rozmarin
Flori

Si mi-am dat seama ce am pierdut atatia ani la rand , cat l-am neglijat, astfel incat printre multele planuri din primavara asta mi-am propus sa ma ocup si de imbunatatirea conditiilor pentru rozmarin si anume sa ii schimb pamantul, sa il mut intr-un ghiveci mai incapator si sa il bag mai mult in seama , ca merita :).

Rozmarinul
Rozmarin

 

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.