Eu si gradina

10 Iulie 2015

A fost vara

Filed under: Fără categorie, Noutati, Paraziti, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:00 pm

Pe calea netului aflam zilele trecute, cat la noi era inca destul de frig , ca in alte tari europene, ba si in Canada vara e torida si oamenii isi cautau umbra si racoarea. La noi era rece, dar nu dupa mult timp s-a aratat si vara. Care insa s-a si dus.

Constat cu resemnare ca la noi anul pare sa treaca prin patru anotimpuri diferite ca aspect de ceea ce cunosteam din anii mei mai tineri, si anume de data asta primavara si toamna luungi despartite de cate o saptamana de iarna crunta si respectiv de o saptamana de vara extrema. In rest …cum va ziceam: ori toamna, ori primavara, ceva asemanator lor din punct de vedere al temperaturilor , al zilelor calde cu soare sau nu si al aspectului ploilor lungi ca de toamna, nu scurte si repezi precum cele specifice verii. Nu, ca asa ni se spunea la scoala.

Nu ma mai plang de lucruri de acest fel pe care nu le putem schimba (sau pe care tocmai le-am schimbat deja cu atitudinea noastra prea putin responsabila fata de mediu), cum ar fi clima si viata cu reversul ei.

Si va prezint o ramura din unul din macesii din curtea noastra, pe care a crescut o maciulie, un ghemotoc de perisori verzuri din care se pare ca ar creste chiar si frunze. L-am zarit, l-am fotografiat si iata-l. Nu stiu sa ii zic pe nume, astept pareri.Ramura

Si mai la urma textului de azi , dupa o mai multa vorbaraie pe care poate strainii de Romania care trec pe aici nu o parcurg  si ca sa nu fac pe raspandacul stirilor negative despre un produs romanesc care merge la export ,  iata peste ce am dat  pe net . Un  top al masinilor  pe care (zic ei) ar fi bine sa eviti sa le  cumperi.

Erau vreo 10, insa pe la a 5-a am facut ochii mari cand am vazut pe una de-a noastra bagata astfel in seama :

http://www.carophile.com/10-cars-you-should-avoid-buying/5/

 

22 Martie 2015

Taieri de primavara-trandafiri

Filed under: Arbusti, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:02 pm

Sambata insorita de primavara a inseamnat pentru mine o lista cu planuri multe . Cred ca stiti cum e, ai impresia ca vine vacanta mare si ca vei putea realiza tot ce iti propui, dar ziua e scurta, energia limitata , timpul de asemenea si vine repede seara.  Pana la urma fac cat pot, sunt acasa , daca fac bine si la timp am de ce ma bucura mai tarziu peste vara sau in toamna , daca nu , macar acasa nu ma alearga nimeni si ma bucur, ba chiar uite ca ma si laud cu realizarile mele , mici , ca nu sunt ferma agricola de productie , uneori cu greseli, fara profesionalism facute, alandala , cum vreau eu (sau cum vrea muschii mei :)) ) sunt numai lucrari de relaxare , de incarcare a bateriilor epuizate, sleite de-a lungul saptamanii .

De ce oare introducerea asta ?

Paaai… am tuns trandafirii :). O parte, ca n-am apucat pe toti. Problema e ca de muult mi se tot dau indrumari si sfaturi de tundere a lor, care cum vine pe aici mai spune cate ceva, unii mai au si foarfeca in mana si țac, mai taie cate un pic din vreo creanga spre disperarea mea , care nu as vrea sa se intample asa.

In urma cu cateva zile am observat ca se incepusera in curte unele lucrari de toaletare a unor trandafiri urcatori. Unul din ei de cativa ani nu vazuse foarfeca, insa parca tot nu mi-a placut cand l-am vazut ciopartit cum s-a nimerit.

Pentru ca la trandafirii urcatori, desi in multe locuri am vazut sfaturi si metode de taiere, de la putini am reusit sa inteleg si sa retin ca trandafirului urcator ii sunt pastrate ca ramuri principale cele pornite de jos, din pamant si din cele laterale se tund astfel incat structura firului pastrat sa fie ca cea a unui bradut:ramura lunga principala, ramuri scurte laterale .Ei, nu apucasem sa discut despre asta inainte de a vedea pusa in actiune in gradina foarfeca pentru caaa…asa cum se intampla uneori , nu exista comunicare.

Un alt trandafir urcator , American pillar a crescut mare in un an sau doi de cand e la noi  si cerea si el putin aranjarea coroanei. Si pe el l-am gasit strangulat cu sfori si tuns tot la intamplare . Si atunci cand am vazut dupa prima zi de punere a foarfecilor  pe treaba am zis: de trandafirii mei sa nu se atinga nimeni, doar eu ii tund cum si cat voi vrea. Zis si facut ,asa ca  a venit ieri timpul meu pentru asta.

Si anul trecut am tuns trandafirii englezesti tot eu si tot primavara. Unii tund trandafirii toamna, asa cum este traditional. Eu insa prefer sa ii las peste toata iarna cu coroana formata din vara si abia dupa ce  pericolul gerurilor a trecut sa le scurtez ramurile.

Anul trecut nu mai stiu daca le-am si facut poza dupa ce i-am tuns, cred ca nu, insa imi amintesc ca nu le-am taiat prea mult din lungime ramurile , pentru ca mi i-am dorit sa ii vad tufe mari, inalti si plini de flori dar si pentru ca am tot fost prinsa cu niste cursuri, care imi ocupau mare parte din sfarsitul saptamanilor. Pe unii dintre trandafiri chiar i-am avut in vara mari si frumosi ,asa cum mi-as fi dorit. Insa am avut si tufe care au inflorit sub potentialul lor, cauza fiind, mi-am zis eu, insuficienta toaletare a ramurilor acestora. Mai exact am lasat multe ramuri mici care au consumat energia plantei si nu i-au mai permis dezvoltarea armonioasa a altor ramuri tinere care sa faca flori. In situatia asta l-am avut pe englezescul Munstead r. . Asa ca anul asta i-am scurtat . Cam mult parca. O sa vad daca rezultatul va fi multumitor peste vara si desigur, toamna, atunci cand se numara bobocii.

Pe doi dintre ei, cei ce in fotografii sunt in planul mai apropiat, i-am tuns mai cu mila, pentru ca frumusetea lor consta in tufa inalta , rotunda , cu ramuri multe si lungi , pline de flori .Si m-am gandit ca daca i-as scurta prea tare , s-ar putea intampla sa nu creasca tufe mari , ci sa ramana mai scunde. Ei, asta voi vedea, tocmai asta si e ideea, sa scriu aici cum am facut  anul asta, incat in primavara viitoare sa ma pot inspira (si urechea daca am gresit acum).

Stiu ca multi zic: trandafirul se taie de jos, cat mai scurt, ca asa ii place, etc si bla-bla.Da, dar pe astia englezesti am vazut pe youtube ca unii ii taie ca pe gard viu cu masina de tuns gard viu si unele recomandari sunt sa scurtezi tufa cu…o treime doar fata de marimea initiala, ca sa nu o dai inapoi an de an , ci sa ii stimulezi dezvoltarea . Deci ramane sa vad peste vara ce si cum se va intampla in gradina noastra.

Mi-e teama sa nu-i fi tuns prea tare.

Cum aratau asta vara trandafirii ce acum sunt numai bete golase:

Tare mult as vrea sa ii vad la fel de plini de flori si in vara care va urma!

Asta a fost episodul trandafiri-partea intai. In zilele care vor urma, sper sa apuc pana sa vina ploile sa termin de taiat si celelalte tufe de trandafiri si sa le pun si ceva bobite in pamant , hrana si stimulent de crestere la inceput de start sezon primavara-vara.

 

4 August 2014

Alta floare albastra

Filed under: flori, Trandafiri — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:03 pm

Seamana putin cu levantica. Unii zic ca ar si mirosi ca levantica, pentru ca se simte un oarece miros al florii, zic eu innecacios :).

Insa daca rupi o bucatica dintr-o frunza , iti ramane pe mana un miros intens, la fel ca si al rudei ei mai bine cunoscute, salvia officinalis.

Cea din fotografii este salvia ruseasca. Nu stiu daca are si calitati de planta medicinala, nu am cautat informatii inca. Eu am luat-o ca planta de gradina , perena , rezistenta si decorativa. Creste ea cam lunga si zaluda , dar e frumusica, nu? 

.

 

12 Iulie 2014

Confruntarea

Filed under: insecte, Trandafiri, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:45 pm

Sau care pe care .


Asa cum mai scriam aici candva, trandafirul poate musca .

In lupta dintre cei doi mici si ”inarmati” , astazi ,  paianjenul a biruit albina.

 

21 Iunie 2014

Asta e vara?

Filed under: Trandafiri, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:04 pm

Am intrat in ultima treime din luna iunie si vara mult dorita se lasa inca asteptata. Pana acum ne-a cam suparat pe multi ,cum este  friguroasa tare. Pe unii intr-atat incat au  racit , vara, ba inca zilele trecute , nu mai departe de  ieri , pe cineva  am vazut ca revenise la purtarea  paltonului . E foarte frig mai ales inauntru ,  acolo unde adeseori ne petrecem cate o treime din zi ,  acolo cat timp stai pe loc, frigul devine iritant si patrunzator .

Azi, sambata,  am vazut insa pe afara cateva semne clare de vara: buruieni mai mari decat mine ca inaltime,  isi facusera loc intr-un colt in care vesnic se repeta problema asta  , printre ramurile unui trandafir urcator. Cum  pamantul e moale ca mamaliga de la atatea ploi,  am tras de ele si in mare parte am reusit sa le smulg cu radacini cu tot. Insa a mai ramas ceva si de samanta , pentru o data viitoare.

Inainte sa vina ploile si frigul de acum , cand inca mai speram ca vara e aproape , si semne incurajatoare pareau sa se arate , eu  faceam de zor poze trandafirilor infloriti din gradina. Lor nu le place caldura mare,ci razele mai blande de soare de la sfarsitul lunii mai si inceput de iunie,  in jurul a 20 grade Celsius .

Erau atat de frumosi , plini de flori , insa intr-o saptamana nu a mai ramas de pe urma lor nici urma din frumusetea aceea. 

Si daca de la trandafirii arbusti ma pot astepta (si ma astept neaparat) sa mai repete inflorirea , de  urcatori imi pare cel mai rau ca nu s-au putut bucura de vreme mai buna, cu ploi mai putine si macar cateva raze (total absente in ultimele zile) de soare ,  si nu ne-au putut incanta cu florile lor .

Trandafirii urcatori infloresc numai o data pe vara , dar atunci cand o fac ofera un spectacol si o amintire frumoasa,  de neuitat. Anul asta florile lor au fost mai mult aplecate cu fata spre pamant sub greutatea apei de la ploi, iar acum ori s-au scuturat, ori  au putrezit.

 

 

17 Iunie 2014

Salcia japoneza

Filed under: copaci, Noutati, plante, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:28 pm

De cand cu netul , dragostea la prima vedere se petrece online.

Asa cum mi s-a intamplat mie cu salcia japoneza pe numele ei Salix-integra-Hakuro-Nishiki , pe care prima data am vazut-o pe un forum (cu poze) despre plante intr-o gradina . Mi-a cam facut cu ochiul de atunci, dar nu am fost prea convinsa ca as si vrea pe una ca ea la noi acasa.

Apoi cred ca am inceput sa caut informatii despre ea, despre conditiile de mediu pe care le prefera, cat creste de inalta, lunga , lata sau/si patrata , am vazut si cateva poze care mai de care mai impresionante sau dimpotriva , neconvingatoare din lumea asta mare .

Am vazut-o apoi la Baumax la vanzare printre diverse alte plante. La capitolul ”plante” imi place ce aduc la magazinul asta, insa imi este cam peste mana sa intru la ei ori de cate ori sunt prin zona in care se afla amplasat. Cum la prima vedere doar am zarit-o si nu m-a si convins sa o iau (iar) , a ramas in magazin , la locul in care se afla. Pana a venit, cum i se mai zice, saptamana oarba si am vazut cu totul intamplator pe un site de plante o poza cu o seamana de-a sa , nu cu ea direct, cea care urma a mi se livra  si  mi s-a parut multumitoare descrierea plantei si a dimensiunilor produsului expus spre vanzare . Si impulsiva cum sunt , fara sa ma fi gandit inainte in care loc as putea sa o asez in gradina, daca am sau nu loc suficient pentru ea, am dat click si am luat-o .

Ne-a placut tuturor celor ai casei   inca din primul an de ea, desi era  putin cam rahitica. Cred ca am avut si o discutie despre plantarea unui alt copac in gradina, in sensul ca in primul rand eu spuneam mereu ca nu imi plac pomii sau copacii care cresc inalti in gradina si cum de tocmai eu luam un alt copac. Insa ea nu creste inalta. Ba este chiar recomandat sa i se tunda coroana scurt .Dupa primul an de plantare la noi, eu nu m-am indurat sa ii scurtez  ramurile. Dar va urma si asta.


Este atat de frumoasa, incat e principalul punct de atractie al privirii tutror celor care intra in curte . Si vecinii dupa ce au vazut-o ce frumos si-a dat drumul anul asta, si-au luat si ei una . Ba am vazut si in parcarea unui supermarket plantata pe o bucata de spatiu verde o alta astfel de salcie, e  in mare voga se pare . Pentru ca e si frumoasa tare :).

Pe cand incercam sa adun informatii despre ea , am gasit pe net o poza in care avea plantat la baza tulpinii un trandafir roz,  bogat inflorit si desigur, as fura si eu ideea si as planta un trandafir sau vreo cativa  in toamna,  in apropierea ei. Dar  imi cam pun si intrebarea: cum voi mai ajunge sa ii tund coroana daca va fi asa strasnic pazita ca in poza de mai jos  de un protector tepos  ?

 

 

6 Aprilie 2014

Fructe in aprilie

Nu in magazin, acolo sunt pe tot parcursul anului.

Nici in albume de fotografii, ci direct pe ramurile …arbustului, ca la noi sub forma de arbust creste acest fructifer care in alte zone, cu ierni mai blande , am vazut ca are forma asemanatoare cu a pomilor mari, fructiferi de la noi.

Florile lui se spune ca sunt atat de mici, incat nu sunt observate cu ochiul liber , ci se remarca direct  fructele, cand sunt formate , acum  micute cat un   bob de mazare mai mic  .  

Daca smochinul apuca sa rodeasca in primavara mai devreme, este semn bun pentru el, in toamna urmand sa i se coaca fructele , care in alti ani raman verzi si mici si nu sunt de niciun folos , daca nu  apuca sa creasca suficient  pana la caderea primei brume .

La noi in tara smochinii rezista ca planta, si spun din experienta ca  la noi in gradina creste de ani de zile , mai ingheata uneori peste iarna,  dar porneste apoi din pamant iar, de jos , insa are nevoie de sezon indelungat de vreme buna ca sa apuca sa i se  si coaca roadele.

La baza smochinului deocamdata in varful coditelor lungi stau stranse asteptand raze de soare , lalelele rosii. Vremea ploioasa sau cu nori grosi pe cer  nu le deranjeaza, ele asteapta rabdatoare zilele insorite, ba eu chiar cred ca le plac si ploile reci de primavara, care le prelungesc durata infloririi, in caz contrar, de prea multa caldura dintr-o data si prea mult soare , florile lor urmand sa paleasca repede si sa li se scurteze timpul de inflorire.

 

Cateva , mai grabite, au apucat deja sa se deschida in soare. Insa cele mai multe, inca nu. Vremea infloririi lalelelor abia urmeaza.

 

Insa in primavara asta grabita, pana si trandafirii au apucat sa imboboceasca. Pe primul boboc de trandafir l-am observat cu mare mirare  pe 02 aprilie , si l-am si fotografiat . Mi se pare surprinzator, mult prea devreme pentru imbobocirea trandafirilor. O fi el, acest soi de trandafir , unul mai harnic , asa cum a dovedit si in urma cu un an cand tot el era primul imbobocit, despre Lady Salisbury (asa il cheama  pe trandafir) e vorba, insa mie tot mi se pare prea devreme .

Dar daca  pana si  pe rapita din camp, care  de obicei in luna mai inflorea , acum am vazut-o inflorita!… 🙂

 

18 Ianuarie 2014

Culoarea lunii ianuarie

In luna ianuarie, se poarta…galbenul.

In diverse nunate, de la galben pal, petalele orhideelor mele , podoaba pervazelor in ianuarie , cu flori de diverse forme si marimi ,

– cu floarea  mai mare , eleganta 

-sau cu mai multe flori de dimensiuni mai mici, prinse de tulpinitele scurte in buchetele , intr-un galben pudrat cu alb ori pe alocuri  invelite in  verzui  sidefat ,

 


-fie ca pe fondul galben sunt acoperite   cu retele de pistrui rosii invadatori

-ori  cu pete rotunde ori  ovale, simetrice sau cu forme neregulate, fie prinse in grupuri , fie  solitare pe cate o petala de floare, tot in culori de la rosu inchis spre grena 

-ale caror codite sunt ca niste gaturi intinse indreptate dupa lumina, spre fereastra, privind in afara  si catre interior, atente, urmarind poate  orice miscare (a celorlalte orhidee, cu care se compara)

-Da, nu sunt de neobservat si cele in alte culori, care -culmea , intr-o vreme consideram ca sunt majoritare. Mi se parea ca am orhidee numai in culori roz, mov pentru ca ele erau inflorite in acelasi timp , prin primavara-vara . Si uite acum! Am o mare ingalbeneala printre orhideele din ferestre :), celelalte probabil urmeaza sa apara , sa faca flori in alta perioada (mai am unele in stadiul de boboci 🙂 ).

-Ei, insa ele , cele galbene in culorile si temperaturile  luminii naturale , rece sau calda,  au  si petale rotunde , adunate in  cupe mari,  incapatoare ,  


sau dimpotriva,subtiri , alungite ca niste  brate intinse,  cum par a fi si  razele de soare.


 

Pe unele dintre ele, picaturi de stropi rosii pare ca s-ar fi  intins atat pe partea lor interioara, cat si  in afara, la exteriorul petalelor , producand un  efect de imblanzire  a prea orbitorului galben .

Se vede si  puful din interiorul capsulei florii , probabil destinat sa faca pentru insectele culegatoare de polen, atunci cand floarea sta afara, aterizarea mai lina, mai usoara.




-Tot acum, in ianuarie am surprins si flori deschise de alte culori. Insa la mine, asa cum v-am aratat, culoarea lunii ianuarie ,cea  care predomina intre florile din interior este galben. Poate tocmai pentru a compensa lumina slaba , de iarna deseori neinsorita, cum e si astazi si cum a fost si ieri , de afara .




Insa ce credeti? Si in  curte sunt flori inflorite, acum, in ianuarie .

Gutuiul japonez e plin de boboci , si are si flori deschise, daca iarna a fost pana acum atat de blanda din punct de vedere  termic, comparativ cu aceeasi perioada din alti ani.

Ba chiar  am si un trandafir tot cu flori rosii ,pe care l-am luat ca fiind un  acoperitor de sol, acum e in prima iarna la mine si are un buchetel de cateva flori. Pe el nu l-am fotografiat .


31 Decembrie 2013

Salut 2013! Welcome 2014!

La sfarsit de ani, platforma wordpress , pe care eu imi las la vedere parerile mele , in principal despre flori si gradinarit , trimite cate o statistica fiecarui blogger cu activitatea din anul in curs de a se sfarsi , dar si recomandari despre ce ar trebui sa mai scriem, intrucat au fost subiecte cu mai mare cautare .La mine, cele mai citite articole au fost cele despre bibilici, rosii si gladiole .Desi despre gladiole am scris foarte putin, de doua ori numai , iar wordpress imi recomanda sa mai reiau aceste subiecte. Mie insa mi se pare ca recomandarea nu e potrivita intrucat mai am si multe alte subiecte noi de abordat, care ar putea avea mai mult succes  sau …poate ba.Dar daca voi avea ceva nou de spus (si am cu certitudine si altceva decat sa ma repet), asta voi face.

Pe mine insa nu ma intereseaza succesul aici, nu scriu pentru laude , pentru aplauze , ci numai de placere , despre ceea ce imi place sau, cand e cazul, scriu si despre ce nu imi place .Asa ca de succes sau nu , scriu despre ce stiu, ce mi se intampla, ce am vazut, citit , facut , aflat , simtit in diverse imprejurari.

Cand nu scriu, citesc. Pe bloguri , sau carti. Cand am timp liber si dispozitie si atractie catre carti, citesc carti. Zilele astea cum am avut  timp , am citit doua carti, pe una am terminat-o si mi-a placut , ”Femeia alba pe bicicleta verde” , a carei  actiune se petrece in Trinidad-Tobago, o insula exotica, cu climat (probabil) tropical,  foarte cald si umed ,  in care cateva familii de europeni se instaleaza  si  unde sunt tratati de catre negrii bastinasi drept exploatatori  si  felul in care este perceputa atat insula, cat si oamenii , de catre personajul principal, o frantuzoaica , Sabine, casatorita cu un britanic plecat la munca in aceasta insula, colonie britanica.

O alta carte am inceput-o de curand, dupa terminarea celei de care spuneam mai sus  , alaltaieri seara, si desi tocmai aflasem de  pe yahoo ca nu e bine sa citesti seara inainte de culcare (de-aia poate eu m-am trezit luni dimineata de la 4, neobisnuit pentru mine si intre 4 si 6 am citit, apoi iar dupa sase am mai reusit sa mai dorm putin), eu nu am putut lasa cartea, care imi place si cu ale carei personaje uneori , desi ii vad in minte ca pe niste japonezi mititei ,  diferiti de noi prin obiceiuri, cultura, trasaturi , tot ceea ce descrie autorul   , uneori reusesc sa ma identific . Cartea se numeste  ”La sud de granita, la Vest de soare”.O voi termina in curand, insa …la anul :).

Vorbeam despre blog, statistica  si recomandarile sale. Blogul am inceput sa il scriu dintr-o intamplare . Intai am gasit un blog despre o gradina care mi-a placut, blogul Alexandrei , cu care am inceput sa vorbesc si care m-a indemnat sa incerc si eu sa scriu ceva, poate imi va iesi bine. Si am scris intai cateva traznai, apoi iara  una, alta si tot asa, uneori cu pauze . La un moment dat, cineva, nu am retinut numele , m-a  intrebat  comentand  pe marginea unui articol , de ce nu mai scriu, ca articolele mele o incurajau si pe ea sa incerce sa mai faca in gradina cate ceva . Prin urmare scriind am ajutat pe cineva si poate mi-am fost de folos chiar mie .

Celor cunoscuti nici nu le-am spus la inceput ca scriu pe un  blog. Desi pentru o vreme am publicat la cererea unei doamne pe care nu o puteam refuza si intr-un ziar local, tot pe teme de plante si gradini , deci nu imi era rusine de ceea ce faceam , insa vroiam sa scriu fara constrangerea pe care as fi simtit-o stiindu-ma citita de cineva cunoscut, care pe aceasta cale putea vedea prin cuvintele scrise de mine, chiar dincolo de masca de zi cu zi . Ca toti purtam masti prin care vrem sa ii lasam pe cei din preajma noastra sa ne vada intr-un anume fel, de multe ori ne ascundem tristetea ca sa nu se supere si ei sau nu ne aratam bucuria , pentru motive uneori greu de explicat altora si de inteles   de catre acestia .

Am inceput blogul ca pe o intamplare, care nu stiam cat ma va tine sau daca voi mai continua mult ori ba, si  imi doream sa fiu pe cont propriu, sa scriu liber fara sa ma gandesc ca va citi si unul sau altul care ma cunosc si ce-ar putea sa zica despre una sau alta dintre cele exprimate de mine aici.

Si nu am spus nimanui. Cu timpul insa, i-am dat adresa blogului verisoarei mele ,Cristina,  care din familie dupa mama si tata e persoana cea mai apropiata mie si apoi anul asta , dupa ce am reluat relatia cu fosta mea colega de banca din liceu, tot Cristina, o prietena candva foarte apropiata  si in ultimii ani omisa , nu uitata , si cu care ma bucur ca am inceput sa discut mai des si sa o vad pe mess zilnic , chiar daca nu vorbim, macar sa o vad acolo,  cand sunt la servici sau acasa si imi arunc privirea ma bucur sa vad pe cineva apropiat , ma bucur ca o simt alaturi de mine chiar  in felul asta  (atat pe ea, cat si pe verisoara mea ) , ei bine si prietenei mele  i-am spus de blogul meu.

Si ajutorul meu in gradina impreuna cu familia lui imi mai citesc cateodata blogul.

In rest, cu toti ceilati cititori ai blogului meu se pare ca am in comun pasiunea pentru gradini, gradinarit , pasari sau animale, sau de ce nu, carti :). Sau muzica, orice alte subiecte abordate de mine aici.

O sa termin tarziu de scris articolul asta, dar as fi vrut sa reusesc sa il public anul asta, ca sa incep anul 2014 fara balastul realizarilor sau nerealizarilor din 2013 si care ma gandeam ca ar putea sa faca azi obiectul acestei analize la sfarsit de an. M-a prins seara scriind pe blog, ca toata ziua am calcat ca o disperata , deoarece ramasesem cu multe restante sifonate si nu am vrut sa trec asa in 2014. In timp ce calcam, cand am auzit primul SMS (cu urari pentru noul an, cu ce altceva ar putea fi astazi un SMS) , m-a apucat panica.

(apropo, dupa ce citesc sau scriu pe telefon un sms nu mi se mai stinge lumina si mi se consuma bateria)

Mi-am dat seama ca a inceput numaratoarea inversa si eu nu sunt gata, cu nimic nu sunt gata . Ar trebui la anul sa iau masuri sa nu mi se mai intample asa ceva :).

Prin urmare dupa ce am terminat de calcat, cu gandul  la blogul pe care nu l-am inchieiat oficial anul asta , am inceput sa scriu din cate aveam in minte, cate ceva.

Despre anul 2013 nu pot spune ca a fost rau pentru mine si familia mea. Am fost cu totii sanatosi si asta e cea mai mare multumire .In gradina am avut realizari , dar si incercari noi care nu au dat rezultate.

Intre noile incercari, pe care le voi relua si in 2014 si sper ca de data asta cu rezultat favorabil este buretele vegetal, lufa. Pe care eu l-am considerat ca pe un castravete obisnuit, care nu are nevoie de multe luni ca sa se coaca si nu a fost asa.

Si vinete am avut, insa o recolta cam rusinoasa , niste vinete mici ori prea subtiri , desi le-am plantat in solar am zis sa le ofer caldura cat de multa .

Dintre ardeii iuti, o parte s-au uscat la locul definitiv in care fusesera plantati in gradina si nu stiu de ce, desi au fost udati la fel ca si ceilalti.De aceea si recolta de ardei iuti a fost mai saraca decat in anii anteriori, insa ma multumesc ca tot am avut cativa . Daca s-ar fi uscat toti, cum era 🙂 ?

Trandafirii englezesti plantati in urma cu un an au crescut si inflorit insa nu multumitor .

Mai am multe, multe de facut in 2014 in gradina.

Si in gradina vietii mai am de pus la punct cate ceva , dar asta…e alta discutie , pe care ar trebui sa o port cu altcineva . 🙂

2013 , un an bun, ne despartim de tine acum.

Bine ai venit 2014, LA MULTI ANI tuturor!

8 Decembrie 2013

Trandafirul New Dawn

Filed under: cumparaturi, Trandafiri — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:28 pm

Am avut in urma cu cativa ani , acasa , un trandafir urcator care crescuse mare si frumos si care facea una dintre cele mai frumoase flori de trandafir, mare, cu aspect de floare de trandafir nobil, cu o nuanta de  roz pal suava. Insa pozitia in care se afla nu a fost tocmai avantajoasa.

Era putin cam aproape de un perete, cam sub streasina , astfel incat de multe ori iarna sau vara nu primea suficienta apa. Si cred ca mai ales iarna, pe ger, cand radacinile altor trandafiri erau protejate de stratul de zapada, care mai tarziu la topirea zapezii le potolea si setea , el suferea de uscaciune si de frig.Asa ca dintr-o data , l-am vazut intr-o primavara uscat. Nu mai dadea nicio ramurica verde din el, asa ca ne-am luat adio de la frumosul asta .

Doar  mai tarziu, sa fi fost si in alt an , la distanta mica de locul in care se aflase el, am observat langa radacina uscata  o tulpinita mica , verde si firava cu spini. Am sperat ca ar putea fi pui de la trandafirul nostru disparut, si l-am luat de data asta din locul neprielnic si l-am mutat in alta parte , sub cerul liber, asteptandu-i si inflorirea care sa ne confirme daca era sau nu ruda, pui al trandafirului langa sau din radacina caruia crescuse .

Nu am stiut pana de curand, din urma cu numai cativa ani,  ca trandafirii poarta nume, nici ca exista atat de multi hibrizi, trandafiri noi sau trandafiri ajunsi la noi din timpuri dintre cele mai vechi, numiti trandafiri vechi sau uneori istorici. Ca unii sunt de origine chiar din Damasc, altii din China, altii din Franta si mai nou hibrizi de pe tot globul, dar mai cunoscuti la noi , fireste, sunt cei din Europa: Anglia, Franta, Germania .Din pacate, lipsa Romania cu trandafirii proprii sau cei care au existat candva ori nu au fost pastrati , ori sunt in numar redus prin colectii particulare.

Dar cum am inceput sa fac cunostinta si cu diferiti trandafiri si numele lor , mai ales de cand cu fluxul de informatii venit pe internet , aflat la indemana,   la varful degetelor , am vazut flori de trandafir si alte caracteristici care ii diferentiaza pe unii de altii. Nu ma pot lauda ca am retinut detaliile multora sau unora, dar mi-am format un pic ochiul incat sa recunosc  dupa forma si numarul petalelor , culoarea florii, uneori diferente si la culorile frunzelor ,  inaltimea plantei, spinii de diverse forme, feluri si chiar culori , pe unii trandafiri.

Printre acesti multi frumosi  am vazut un trandafir  crescut pe o arcada, mare si ordonat  dirijat , alaturi de care se mandrea o doamna cu frumusetea si delicatetea florii acestuia. La inceput doar mi-a placut si atat. Apoi tot privindu-l , mi s-a parut un pic cunoscut, oare…ma gandeam eu…oare nu am mai vazut pe undeva ceva asemanator cu el? Si tot privindu-l asa,  mi-am amintit de  acela pe care il avusesem candva mare si plin de flori chiar in gradina noastra. Dar care nu fusese condus pe o arcada, ci cocotat , prins cu fire pe langa un perete .

Insa asta din pozele publicate pe siteul care vindea trandafiri , care mai de care mai de soi , purta un nume englezesc. Si se spunea despre el ca ar fi un trandafir vechi. Ceea ce m-a facut sa ma intreb:  sa fie oare trandafirul meu crescut cine stie cum si de unde la mine in gradina, chiar acela cu nume englezesc?

Singura modalitate prin care as fi putut verifica, era sa astept langa puiul de trandafir sa il vad inflorit. Si-a dat drumul tare greu. Ba facea putine flori, ba mai cadeau si ploi care le scuturau astfel incat eu nu am reusit sa ma lamuresc prea bine daca trandafirul meu era sau ba similar cu acela din poza , caruia  New Dawn i se spunea. Zori noi :).

Mai mult decat conditiile nefavorabile de vreme, mai contribuiam si eu la ingreunarea dezvoltarii armonioase a acestuia cand (si cred ca in mod repetat, ani la rand) il tundeam cam cum se nimerea, fara sa stiu ca trandafirii urcatori trebuie taiati altfel decat cei arbustivi. Insa eu tundeam ramuri care se intindeau spre curte, spre calea pe care trebuia sa trecem noi si trandafirul ne impiedica.

De greselile de taiere mi-am dat seama  cand am vazut un filmulet pe youtube despre cum trebuie taiati si condusi trandafirii urcatori. Si anume,  urcatorilor  trebuie sa le  fie lasate ramurile  sau cateva ramuri principale care pornesc direct din pamant sa creasca si numai din cele laterale este corect sa fie tunse, astfel incat ramura de trandafir urcator sa aiba aspect de brad, o ramura lunga si pe laterala diverse alte ramuri mici, care vor fi cele purtatoare de flori.

Greseala pe care o faceam eu a contribuit la cresterea aiurea a ramurilor cu flori, care in loc sa se duca in sus, nimereau aplecate pe pamant. Cand ploua, si cum la noi ploile sunt dese, florile de trandafir cazute in iarba se umpleau de noroi si mandra floarea mea nu isi putea etala frumusetea.

Insa pe viitor voi indrepta greseala mea.

Tufa cu ramurile inflorite  aplecate-n iarba:


Suportul  din spatele lui, pe care ar fi trebuit sa urce si sa il  acopere , a ramas gol si urat. Si el ar fi bine sa fie inlocuit, ca e tare urat cu atatea innadituri .E in plan asta de cave timp, insa …e destul de complicat cu ramurile lungi ale trandafirilor deja crescuti si impletiti printre ochiurile plasei de sarma.


Dar cum de mi-am confirmat ca trandafirul meu era chiar un New Dawn? Intamplarea: la Baumax , intr-o vara, am observat ca aducea trandafiri la ghiveci .Printre ei vazusem ca avea si New Dawn. M-am uitat eu in magazin, nu prea semana cu ce aveam eu, dar in ghiveci si in conditiile din magazin, la ce te-ai putea astepta?

Sa-l iau? Nu m-a convins , dar de cate ori ma duceam la magazin, ma opream si la trandafiri, care , ca niste trandafiri dezvoltati, la ghivece ce erau, venisera cu pret destul de maricel si am vazut ca nu prea se indura multa lume sa ii ia. La fel si New Dawn statea si isi astepta in gradina magazinului  soarta. Pana intr-o zi, cand iara trecand pe acolo, l-am vizitat iar. Si nu mai era la locul stiut. Insa nu pentru ca plecase cu altcineva, ci pentru ca fusese mutat din gradina, afara, la usa, mai la vedere, fiind o perioada de reducere pentru trandafiri. Mare reducerea.

Si atunci am zis: parca  striga dupa mine trandafirul asta, m-a asteptat luni la rand , nu s-a uscat, ba tot verde se pastra , nu se mai putea amana decizia: l-am luat. L-am adus acasa si l-am plantat in apropierea celuilalt pe care il aveam , pui de la trandafirul meu mare altcandva. Si cand au inflorit amandoi in acelasi timp, s-a vazut: floarea, parfumul usor, abia sesizabil, dar placut , spinii , totul se asemana. Trandafirul meu vechi era chiar din soiul New Dawn, asa cum era si cel cu eticheta , poza si tot ce trebuia de la un trandafir cumparat .

Cel cumparat e inca mic , doar o ramura. Cel vechi, al meu, s-a mai dezvoltat, insa asa tuns aiurea. Si iata-l asta vara, in loc sa fie mandru, urias (de circa sase metri ii cresc ramurile, va dati seama cum va fi cand amandoi se vor dezvolta la potentialul lor nativ 🙂 ), deocamdata mai mic si mai modest dar plin de flori la inceputul verii si pana in toamna tot  timpul avand inflorite macar cateva.

El – ramas mic si vecinii lui, care s-au descurcat mai bine si au cucerit deja suportul din spatele lor:

Cat de bogat infloresc uneori, desi numai o data pe an, trandafirii roz urcatori 🙂 :

Older Posts »

Blog la WordPress.com.