Eu si gradina

15 mai 2014

Ciorchini

Infloresc in ciorchini si seamana cu salcamii. Dar nu sunt nici salcami, nici rude apropiate cu acestia , si nici intre ele nu sunt inrudite aceste doua plante care se acopera in perioada infloririi lor cu ciorchini de flori.

Una, cea albastra, pe care eu si cred ca si voi, cei care va uitati dupa flori pe unde mergeti (ca sunt si unii pentru care florile sunt invizibile)  este mai des intalnita cu flori de culoare albastra  sau liliachii . La noi in curte  infloreste  in combinatia alb-albastru , numele ei este  Glicina , iar oficialus poate fi strigata cu numele de Wisteria floribunda, o japoneza cu crestere mai lenta si inflorire tarzie , abia dupa ajungerea plantei la maturitate fata de ruda apropiata , Wisteria sinensis, care e chinezoaica si care s-ar zice ca infloreste din mai frageda pruncie:).

La noi  asa s-a nimerit,  sa primim pe floribunda , japoneza mai pretentioasa, la care ne-am tot uitat ani si ani si ani de zile si ne-am mirat ca nu crestea, nu inflorea, ne-am zis ca n-avem noroc de ea. Cand in cele din urma, acum doar vreo doi ani am vazut primele ei flori , dupa muulti ani de asteptare , ne-am bucurat ca a inflorit, dar ne-am si intristat de culoarea cam palida a florilor. In copilaria mea, imi amintesc ca vedeam in drum spre scoala , o casa veche  cu pridvor pe care era crescuta o Glicina mare, cu flori albastru inchis, casa in locul careia acum este o oribila cladire din plastic sau sticla .

Cam ca la casa cea veche  mi-as fi dorit sa fie si glicina  noastra , dar acum daca s-a nimerit altceva , e frumoasa si asa , sa ne traiasca, sa creasca si sa infloreasca multi ani de acum incolo si sa ne putem bucura si noi de ea .

Ca am mai si luat anul trecut inca una (de data asta de la magazin) , cu eticheta cu tot , care avea ciorchini cu flori pline, duble si poate va fi din cele care infloresc mai de tinere si de culoare mai intensa decat cea pe care o avem acum. 



 

Iar cand ni se vor intalni in aer si se vor uni intre ele Wisteria , cea deja veche cu trunchi ingrosat cat al pomului de langa ea, un piersicut pe care l-am cam sacrificat de dragul ei si i l-am lasat sa se sprijine pe el si sa se agate de trunchiul si de crengile lui cum si-o dori ea, poate va arata si la noi ca in parcurile cu alte Wisteria celebre din lumea asta , asa cum e in una din pozele de mai jos , intr-un parc din Japonia .


 

Si ciorchinii celei pe care eu am intalnit-o cu numele de Ploaie de aur, nume pe care insa mai tarziu l-am vazut atribuit si altor plante cu flori galbene, aurii,  Laburnum , au inceput sa infloreasca vizibil, in numar mai mare , dupa ce anul trecut cu lupa cercetand abia am putut vedea  numai doi ciorchinasi de flori , anul asta , dupa vreo cinci ani de la plantarea in gradina , in  stadiul de bat scurt . Asa se intampla cand iti aduci acasa plante mici, astepti ani de zile langa ele pana sa te poti bucura de frumusetea lor deplina, a plantei ajunsa la maturitate.

Cum arata in gradinile (tot celebre ) ale altora , un grup de Laburnum in varsta de peste 100 de ani si cum e deocamdata , tanara planta aflata la mine in custodie :

 

Poate va ajunge si a mea peste 100 de ani frumoasa si mare, pe atunci poate zarzarul din spatele ei, pe care eu in doi ani diferiti am zis ca ma voi incumeta sa il tai, dar din diverse motive nu s-a intamplat asa ,  nu ii va mai lua din lumina.

Atentie, se spune ca planta este otravitoare .



 

In primele zile in care s-au deschis ciorchinii acestia de flori, cand nu stiam cat va dura inflorirea lor, m-am apropiat sa ii fotografiez. Nu aratau prea grozav la inceput, abia isi deschisesera primele flori , caci nu se dechid toate floricele mici din ciorchine deodata, insa de florile lor , cu parfum discret, dar placut , se bucurau cele doua insecte bazaitoare , care s-au bagat in cadrul pozelor mele in locul florilor .

 

 

15 aprilie 2014

Akebia

Filed under: Arbusti, Flori de primavara, Plante cataratoare — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:07 pm

Akebia quinata …sau cum aparentele inseala, as zice eu.

Si   inca  o chinezoaica in gradina mea .

Pofticioasa la flori cum am fost , cum poate mai sunt si acum , insa mai putin, parca,  decat inainte cu cativa ani , am vazut-o pe aceasta draguta , in poze, pe net la un magazin online de plante si cum descrierea ei mi se parea atractiva, in sensul ca se potrivea plantata direct afara , in gradina, fara a avea mari pretentii catre un anume sol sau amplasament  in functie de orele de expunere la soare a locului in care s-ar afla, si ar suporta si iernile noastre friguroase fara probleme , am zis ca merita sa imi fac in ceea ce  o privea,  pofta ce-am poftit.

Este o planta urcatoare, care se pare ca ar creste, creste si tot creste, insa nu asa dintr-o data, ca Fat -Frumos din primul an, ci de-a lungul a catorva ani , pana la o lungime de  10 metri . La mine, intrucat am un gard care imi displace profund si caruia inca nu i-am gasit o alta solutie ca sa nu-l mai pot vedea nu atat pe el , cat ceea ce se intampla dincolo de el , am sperat ca ea ar putea fi solutia acoperitoare. Cum deocamdata e inca mititica , abia a reusit sa acopere o bucatica mica din aspectul  de care va spuneam. In plus am amplasat-o langa un soc, la vremea aia si el inca mic , pe care ea s-a tot sprijinit si cocotat si pare ca l-ar si depasi cu inaltimea si lungimea multelor ei ramuri . Insa tot nu imi va putea rezolva problema, intrucat pe timp de iarna raman numai niste ramuri nude , care nu mai acopera nimic .

De fapt, sa recunosc, atunci cand am luat-o nu ma gandisem deja atat de departe : la problema gard, acoperire… Ci in poza mi-au placut florile ei si numele :chocolate vines .Cum? Ciocolata? Asocierea planta-floare-ciocolata a fost irezistibila si am pierdut lupta cu rezistenta in fata  tentatiei . Restul este bla-bla si bla 🙂 .

Insa acum, dupa cativa ani ,  consider ca mi-a cam inselat asteptarile :). Florile ei sunt mici, mici  de tot,crescute in ciorchini negriciosi , care nici de la doi metri distanta nu ar aduce tocmai a floare, si ale caror floricele nu se deschit deocata toate, ci pe rand . Mai si dureaza  putin, prea putin , impodobindu-se cu flori cam timp de o saptamana -doua , la inceputul primaverii. In restul verii  numai frunze si ramuri incalcite .

Chiar daca anul asta a facut mai multi ciorchini de flori fata de anii trecuti ,  nici asa aspectul nu e tocmai decorativ. Din florile ei  se zice ca spre toamna ar face si ceva fructe comestibile chiar, insa  desi flori a facut si in anii anteriori , eu nu am vazut pana acum vreun fruct la ea. Probabil in tara noastra nu are conditii de clima care sa o ajute sa si rodeasca.



Fotografiata de aproape, florile  akebiei  par, sunt chiar frumoase.

Insa sunt si foarte mici, prea mici, numai de foarte aproape se pot distinge ca flori , iar in ansamblu planta nu este aspectuoasa.


 

Cel mai fidel ascultator al meu este el, Pepito. Asa , ca in poza isi pleaca intr-o parte capul, atunci cand ma aude ca ma adresez lui .

Si este si  meloman, ii place sa asculte muzica , e fan al liniei melodice de la sfarsitul episoadelor din serialul ”Tanar si nelinistit”, cand o aude,  la fel isi inclina capul  cand intr-o parte, cand in alta .

Ba este si cantaret, cand plecam de acasa cu masina si il lasam acasa, el fiind si amator de plimbat cu masina ,il auzim cum  urla inchis in casa ca lupul :).

 

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.