Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

15 Noiembrie 2014

Alegerea

Filed under: Fără categorie, gradina, legume si fructe, rosii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:19 pm

Dupa o vreme de tatonari, de zburdat din floare in floare ,forma si culoare , cred ca a venit momentul sa aleg.

Sa ma statornicesc la numai cateva, ca doar la unul, nuu…e mult prea mare sacrificiul sa ma opresc doar la unul si sa renunt chiar de tot la parfumul vietii oferit de varietate. Mai ales dupa ce am simtit gustul libertatii de a alege azi dintr-unul, maine din altul dintre exemplarele testate, ii greu sa ma intorc la …monogamie :).Sau mai corect ar fi sa ii spun mono-tomatie.

Dupa ce  la inceput, ca la oricare inceput, poate, mai timid , am numarat  pe degete exemplarele testate, nu stiu cum s-a facut si am scapat caii-n papusoi de am ajuns la 10. Peste o vreme m-am trezit cu 20 de soiuri , ca apoi sa numar usor peste 30, iar in primavara asta ajunsesem chiar la vreo 55 . Nu-s eu singura, am vazut pe altii mai ceva, care au 187 de soiuri de seminte si au avut corespunzator si rosii. Cum o fi ca in doua, trei luni de mijloc spre final de vara, cand ajung rosiile sa se coaca , sa ai atata amar de soiuri care striga dupa tine sa le iei , sa le combini intr-o salata. Ca sa nu zic  de munca ce ar fi trebuit depusa pentru ingrijirea unui numar atat de mare de soiuri de rosii , dar si de spatiul necesar pentru plantare.

Prin astea intamplari si ganduri trecand, am ajuns la o concluzie: trebuie sa renunt la prea marea varietate si sa imi aleg doar vreo cateva soiuri. Cu atat mai mult cu cat tot incercand, unele m-au dezamagit. Poate nu ele prin ele insele, calitatile lor, ci gustul meu nu s-a potrivit cu ele.

Prin urmaaree….

Belisimele , indragitisimele de anul asta ar fi cam fost, prima pe lista Chocolate stripes, rosia cu dungi ciocolatii.

Vreti sa va spun de ce? Nu stiu, domne, mi-a picat cu tronc si gata. A fost si frumoasa si destul de roditoare, si sanatoasa, si  gustoasa . Poze, ia sa vedem, gasesc eu cu ea poze frumoasa? Ar trebuie, ca doar a fost aleasa.

 

Sa stiti ca legatura numelui cu ciocolata nu m-a influentat deloc in alegerea ei, chiar daca sunt fan ciocolata. Meritul este in intregime al ei si al chimiei dintre noi, ea si eu :).

Acum sa zic si care a fost cea mai putin placuta dintre toate, pe care am regretat ca am pus-o la loc de cinste si in numar de fire planta destul de mare.Ea este negricioasa  Paul Robeson.A rodit bine, de rodit, insa gustul ei nu mi-a placut, nici  aspectul .Arata chiar dizgratios.

O sa renunt la ea de tot si o sa promovez in schimb dintre negricioase pe cherokee purple, pe care trebuie numai sa o culegi la timp, sa nu o lasi prea mult in soare  . Gustul acestei rosii iese in evidenta si se simte diferit de al  celorlalte rosii , chiar si consumate impreuna, alaturi , combinate in salata.

Una calda, alta rece? 🙂

De care rosie mi-a mai placut? De cele numite big zebra, care cu toatele si-au confirmat prin marime reclama .

In cos, micuta si de culoare portocaliu-rosiatica este rosiuta , ca la mine nu a reusit sa creasca mare, pinneaple hawaian . Are o culoare foarte placuta, luminoasa , pe mine m-a incantat.Mai jos este si feliata (daca nu se vede bine, click pe poza) :

Desigur ca si pe ea o voi pastra.

La cantar, rosia big-zebra a demonstrat: aproape  600 grame pentru una bucata. 

Am mai avut si niste rozalii-negricioase cherry, adica mici cat cireasa. Nu imi dau seama cum au ajuns la mine, dar mi-au placut si le-am pastrat seminte ca sa mai pot pune si anul viitor, cand si daca va veni vremea,  din ele.

 

Iar restul, de umplutura, voi mai inghesui pe lista si in gradina mea si cateva soiuri de rosii mari, vechituri din gradina mea, din soiuri pastrate de cativa ani sau din gradinile altora, pe care le-am mai prezentat si cu alte ocazii. DAca au fost rosii, au fost mari, atunci raman, vot si pe ele, ca aici nu se anuleaza daca dau votul meu mai multora :).

 

Pe Osu blue incercat pentru prima data in vara asta, as vrea sa il pastrez, de asemenea si pe piersicuta cea galbena .

Si o dungata roscata cum e beauty king ,  voi pastra.

Si pe violet jasper, despre care va spuneam anul trecut ca are un parfum si gust deosebit le voi pastra.

Si cele patru culori de rosii cu forma lunguiata, galbene, rosii, rosii cu dungi si purpurie rusnaia .Si niste rosii galbene, si  unicul meu soi  de rosii albe white quuen voi pastra, si dintre cele verzi, da, si acolo optez pentru Aunt ruby german green incercate anul asta si fotografiate sectionate , alaturi de micuta Pinneaple si de Old german, pe care desigur ca o voi pastra.

Si rosiile mici in forma de pere , galbene si rosii , si cateva cherry, portocalii si dulci poate si rosii chiar daca nu sunt grozave la gust, de care nici nu imi fac probleme ca ar putea disparea, pentru ca am vazut ca se descurca si singure, nu au nevoie de mult bibilit ca sa se pastreze soiul lor in gradina .

Una peste alta, din 55 cate soiuri am avut, voi pastra cam jumatate. Restul nu stiu daca vor mai avea loc rezervat in  gradina , cat ma voi ocupa eu de ea.

Am facut antrenament pentru maine cu alegerea. Ce ziceti, ma pricep sa aleg (bine)?

5 Octombrie 2014

Tot despre rosii

Filed under: legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 6:00 pm

…atat cat  le mai am in gradina, in solar si la masa, in toamna acestui an.

Ca am solar,nu e cine stie ce lucru mare. Nu trebuie sa fii specialist ca sa iti construiesti in curte un solar. Eu nu sunt agricultor de meserie, chiar daca aici mi-am spus ”gradinareasa” . Asta a fost singurul cuvant disponibil si care mi-a trecut prin  minte atunci cand la inceputul acestui blog a trebuit sa ii aleg un nume.  Sau altfel spus, asa cum se spune despre unii pescari , si eu sunt  o gradinareasa parata,  nu sunt de profesie si orice spun aici este numai din experienta proprie, nu folosesc metode stiintifice de cultura a plantelor .

Dar asa parata cum sunt, am vrut ca atunci cand incerc sa cultiv rosii, sa si am parte de roadele lor. Asta dupa ce in cativa ani rezultatele eforturilor mele au fost puse la incercare de conditiile nefavorabile de vreme, fara sa fi citit pe undeva ca solarul ar da si rezultate mai sigure, am zis ca o sa incerc si solutia asta avand in vedere ca in zona noastra colinara verile sunt mai scurte si uneori mai racoroase si ca tomatele iubesc soarele si caldura .

De cand am solar, nu am avut vara fara recolte de rosii si de gogonele pentru muraturi. Insa in vara asta , pe langa rasadurile pregatite de mine, care au fost vai si amar si au crescut greu cat le-am tinut in casa , abia dupa ce le-am mutata afara in pamantul din gradina au inceput sa isi revina si sa faca frunzulite, au rasarit singure multe, multe fire de tomate din semintele cazute pe pamant din vara sau toamna anului trecut, care odata ce au dat de apa si caldura primaverii au prins elan si s-au dezvoltat singure, nesadite de nimeni. Au fost multe crescute singure. Pe unele le-am smuls si le-am aruncat, ca altfel imi crestea o jungla de rosii si nu s-ar mai fi facut nimic; pe altele le-am scos de unde au crescut singure si le-am gasit in gradina cate un loc in care sa le mai dau o sansa. Si sa le pun si la incercare, sa vad cum se comporta afara, sub cerul liber, fie ce le-o fi. Pe niciunele nu le-am stropit cu nimic, cu niciun fel de solutie impotriva manei sau a altor daunatori, nici in solar, nici in gradina. Am zis: ori mananc curat, ori daca nu, puteam foarte bine sa cumpar din piata sau de la supermarket rosii fortate.

La cat de ploioasa si de rece a fost vara asta, m-as fi putut astepta ca macar rosiile din gradina sa se maneze si sa dispara. E adevarat, semne de mana la un moment dat si la rosiile din solar incepusera sa apara. Si m-am cam necajit, insa solutia mea a fost sa pun mana pe foarfeca si sa tai cat mai multe dintre frunzele afectate sau cat mai multe frunze . Nu e tocmai usor sa stai in toiul verii sub folia incinsa si sa tai frunza (nu la caini ).Nu e nici greu , ca , iata, eu am putut. Cand mi se facea prea cald mai ieseam, ma mai aeriseam, cand din greseala am confundat degetul meu cu o frunza si am taiat cu foarfeca din pielea si carnea proprie,  m-am dus in casa bombanind, m-am spalat, m-am bandajat si am continuat.

Din punct de vedere al manei la rosii, luna iulie este cea mai grea, insa odata ce am ajuns in august, am stiut ca gata, am scapat de belea si ca pot sa trag deja concluzii. Concluzia a fost ca si in solar si afara , afara cu mai multe frunze innegrite, la fel si roade mai multe pierdute, rosiile au dat totusi rod suficient pentru consumul propriu. Solutiile chimice sunt numai o inventie facuta pentru cei ce doresc sa comercializeze , sa nu aiba pierderi si sa castige bani (cu orice pret).

Si in octombrie anul asta noi mai avem inca rosii. Nu toate au rezistat si au rodit pana acum, cele mai rezistente sunt cele cu fructele lunguiete, San Marzano rosii si asemanator portocalii. De ele aproape ca inca nici nu ne-am atins, am lasat mai la urma soiul lor pentru ca rezista mai bine conditiilor de vreme racoroasa, nefiind foarte suculente.

S-au copt tarziu, dar au si disparut repede :), pentru ca au fost foarte bune , dar si putine, rosiile pe care le-am primit de la Banca de gene din Suceava , soi de rosii mari de la un tip din Neamt. Mai comandasem si cumparasem si inainte de la el niste rosii pe care  le fotografiase si le prezenta pe siteul lui ca fiind foarte mari. Din ce mi-a trimis el atunci, rosii mari intr-adevar,  am pus vreo doi ani la rand in gradina, insa mi se parea ca nu prea semana cu cele fotografiate de el si  puse  pe site .

Anul trecut, Banca de gene mi-a trimis un soi de rosii  sub denumirea de ”rosii mari” si atat, ca sursa provenind tot de la el. De data asta, altfel au aratat in gradina  decat ce imi trimisese mie, semn ca omul are mai multe soiuri de rosii si le cam amesteca semintele sau le boteaza pe toate dupa gabarit fara deosebire intre ele.

Ceva asemanator am intalnit si in alta parte, poze cu rosii mari, in forma de inima, de culoare rosu-spre roz, numite tomate-inima-de-bivol.Cele de mai jos sunt ale mele din semintele primite de la banca de gene si sunt probabil soiul de rosii inima de bivol 🙂 : 

In afara de salatele cu rosii si de suc de rosii , am mai folosit anul asta rosiile la supa-crema , rosii uscate, cu care deocamdata nu stiu ce voi face sau cum le vom putea folosi peste iarna , dar le-am mai preparat si dupa o reteta gasita demult in revista…

…o fi mai existand (?), sper ca da ca mie imi placea modul de prezentare si retetele alese de ei, ”Secretele bucatariei”,

o reteta cu rosii calite adaugate peste un strat subtire de mamaliga cu cascaval ras si usturoi . Mie mi-a placut intotdeauna mamaliga cu branza, cu unt, cu rosii, cu diverse combinatii , dar in ultimul timp (ani) ,am mancat mai rar, ca mamaliga ingrasa si eu deja am adaugat in…probabil  ultima luna de vara,  cateva kilograme pe care deja incep sa le simt ca le car in plus :). Cred ca de vina e si consumul necontrolat de inghetata :).


.

 

19 Februarie 2014

Rosiile care inchid lista

Filed under: Fără categorie, legume si fructe, Noutati, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 7:06 pm

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

19 Decembrie 2013

Rosii care nu sunt rosii

Adica tomate de alte culori .

Pe care le-am avut in vara care a trecut in gradina mea. Si ce impresie mi-au facut, daca au lasat vreuna demna de mentionat.

Prima pe lista, nu pentru ca mi-ar fi si placut cel mai tare de ea, ci numai prima fotografie-colaj este cu tomata Beauty King , adica frumoasa regelui :). Da, frumusica , nu contest, dar uneori cresc fructele cam strambe, am avut asa si in gradina mea si am vazut si pe net cand apar poze cu ea, adeseori apare si forma stramba , usor turtita intr-o parte . Este intr-o poza alaturi de rosiile mai mici Tigerella, tot dungate , ca si ea, numai cu diametrul mai mic .

Nu au crescut foarte multe rosii pe un fir, abia cateva , dar nici eu nu le-am asezat ordonat cateva fire in acelasi loc , ca sa le pot urmari bine evolutia, ci au fost cele cateva seminte, doua sau trei probabil din soiul asta, maxim cinci , puse in jardiniere  destul de aproape de alte soiuri, astfel ca atunci cand au crescut nu le-am mai putut deosebi si au fost plantate in gradina cam alandala .De-aia nici numarul lor nu il stiu, pentru ca una crescuse intr-un solar, alta cine mai stie pe unde, cum au fost multe feluri de rosii plantate amestecat nu le-am tinut bine evidenta . Oricum din acest fel de rosii nu am apucat sa culeg mai multe coapte in acelasi timp ci una azi, alta peste cateva zile si tot asa. Insa , intr-adevar, frumusetea pielii fructului conteaza. Pentru motivul asta doar si o voi pastra si pe viitor.

O alta frumusica, din care am pus insa foarte putine seminte in jardiniera si am avut tot putine fire din soiul asta a fost tomata Vechea Germanie sau pe net intalnita adesea cu numele Old German.

Cand o vedeam cum prindea a se imbujora , imi radea privirea la intalnirea cu ea. Si nu va spun cu ce pofta si curiozitate o culegeam, iar de mancat la fel, cum o prindeam, cum o hapleam cu nerabdare , astfel ca ma si mir ca am apucat sa fac si acum am gasit , totusi, o poza cu ea taiata in doua felii. Si asta nu a fost cea mai frumoasa rosie Vechea Germanie feliata. Unele parca ar fi fost aurora boreala in miezul tomatelor mele in nuante de  portocaliu si rosu :).

Vedeti in imaginea cu ea sectionata cum ii ramane pielea, ca o cojita subtire , rosiatica din loc in loc , pe margine.

Tare drag mi-a fost de ea :).

As zice ca una din cele mai harnice a fost tomata Regina alba sau White Queen. Prima data cand i s-a copt o rosiuta, si devreme, din cele care au furat primele startul , ma uitam la ea si era cat pe ce sa zic ca e o rosie pe cale sa se strice si sa cada, palida cum mi se parea. De fapt asa era culoarea ei fireasca si  mi-am amintit ca ar trebui sa fie unele chiar albe printre firele cu rosii din gradina.

Tare harnica a fost toata vara. Mereu avea in ciorchine cateva gogonele , ori apoi rosii(albe)  coapte , pana tarziu .Anul asta insa, acest tarziu a fost mai devreme decat in alti ani, deoarece au fost cateva nopti foarte reci la inceput de septembrie si rosiile, zemoase, cat de putin ar fi fost, totusi cu mai multa apa decat alte plante , au inceput sa isi schimbe culoarea si consistenta sanatoasa si nu au mai rezistat.

Despre aceasta regina alba am observat ca atunci cand e bine coapta , si nu de putine ori fructele ei sunt mari, pe partea opusa coditei pielea ei usor se coloreaza in roz .

Am avut trei feluri de tomate verzi : cele cu dungi zise  Green Zebra , zebra verde , ce sa fac daca le-am luat cu nume englezesti? Asa le spunea, asa va spun si eu . Mie mi-au placut. Foarte roditoare si ele, frumoase in salate si in borcanul cu gogonele .

Alte tomate verzi, Cherokee Green , niste amerindiene se pare, de culoare verde , care insa atunci cand sunt coapte , culoarea verde pare sa se transforme intr-un …kaki spre galbui  . Am vazut ca pe unele siteuri , nu din cele care comercializeaza si care fireste ca isi lauda marfa , ci din celelalte care doar isi dau cu parerea , ca este foarte apreciata. Calitati: fruct mare uneori, miez carnos , gust…probabil bun. Eu nu mananc rosiile separat, ci amestecate in salata si m-am bucurat in vara asta de curcubeul din salatele mele. Gustoase mi s-au parut toate, una foarte parfumata pe care am si mentionat-o intr-o descriere de data anterioara acesteia . 

Ca tot vorbeam de amerindiene, adica de soiuri de tomate care se pare ca ar veni pe filiera indienilor din America , am mai avut si Cherokee Purple . Unii le spun purpurii, altii chiar negre. De laudat multi le lauda, am vazut insa si pe altii care se intreaba de ce le lauda altii atata. Sunt adica …controversate .

Cam asa ma intrebam si eu. Mai ales ca m-au cam necajit. Le vedeam frumoase, mari, dar inca verzi si asteptand sa se coaca, mi-am dat seama ca asteptarea le strica. Si in loc sa am parte de ele la masa, nu m-am prea putut bucura de calitatile lor gustative laudate ca fiind deosebite.

Deci, concluzia mea (si imi spusese Dani, dar …pana nu  gresesti  pe pielea ta, nu te inveti minte ) : trebuie culese cand au umerii inca verzi. Altfel se vor crapa si se vor altera inainte de a le culege.

Dintre tomatele negre am avut si Black Krim si BLack from Tula. Baiu-i ca tot amestecate le-am pus, asa incat n-am mai stiut care ce e . Cred insa ca cea mare , din poza de pe masa, alaturi de o rosie portocalie, ar putea fi Black Krim. In multe imagini pe net , am vazut-o cu forma asta.

Cu o forma alungita , am avut tomatele Purple Russian , pe care in pozele de pe net le-am vazut …hm, cum sa zic, extrem de mult editate, mascate, fardate  si  departe  de adevaratul lor aspect . Ele cand se coc capata culoarea roz negricios si de fapt problema e ca nu apuca sa se coaca bine, pentru ca se crapa pe fir. Nu am reusit sa mananc multe din ele, pentru ca odata crapate mai vedeam cate-o musca sau albina cum intra si gusta din miezul ei si …albina ca albina, dar musca ma cam scarbosea :). Plus ca la unele din ele, ma uitam cam lung intrebandu-ma ce era cu dungile maronii ca niste picaturi de murdarie scurse de altundeva. Ce sa fie? Rosiile de pe un etaj superior , coapte, se crapasera si sucul lor se scursese pe cele de la etajul de dedesubt . Le patase si eu ma intrebam ce lichid maroniu se scurgea si de unde pe rosiile mele.

Ei , si patatele lunguiete, adica Striped Roman. Or fi de la Roma . Nu rodesc foarte bogat , dar sunt interesante cu forma mai putin intalnita la rosii si petele galbene , uneori sub forma de dungi , pe pielea rosie . 

Prin urmare, in episodul de astazi am mai avut inca 10  (+1 neidentificata) feluri de tomate:

-Beauty King, Old German.

-White Queen,

-Green Zebra, Cherokee Green (a, mai aveam si soiul Aunt Ruby Green  parca, dar cred ca nu am pus din el seminte si nu l-am identificat printre tomatele coapte din gradina),

-Cherokee Purple, Black Krim, Back from Tula,

-Striped  Roman , Purple Russian.

Plus sase (data trecuta), plus doua anterior , total 19. Si astea tot nu-s toate :).

13 Decembrie 2013

Rosii de asta vara, iara

Alte si alte rosii de-asta vara, din gradina mea… unele cu mai bune, altele cu mai putin bune ? Hai sa incerc sa le amintesc daca nu chiar pe toate, pe cat mai multe ma tine rabdarea cat de-o povestire, acum  la ceas de seara .

In primul rand o surpriza placuta am avut din partea unui soi de rosioare , nou cultivat  de mine, de la care nu am avut foarte multe asteptari . Asa cum spunea si Svetlana (”phlox”) comentand pe seama celor spuse de mine, nu m-am documentat inainte de a cultiva anumite soiuri, cu privire la nimic. Am zis ca sunt niste legume, pun bobu-n pamant  si apoi rasare…mia de margaritare , ca sa citez o poezie foarte frumoasa ( ”Mama tara”).

Daca am gustat si separat inainte de a pune in salata acest soi nou pentru mine , nu-mi mai amintesc. Cred insa ca nu.

Doar in combinatia de soiuri in diverse forme , marimi  sau culori de feliute de rosii din salata, asa cum asortam uneori din  rosii de mai multe culori  , am sesizat la un moment dat un gust parfumat. Da, parfumat, plin de o aroma noua , surprinzatoare de la o rosie. Si atunci le-am luat feliuta cu feliuta pe fiecare dintre cele aflate in acea zi in castronul cu salata ,  pana am identificat parfumata.

Tot ea a fost si printre primele rosii care s-au copt, poate fiind si mai mititica de marime. Insa spre deosebire de altele tot mici, sau chiar si mai mici decat ea, aceasta a fost foarte aromata, cu un gust deosebit , care mie mi-a placut foarte mult . Si creste si frumos, in ciorchine , cu fruct de culoare rosu inchis catre grena strabatute de la codita catre varful opus de dungi verzi , tot un verde inchis. Si frumoasa , si gustoasa, si…devreme (acasa 🙂 ).O delicioasa pe nume Violet Jasper.

Atunci cand am cumparat-o , nici macar dupa o poza nu m-am orientat (ca nu exista vreo poza cu ea) , numai dupa nume am ales acest soi de rosii, gandindu-ma ca vor fi chiar de culoare violet . Nu , nici pe departe nu sunt asa, insa merita incercarea. Eu o voi pastra si pe viitor si voi pune chiar mai multe fire in gradina, decat in vara care a trecut. Anul asta am avut numai doua, nestiind ca mi-ar putea placea atat de tare.

Tot printre primele se coc si  rosiutele Tigerella, rosii si  micute , cu dungi aurii. Gustul…nu mi-a lasat nicio impresie  memorabila. Rodesc bogat si …haha, mai rasar si singure in gradina, de la un an la altul . Le-as numi ”rosia incepatorului” , pentru ca dupa parerea mea sunt usor de cultivat .

Cum spuneam si data trecuta, cand am scris despre rosiile din vara 2013, multe, daca nu toate au inceput sa se coaca cam deodata. De aceea as putea enumera printre nerabdatoarele , care nu am mai asteptat sa isi treaca altele de aceeasi culoare vremea coacerii si abia apoi sa se aprinda si ele sub razele soarelui filtrate prin folia de nailon  a solarului si poate si intensificate la orele pranzului, au fost si gogoloațele , ori  cum altfel sa le spun mai pe romaneste rosiilor astea strambe, diferite de cele cu forma perfect sferica , cunoscuta a rosiilor. Am mai pomenit-o sub numele Reistomate sau ”rosia calatorului”, atunci cand a legat primele fructe  si inainte de a se coace, la inceputul verii.

Tot dintre rosiile de marime mica, am avut si niste cherry  negre rusesti.

Intr-una din pozele de mai jos, asezate pe masa printre  mai multe feluri de rosii , cele negre rusesti sunt  in partea dreapta a ecranului, grupate. In partea stanga se vad rosiile Violet Jasper. Intre ele, dupa culoare as zice ca sunt cateva rosiute Siberian , care au putin galben la codita , mai sus rosiile portocalii, trei rosii mici Tigerella si altele.

Alte mititele au mai fost niste tomate cherry cu forma usor alungita, ovala , care singure au crescut in solar si de la care abia acum , tarziu, mi-am dat seama ca nici nu am oprit seminte. Sper sa mai rasara si anul viitor, pentru ca au fost frumoase, daca nu neaparat si gustoase.

…Si tomatele cherry portocalii , dulci, dulci , dulci si bune, bune de tot :). Pana sa se coaca , agatate de fir au fost multe, insa pe masura ce se coceau, se tot imputinau ca se mai trezea cate un hot pofticios  fata in fata cu ele si nu le putea rezista fara sa se dedulceasca de la micile  portocalute .

Cate au fost astazi? Cherry portocalii, cherry prunisoara galbene, cherry negre rusesti, reistomate gogoloațe , Violet Jasper ,Tigerella , sase soiuri de tomate. Si cu doua de zilele trecute, pana acum opt feluri.

5 Decembrie 2013

Rosii de anul asta

Filed under: legume si fructe, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 8:01 pm

In iarna anului trecut am inventariat circa 33 de soiuri de rosii pe care le aveam de plantat in anul 2013 in gradina. Nu stiam cum as putea sa fac incat sa le fac loc tuturor in gradina, macar la cate un fir, doua din fiecare soi,  de gust si curiozitate si mai multor fire din soiurile de rosii pentru suc.

Am vazut pe net, mai ales pe siteuri sau bloguri in limba engleza ca ei vorbesc mai mult despre pasta de rosii si soiuri de rosii bune de pasta  , insa la noi acasa , eu nu am pomenit decat sucul de rosii facut in casa.

Si la inceputul anului in curs , chiar mi se bateau apropouri subtile ca de atatea soiuri cate am tot adunat, poate nu o sa iasa nici de-o branza, vorba vine, mai bine zis nici de-o portie buna de suc de rosii sau de-o supa de rosii , asa cum s-a mai intamplat si in alti ani, nu tocmai indepartati.

Dar nu a fost asa. Am avut rosii destule si pentru suc si pentru satisfacerea curiozitatii si a gustului pentru  ceva nou . Unele m-au incantat, altele ba.

Primele la care ma asteptam sa rodeasca au fost tomatele Siberian , cu rod rosu si Azoychka , cu rod galben . Insa prima rosie coapta din gradina nu a fost niciuna din cele doua soiuri , desi se spunea despre ele ca pot lega rod si la 3,5 grade Celsius. Numai ca la noi in luna mai, cand am scos afara rasadurile de rosii a venit brusc caldura si chiar daca s-a mai racit un pic vremea dupa cele cateva zile fierbinti de la incceputul lui mai , nu au mai prins ele in floare fiind , temperaturi atat de scazute incat sa ajunga sa se laude inaintea altor tomate mai de fite :).

Siberian…cred ca pusesem destule, sa fi fost in jur de cinci seminte, ulterior plante . Si peste vara mi-a parut rau ca am stricat locul din solar cu ele. Sunt cu crestere determinata, nu depasesc vreun metru si 30 sau cincizeci inaltime (se vede cat de mici au fost si din poza de mai jos, prin comparatie cu  floarea de galbenele crescuta langa un fir de tomata siberian). Fac fructe destul de numeroase, nici mari, nici mici cat rosiile cherry.

Pe mine m-au dezamagit , nu ma asteptam sa fie asa caraghioase, mici la stat si mici in diametru .In plus s-au copt odata cu celelalte soiuri de rosii si nu printre primele, inaintea altora, asa cum m-as fi asteptat de la niste siberiene si cum deodata cu ele  multe alte soiuri au fost  coapte ,  aveam de ales intre ce sa culeg pentru salate de tomate multicolor combinate .Iar ele neconvingatoare fiind ,  le tot ocoleam  , cacareze mici cum erau . Asa ca nu stiu daca am gustat macar una din toate cate or fi fost pe fire .Nici vremea de cules pentru suc de rosii nu era la timpul  de inceput a coacerii rosiilor, astfel ca pe micile siberiene le-am lasat neculese pe fir. Le-am fotografiat, ca erau relativ bogate in roade , asa de aducere aminte, insa in cele din urma acolo s-au ofilit sau or fi putrezit, ele stiu ce evolutie au avut, ca eu de ele nu m-am mai apropiat odata ce alte tomate muult mai atragatoare m-au tentat.

Nu o sa mai pun acest soi de rosii vreodata in gradina mea. Insa ma tem ca vara viitoare pe locul  in care au fost siberienele anul asta , va rasari padure de fire de tomate , ca asa se intampla la unele soiuri, se perpetueaza singure , pe locurile unde au cazut in anul sau anii anteriori , neculese diverse rosii  din care au ramas seminte.

Apoi Azoychka, rosii galbene, numele lor se zice ca ar veni de la numele unei fete , Aza  .Nu sunt portocalii, ci de un galben deschis. Nici ele nu m-au incantat. Au rodit foarte putin, au terminat fructificarea devreme si firele au ramas de pe la jumatatea verii numai sa faca umbra altora din jur . Nu stiu daca voi mai repeta experienta nici cu soiul asta.

Aici , intinse pe masa (cele galbene din planul indepartat).

Destul de neimpresionante, nu (fata de altele) ?

Una peste alta, concluzionand, desi celor doua soiuri cu nume ce sugereaza provenienta de la vecina Rusie , le-am acordat mult credit gandindu-ma ca sunt crescute in conditii de clima asemanatoare cu cele de la noi si ar putea sa ma cucereasca , nu au facut-o.

Ba dimpotriva, o data in plus mi-au reinnoit impresia proasta pe care o aveam inca din copilaria mea fata de tot ceea ce venea de la rasarit .Daca in copilarie dintr-un sentiment de revolta respingeam ideea de produs originar din Rusia, nici acum in timpuri democratice, de buna voie incercand soiuri de ale lor de tomate, am constat ca nu sunt pe placul  meu , nici ca gust, nici ca aspect sau mod de crestere si rodire (Siberian se pare ca totusi nu provine de la rusi, numai numele sugereaza asta, oricum ar fie mie nu imi place,  insa  Azoychka, da, e neam rusesc de rosii galbene).

Poate dintre soiurile de tomate negre, din care am avut cateva si care de fapt nu sunt din Rusia, ci din Ucraina, am incercat si le voi mai pastra si in anii ce vor urma. Poate.

Dar despre asta, va mai urma.

30 Septembrie 2013

Ploua

Filed under: filme, muzica, tv, gogonele, legume si fructe, rosii, tomate, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:12 pm

Da… si e frig , tare urat.

Numai ca eu despre altfel de ploaie vorbeam acum , daca mi-e permis sa-i spun asa  😀 .

Priviti mai jos si poate o sa o simtiti si voi, ca mine in timp ce am incarcat pozele. Mi s-a facut furtuna in stomac, pe care cu greu am mai putut apoi s-o stavilesc :). Si eu nu (mai) sunt pofticioasa, pot sa stau la masa alaturi de altii care se infrupta din bunatati si eu sa privesc numai. Insa gogonicile , da…cand le vad , cel putin in sezonul asta (toamna sau toamnele, de obicei) , din ochi  le-as manca . A trebuit sa si mananc cateva, ca nu mai puteam de pofta , dar credeti ca m-am saturat de la o gogonea sau doua, trei ? Noo…

Da, asa cum spuneam…..ploua ,





si afara ploua, ploua 🙂 :

30 August 2013

Tomate categoria sumo

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:10 pm

Iata cele mai mari tomate din trei culori de rosii de anul acesta :

rosii rosii, verzi si albe.

Am mai avut si mai am si alte culori sau combinatii de culori, alte forme sau marimi de diverse soiuri de tomate, dar din toate , cele mai  carnoase,  atat de carnoase  incat au capatat  forma arcuita cu carnea ridicata parca pe din afara , cu  pielita intinsa care parca abia le mai cuprindea continutul  , aproape gata sa plezneasca :

De mari ce le-am vazut ca ar fi, a trebuit sa le masor masa  (cu centimentrul nu le-am inconjurat talia sa vad cat de  tare s-au intins) .

Si iata-le la  proba cantarului, aceleasi personaje  , pe care daca ar fi sa le premiez , sa le urc  pe un podium si sa le recunosc valoarea pe soiuri a fiecareia , as putea spune despre ele cam  asa :

Din punct de vedere al cifrelor, reci, fara alte criterii de selctie cum ar fi gustul, suculenta, mirosul , rezistenta fructului , sa incep in ordine inversa, cum am vazut ca se procedeaza in concursuri cu locul al treilea dintre candidatele la podium si acesta este :

-Pe locul trei se clasifica   rosiaaaaaa……..

….. albaa !

Da , rosia alba  sau tomata  alba a castigat locul al treilea de pe podiumul de anul acesta intre toate rosiile si soiurile din gradina anului 2013  cu nu mai putin de 440-450 grame , urmata indeaproape de rosia de pe locul al doilea   ,care  este …..

(emotii in examinarea rezultatelor cantarului, stimati cititori) ,

care este, asa cum incepusem sa spun rosiaaaa….

 ……rosia verde , cu 450-460 grame , bravo rosiilor alba si verde, bravo rosiilor sumo de anul acesta din gradina mea, s-au intrecut una pe alta in crestere, carnoase, zemoase, parfumate , seminte putine, bravo, bravo si iata, pe locul intai ca si in urma cu alti ani, nu se dezice deloc acest soi extraordinar , este tot  rosia (rosie) tiganeasca!

Cea mai mare din gradina de tomate de anul acesta, crescuta numai cu apa si soare , iat-o evoluand de-a lungul anului din stadiul de tanara speranta la acela de rosie abia atinsa de culoare si in final parguita , coapta , cel mai barosan soi de rosii, il recomand cu toata caldura tuturor , iat-o , draguta de ea  rosia de circa 950 grame , cea mai mare de anul acesta :



Colosala, fabuloasa, grasa si gustoasa , suc s-a facut din  ea !

Si nu a fost numai una, pe un alt fir de tomate , alaturat aceluia pe care crescuse si il acaparase cu totul ea (este si de inteles, la o asa marime , bietul fir abia am mai putut hrani si suporta si alte mai mici tomate ) o alta doar cu putin mai mica decat prima , mare, coapta cam in acelasi timp , din doua rosii ca acestea s-ar satura un neam intreg . 

-In urma cu mai multi ani, pe cand eu abia ma invatam cu cresterea tomatelor in curte , mai mult ratam cu firele ba stropite cu chimicale, ba chiar si asa lovite de mana si distruse , ne aducea un fost vecin din copilaria mea rosii crescute de el, tot soiul asta sa fi fost sau altceva, nu mai stiu si nici nu mai am pe cine intreba ca vecinul saracul s-a prapadit, ne aducea rosii de peste un kilogram. Dar stiu ca ne spunea ca le crestea cu ingrasamant, natural, facut din gunoi de la pasari diluat in apa . Si eu ma miram si ma bucuram ca mananc din asa ceva. Ei, uite ca acum am ajuns si eu sa culeg din curtea mea rosii mari , sanatoase si frumoase  si fara niciun ingrasamant sau alt adaos in afata de apa chioara , adaugat la radacina plantei .

Umbland hai-hui pe net, de colo-colo ca un catel fara stapan (pe strazi) am mai vazut si anul acesta la cineva, nu mai stiu unde, tot asa rosie de peste 1 kilogram , si mi-am adus aminte de cele primite de noi in urma cu cativa ani .

Totul e sa ai o bucatica de pamant si sa incerci sa cultivi ceva pe ea .

17 August 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii 🙂 ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

Older Posts »

Blog la WordPress.com.