Eu si gradina

5 august 2011

Timpul – prea scurt

Filed under: Fără categorie, plante — Mihaela C.P. @ 10:31 pm

Nici nu se terminase bine ziua de duminica din saptamana ce-a trecut si eu deja imi faceam planuri pentru weekendul urmator, adica pentru cel ce tocmai a venit. Azi, vineri. De fapt amanam planurile facute pentru weekendul trecut in care am avut musafiri si nu m-am mai ocupat de diversele munci specifice zilelor luungi si libere, ci am tândălit de colo colo cand la masa, cand la plimbare, numai treaba n-am facut. Asa incat pentru maine si poimaine am planuri cat pentru doua saptamani, toate planurile incluzand muncă, muncă si iar muncă pe  langa casă .

Nu stiu altii cum fac de se plimbă in fiecare weekend si nu se plâng niciodata ca asta le-ar incarca suplimentar saptamana urmatoare cu munci casnice, ca eu mereu am de calcat mai mult decat pot suporta :) (si nu-mi place deloc calcatul rufelor, deci imi e total insuportabil), udatul si ingrijitul florilor si al altor plante de gradina imi ocupa mare parte din zi si de multa ori imi consuma si  energia  caracteristica elanului unei zi de weekend .

Nu stiu altii cum sunt…. :) (cine incepea asa povestirile?) , dar eu simt ca timpul e prea scurt, parca din ce in ce mai scurt si si nu ma pricep sa il  manageriez eficient (asa se zice nowadays ) .

Inainte de inchidere: astazi mi-am luat si niste flori de la baumax si vanzatoarele mi-au spus ca ar fi de gradina, nu de ghiveci si ca vor iesi si anul urmator. M-am facut ca le cred (am constatat ca vanzatorii ar spune orice ca sa te convinga sa le iei marfa) dar inca o activitate in plus : va trebui sa caut informatii (pe net in primul rand) ca sa verific. Sa stiu si eu, sa le plantez in gradina sau nu ?

Pe eticheta dumnealor scrie ca se numesc Heuchera. Si au frunze colorate in doua nuante diferite – mi-ar imbraca frumos cateva locuri din gradina daca ar creste ca niste tufe cu frunzis bogat si frumos colorat in loc de buruieni, toata vara. Si pentru ca tot am pomenit da baumax, am cosntatat ca au flori mai frumoase, mai bine ingrijite si in general produse mai ieftine decat veciniul  de peste drum bricostore  care la flori a cam fost depasit .

Mai tarziu:

Revin  in completare cu o poza ale celor doua flori cumparate , numite Heuchera :

flori de gradina

 

29 iulie 2011

Soiuri de verzi

Filed under: gradina, plante, produse bio — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:08 pm

Daca noi românii le-am botezat rosii , iar ele mai sunt cateodata si verzi , si galbene … denumirea a lasat loc de interpretare si eu, ca sa nu le zic chiar tomate, pentru ca suna putin pretentios , am adaptat dupa culoarea pe care o au acum tomatele mele. Care sper sa supravietuiasca perioadei critice prin care au inceput sa treaca si in care parte din ele dau semne de mana, chiar pe fruct, iar o parte numai pe frunze. Dar maine iara imi propun sa iau cu asalt alt set de frunze, sa mai fac loc aerului sa circule si sa ramana putina distanta intre firele de …rosii, acum verzi :).

Am inceput cu Vedeta. Am luat din piata in urma cu cativa ani de la o taranca ce vindea rasaduri si mi-a garantat ca este un soi bun de rosie mare, rod mare. Eh, am zis eu, reclama. Dar vroiam sa iau ceva rasaduri, asa ca am luat vreo cateva fire. In primul an, intr-adevar a facut cateva rosii mari, dar facea numai un etaj de rosii, apoi firul se usca si disparea. Deci nu era soi prea roditor. Dar am oprit samanta. In anii urmatori, nu mai stiu cati la numar, tot asa, cate putin, dar facea. Si intr-adevar de fiecare data si ingrijita si neingrijita facea rosii mari, ba chiar in urma cu…un an sau doi , uitate aproape in gradina, rosiile au crescut de pana la 800 grame fiecare si asta fara ingrasamant nici natural nici altfel, iar samanta curata, din gradina mea , fara imperecheri de soiuri sau alte proceduri de imbunatatire.

In primavara insa am avut curiozitatea sa intreb o vanzatoare din piata daca a auzit de soiul asta si daca stie cum ii spune. Am aflat de la ea ca i se spune rosie romaneasca, tiganeasca. Amandoua. Adica nu orice fel de tiganeasca, de Spania, India sau alte regiuni, ci rosie tiganeasca romaneasca. Oricum, soi grozav.Estea cea de mai jos:

Vedeta

VIP-Tolin F1

VIP-urile, de fapt ar fi trebuit sa scriu VIT (cu T de la Tomate ), dar mi-a fost teama ca nu se va intelege de unde vine prescurtarea, e soi hibrid cumparat asta primavara la plic cu circa 1 leu 3 seminte, adica 100 de lei pentru 300 seminte. Pret destul de mare, dar si reclama pe masura, in plus am facut asta dupa ce in urma cu un an si chiar doi, unchiul meu specialist in agricultura , viticultura, apicultura , a tot facut reclama soiurilor astea obtinute prin hibridare, adica imperechere controlata de soiuri cu calitati exceptionale si rezistenta  la boli . Si am zis sa incerc si eu. Intr-adevar soiul produce multe roade si pana acum m-a impresionat. Dar inca astept rezultatele in cantiatatea de suc de rosii obtinuta.

Tot din VIP, sora mai harnica

Am si cateva soiuri cu fițe, adica nu neaparat calitati productive exceptionale, cat varietate de rosii in gradina si in salata.Le-am botezat eu zebre pentru ca sunt cu dungi, pe plic in magazin( la Bricostore)  scria altfel parca. Anul trecut s-au copt putine si au avut coaja cam groasa si tare, dar…cum am spus, aspectul lor m-a facut sa le plantez si anul acesta dintr-un rest de seminte din plicul de anul trecut.

Zebrele, nu zabrele (o fi vreo legatura intre cele doua cuvinte?)

 

Din nou, Zebre

San Marzano

Rosiile San Marzano (sus) tot cumparate de pe la Metro, cred, in urma cu ceva ani buni, le mai pastrez si eu de la un an la altul, dar si ele mai cresc si singure in solar dupa ce da caldura si incep sa ud, ma trezesc cu ele micute si cresc atat de repede incat le ajung din urma pe cele crescute de mine rasad in casa, inca din iarna aproape , la fereastra, cu mult efort, dar si cu mult drag.Nu sunt prea carnoase, sunt mai mult ca un ardei capia goale pe dinauntru, dar sunt cele mai resitente din gradina si am din ele pana in octombrie tarziu, pana da gerul.

Soiul Roma, de asemenea din supermarket luat , hm, mie nu mi se pare grozav, dar am citit pe blogul lui Vasi ca ei ii plac si atunci am zis …sa le mai pastrez si eu inca un an. Cateva sunt luate din piata in primavara . Eu …nu mai stiu daca am pus rasad  sau daca tot singure au crescut in solar cateva in plus peste ce am adus de la tarani, din piata.

Si ultima poza, soiul inima de bou, mare, carnos, dar dupa parerea mea se inmoaie repede. Insa daca sunt folosite la suc de rosii imediat sau chiar in salata, dar repede, sunt delicioase, nu au multe seminte, din contra.

Le-am fotografiat verzi. Sper sa ajunga sa mi se coaca si sa postez si poza cu ele rosii, in care sa le si numesc Rosii, nu Verzi .

Roma

Inima de bou

26 iulie 2011

Begoniile in 2011

Filed under: flori, gradina, plante — Etichete: — Mihaela C.P. @ 5:17 pm

Cand eram mica si ma duceau ai mei prin tara in diverse zone, imi aduc aminte ca vedeam la ferestre in manastiri (de maici, as crede ) si ca pe vremea aia a reusit si mama sa obtina de undeva de pe traseu o ramurica , pe care apoi a prins-o si din care pana tarziu-multi ani a putut sa o pastreze si sa o faca sa infloreasca in fiecare vara , flori mari, colorate , cum nu sunt multe altele la fel de atragatoare si frumoase. Pana intr-un an cand bulbul crescuse foarte mare si , cred, din prea multa atentie in sezonul de repaus de peste iarna , am facut ce am facut si bulbul a putrezit .

Mi-am luat recent din nou bulbi de la supermarket , cam sceptica stiind ca am mai dus la pieire un exemplar frumos, dar uite ca de vreo cativa ani reusesc sa le aduc intregi pana in primavara  (mai mult uitand de ele in beci, la intuneric , fara apa si caldura) si desi din primele zile insorite de primavara si pana vara le vad crescand parca foarte greu, de parca ar stagna, ma trezesc cu ele dintr-o data inflorite , in culori luminoase incat capteaza atentia oricui intra in curte si trec pe langa ele. Nu le tin nici in loc insorit , ci ferit si de soare si de ploi . Le consider totusi plante sensibile, se imbolnavesc usor, fac pe frunze cand aerul este foarte umed un praf alb cu miros de ciuperca. Dar chiar daca se imbolnavesc intr-un an, peste toamna tulpina se inmoaie si se pastreaza in pamantul doar bulbul din care in primavara urmatoare, daca planta supravietuieste , rasar frunze noi , tulpina noua, o noua viata :).

Cea rosu inchis are petale ca de catifea .

Begonii cu floare mare

 

Orange

 

 

Begonie orange, maxim

 

 

Begonie rosu catifelat

 

 

Begonie galbena mare

 

 

 

 

 

 

25 iulie 2011

Duminica-in solar printre tomate

Filed under: gradina, plante, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 4:57 pm

Duminica e zi de odihna . Avem liber inca de sambata sa avem timp sa terminam cu treburile casei , sa ne spalam asa incat sa intampinam sfânta zi de duminica curati si sufleteste si fizic si sa mergem sa multumim Domnului pentru cele daruite.

Asa era pe vremea bunicilor mei si nu spun asta ca pe o comparatie cu vremuri demult apuse si demodate , ci din aducerile aminte , cu placere. Buna si bunul meu erau oameni de la țară , simpli si credinciosi care asa au stiut toata viata lor sa faca: sa respecte duminica , ziua de odihna si de rugaciune.

Ce vremuri frumoase erau atunci, cand mergeam in vacanta vara la bunici! Dimineata in toate zilele vedeai animalele oamenilor cum ieseau din curti si plecau parca incolonate catre imaș, la locul de pașunat, iar seara le vedeai venind inapoi: intai  veneau galagioase gastele , in grupuri (familii) si fiecare grup stia unde era curtea  in care sa intre, fara sa le impinga sau indrume nimeni, apoi vacile , la fel. O mai fi asa acum in satele romanesti? Eu as vrea sa cred ca da.

In fine, oi fi eu mai de la oras , viata mai moderna , dar la mine totul e pe dos si nu mai e deloc asa cum era in familia mea candva. Nu ca m-as plange, pentru ca eu am facut alegerea acestei cai de urmat , dar asa se intampla ca duminica se aduna tot ce n-am putut termina in timpul saptamanii si ori ramane sarcina de aruncat pentru saptamana urmatoare, ori fac musai sa termin duminica.

Si de unde am pornit intr-o scurta plimbare prin gradina de legume, cu ghemul de sfoara in buzunar, asaa…just in case, de-o mai fi nevoie de legat cate ceva, m-am trezit pana la urma prinsa in solar , printre rosii , ca intr-o padure de frunze inghesuite , care doar ca nu urlau la mine dupa ajutor …”heelp, sa ne salveze cineva!”. Cineva, da, pai nu de-aia eram eu acolo? ca luni,marti, mi…pana vineri nu ma bag in asa ceva sa nu-mi stric manechiura de pe unghii , si atunci ramane sambata , cand n-am avut timp de asa ceva si duminica.

Si m-am pus cu foarfeca pe taiat frunze, frunza dupa frunza, dupa frunza, dupa frunza, cam la fel ca si in urma cu o saptamana , numai pe alta alee de rosii inghesuite din acelasi solar . Constatari am facut cateva – o rosie cu inceput de mana, un segment negru de tulpina, dar am gasit-o la timp si poate o scapa. Cateva fire de bame pe care le-am sadit intre rosii , chiar au crescut si legat putin rod la umbra rosiilor langa care au rasarit, crescut si pare-se si inflorit . Mararul si-a mai uscat din flori si este la ffel de lipicios de parul meu pe care atunci cand il prinde il trage bine, pesemne drept ceva pedeapsa aspra aplicata .

Siiii….iata-le:

Profesionist

Rosii rosii

Nu sunt faine? Sunt, ba da, dar nu asta e recolta mea. Pozele doua de mai sus sunt luate de la altcineva, facute in sere profesionale (dar nu bio, ci bine ingrasate) din Olanda. Dar totusi, incredibil cat de lungi pot creste firele de tomate, nu?

Iata-le mai jos si pe fetele mele (deh, tomate-fete) , frumoase si ele, eu sunt super multumita de ele si nici nu le-as vrea altcumva. After all nici eu nu sunt agricultor profesionist, ci doar hobby-agricultor, putin maniac(a) .

Rosii verzi

Tomate verzi

22 iulie 2011

De la coafor

Filed under: gradina, plante, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:43 pm

Ador sa merg la coafor . Drept dovada este si ca ultima data am fost cand eram in clasa a IX a, iar asta se intampla….doamne, sa zic? Acum mai bine de 20 siiii de ani. Dupa o experinta nu prea placuta petrecuta in coafor am ajuns sa ma ajustez de atunci singura acasa, cu foarfeca, asta din cand in cand, cel mai adesea taindu-mi doar varfurile parului atunci cand mi se pare ca sunt tocite . In rest port clasica coafura par lins, strans in coada la spate si rar, atunci cand este proaspat spalat si numai din cand in cand , in timpul liber , mai ies din casa si cu parul despletit .

Dar cand am vazut asa  combinatie de culori, de textura a firului matasos, de aspect al coafurii cu carlionti , umflat, ca in reclamele la wash and go (parca exista si un astfel de sampon)  culori intense, stralucitoare , m-a cuprins invidia si nu m-am putut stapani sa nu opresc imaginea pentru o viitoare posibila vizita la coafor :D .

Matase

 

poza

Matase marime medie

poza

Poza de grup

21 iulie 2011

Sfantul Ilie

Filed under: gradina, plante, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:31 pm

 

Citez de pe un site specializat in astfel de informatii , de tip religios:

”Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.”

Nu am citit Biblia de-a fir a par ca sa vad ce se spune despre toti cei canonizati drept sfinti, dar ma intreb, oare in toata lumea ortodoxa circula aceasta legenda? Ca de exemplu, la greci, care sunt niste habotnici comparativ cu noi , românii, in zilele de iulie, inclusiv in preajma zilei de Sf. Ilie sunt calduri făra strop de apa, ce sa mai zic de furtuni asa cum sunt cele de la noi.

In fine, la noi ieri de ziua lui nea Iliea acesta furios , a fost o furtuna cum rar se mai vede in an, lasata cu pagupe mari la acoperisul caselor, pomi , arbusti, mobilier de gradina, tot ce-a prins vantul furios in calea sa , a intors pe dos.

Am prins si eu cateva cadre, cam miscate si neclare, facute din spatele ferestrei inchise si intre doua reprize de tremurat ascunsa sub tablia patului , cat mai departe de sunetele si luminile furtunii de afară.

 

Nori negri, adunaa-rea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ingramadeala de nori pe cer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inca se pregatesc de ploaie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pomii-ca fulgii dusi de vant

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nea Ilie, furiosul, mi-a rupt o creanga groasa de buddleia davidii, zis si liliac de vara, verde si plina de flori . A lasat cu ocazia asta si o multime de fluturi fara o mare parte din hrana lor preferata.

E minunata vara, dar are si ea belelele ei . Offf, dar bine ca pana la urma am scapat doar cu atat. Altii s-au ales cu pagume materiale la case , masini sau alte bunuri. Eu, cu o paguba sufleteasca la bietul liliacul de vara. Imi pare tare rau de el…

Victime de a doua zi- liliacul de vara

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Plin de frunze verzi, de flori, l-a rupt chiar de la suprafata pamantului

Nea Ilie, dar cu liliacul, bietul, ce avusi?

20 iulie 2011

Castravețeală

Filed under: Fără categorie, gradina, plante, produse bio — Etichete: — Mihaela C.P. @ 5:35 pm

Nu prea ma omor eu dupa cultura crasnavetelui . In anii in care il cultivam afara, daca ploua mult se innegrea, daca nu avea apa se usca si ramaneam cu niste sfori goale agatate de luna (ei, nu chiar, de ceva bare de fier ). Anul asta fara de stire m-am trezit cu dânsii,cei de fata aici pusi la adapost in solar, fara sa fi fost si eu inainte consultata. M-am cam necajit un pic ca nu de castravete vroiam eu sa umplu solarul , dar l-am lasat sa stea si el si anul asta(daca ma gandesc bine am mai avut un neam de-al lui tot in solar si in alt an)  . Nu din alt motiv m-am necajit, dar mai ales pentru ca a fost pus inspre sud si parca il si vedeam crescut mare , urias , umbros ca un perete gros sub care nu mai poate vedea soarele nimic si nimeni altcineva.

Un alt necaz cu castravetele este …phuu, chiar culesul roadelor lui. E un rautacios cu frunze aspre care zgarie si inrosesc pielea pe maini, iar castraveciorii sau castravețoii -dupa caz- sunt acoperiti cu acușoare care inteapa degetele care vor sa ii prinda si sa-i puna in coșniță . De-aia ii și culeg rar, ca mi-e silă sa ma ințep si zgârii pe mâini , de-aia și ajung sa cresca urieși și amari.

Ei, dar despre supercastravetele 3 in 1…ce ziceti? Mai rar asa baiet voinic !

Iata si o retete rapida si usoara cu castraveti, tzatzichi:

din 500 ml iaurt ,3 castraveti mari ,1 legatura usturoi verde ,2-3 catei de usturoi , mărar , puțin  ulei de masline ,zeama de la o lamaie ,sare ,piper.
Mod de preparare: Se curata castravetii de coaja si se dau pe razatoarea mare. Se adauga sare si se amesteca. Se lasa timp de 15 minute.

Se toaca usturoiul verde,  se piseaza cateii de usturoi, se toaca mararul si se adauga iaurtul.

     Dupa 15 minute se scurg castravetii de zeama lasata si se adauga in bol cu celelalte ingrediente.
Se potrivesc de sare si piper, se adauga uleiul de masline si zeama de lamaie.
E racoros , usor digerabil ,  rapid si sanatos.

Castravetii mei aliniati in solar

 

 

Floare si fruct

 

Mini castraveciori- cornișon

Formatia cei trei castraveti, din care 3 in 1

 

Supercastravetele

 

 

19 iulie 2011

Cercelusi / Fuchsia

Filed under: flori, Fără categorie, gradina, plante — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:51 pm

Cercelus roz cu floare mare

Toate florile sunt frumoase, dar cercelusul odata ce il vezi inflorit , te cucereste pe viata. Am mai auzit si la altii (desigur ca nu mai stiu unde, pe undeva pe un blog pe la care am trecut vreodata in fuga sau din intamplare) . La mine a inceput intr-o vara, sa fi fost iunie devreme cand am fost intr-o vizita si am cumparat doamnei un cercelus in ghiveci agatator, cu floarea viu colorata si batuta . Doamna, ruda de-a noastra, ni s-a spus ca nu e amatoare de flori in ghiveci pe care sa trebuiasca sa le ingrijeasca in casa peste iarna, asa ca nu am mai oferit cercelusul si l-am adus acasa. A fost in anul ala nemaipomenit de frumos, deh, ca din florarie, asa cum se intampla cu cele mai multe flori cand le cumperi- sunt frumoase, mai tarziu te intrebi cu  ce gresesti la ingrijirea lor ca nu mai sunt la fel.

Cativa ani mai tarziu cercelusul meu a disparut . Insa am facut rost intre timp si de altii, carora cred totusi ca nu le ofer cea mai potrivita ingrijire, pentru ca nu infloresc abundent , ci doar ici -colo fac cate o floare cand si cand. Dupa ce toata iarna ii tin in hol pe casa scarii unde li se usuca toate frunzele si raman niste crengute chiluge cu aspect de planta uscata. Dar le face bine pauza, pentru ca de indata ce se simte ziua cum creste, la inceput de primavara, le dau mici frunzulite verzi pe crengutele aparent uscate si cercelusii isi revin la viata. Unora le-am mai adaugat pamant nou si am vazut ca drept multumire au pornit in noul an de vegetatie cu mai mult avant. De pus ingrasamant le-am pus la toti , sub forma de baton , pentru ca este mai comod, nu trebuie sa tin minte ziua in care le-am turnat in apa ingrasamantul (de alt fel, lichid de exemplu). Insa si asa unora le-am pus ingrasamant pe care scria ca hraneste planta timp de 2 luni, iar altora un alt tip fabricat la nemti, pe care zicea ca 3 luni e valabil. Si acum ma uit la ele si ma gandesc carora li s-o fi terminat hrana si care mai au . Oricum, ar mai trebui cumparat inca o sarja pana in toamna sa intre bine hranite in iarna cea lunga, rece si intunecoasa.

Astia sunt cateva dintre cercelusii mei . Daca mai infloresc anul asta atat de frumos incat sa fie si fotografiati, mai revin cu alte poze in completare. Eu sper sa mai infloreasca si astept continuarea din partea lor :).

Cercelus si pui

 

cercelus mov

 

Cercelus

poza

Cercelus black

18 iulie 2011

Desfrunzirea tomatelor din solar

Filed under: flori, gradina, insecte, plante, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 9:02 pm

Ieri, duminica, zi libera (de alte indatoriri), dar incarcata de planuri grădinăresti si casnice.

Am inceput prin aruncarea unei priviri in solar, catre tomate si cu verificarea starii de sanatate a frunzelor si roadelor plantei. Slava domnului, plantele se arata sanatoase, dar pline de frunze, iar…poteca , îîîîhhh! Unde o fi poteca? Asta e o problema majora , trebuie sa urmaresc spatiul liber dintre randurile trasate si cu furtunul cu picuratoare asezat la baza plantei si sa aduc la lumina poteca. E duminica, e liber (adica a fost, ca se intampla ieri, dar asa sunau in gand planurile), e si putin nor pe cer cat sa nu fie sufocant in solar, deci…La Treaba!

O prima masura: imbracarea unui tricou de sacrificiu , caci se stie,  frunzele de rosii coloreaza tot ce ating, si de preferat unul cu maneca lunga . Identificat tricoul, luat, pus pe om, afara caldura …puh, tricou cu maneca lunga sufocant :). Eh, dar e musai sa facem liber printre randurile cu rosii, astfel incat sa poata sa si respire putin si sa nu se sufoce de prea multa caldura, ducand spre rezultate daunatoare pentru planta .

Inca verzi, rosiile

Asa cum se vede nici copilii nu au mai fost rupti de la o vreme . Motivul? Tot coloratia pe care o lasa rosiile pe maini si pe tot ce se atinge de ele , asa incat in mijlocul saptamanii sunt lasate sa se descurce singure, cum or putea,serviciul de interventie rapida avand program numai in weekend.

Nici copilite

In schimb printre rosii au inflorit frumos firele de marar, pretuit si el pentru ca este si gustos si se descurca singur. Se insamanteaza, creste, rodeste, el stie ce face ca nu a fost sadit, nici plantat, ci creste singur de cand avem in gradina solar, iar noi il acceptam, il  incurajam si il si folosim in diverse preparate culinare. Inclusiv floarea de marar, dar nu pe toate pentru ca mai raman si de samanta …si inca destul de multe. Pentru ca ne place.

Dar cu flori , in solar

Din mac nu am recoltat nimic, dar tot ce face floare  si-i frumos este primit la noi in curte si nu smult , bruscat, agresat. In plus asa cum se vede, macul  a atras si cateva albinute care odata ce au intrat la mac poate isi intorc privirea si spre florile tomatelor, ca si polenul lor face mierea buna .

In fine, frumusetea florilor odata admirata, am purces la sauna gratuita , la machiajul mainilor gratuit cu o culoare verde inchis care din cand in cand , atunci cand cate un fir de par agatat de florile lipicioase de marar sau chiar de sfoara de sustinere a rosiilor , se lipea de locuri gadilitoare si transpirate de pe față,  facea ca machiajul sa ajunga si pe toata fata, astfel incat la sfarsit dupa circa …o ora numai sa fi fost? doua? ca a parut o zi intreaga de munca, deci la sfarsit am ajuns sa arat ca un soldat in costum si tinuta de camuflaj cu față, maini, haine verzi inchis, pe alocuri cu design de murdar . In fine, bine ca nu m-au vazut vecinii care se auzeau si din punct de vedere olfactiv se si simteau in curtea lor la un gratar, ca poate m-ar fi confundat cu Marius, un alt vecin plecat in armata in Afganistan.

Dar am facut cale libera pentru a se putea circula cat de cat printre rosii si le-am si desfrunzit putin ca nu face bine la planta prea multa inghesuiala de frunze sub cupola (arcuita) a solarului .

Flori in solar

O privire in solar

2 iulie 2011

Joc cu gălbenele

Filed under: flori, Fără categorie, gradina, plante, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:52 pm
 Era un joc in care ti se prezentau doua imagini aparent identice, dar in care erau introduse mici diferente pentru a-ti testa spiritul de observatie. Desi in fotografiile mele diferenta este -zic eu- evidenta, am sa spun si eu totusi ca in acel joc: vezi care e diferenta?

calendula officinalis

« Newer Posts

The WordPress Classic Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 389 other followers