Eu si gradina

11 Octombrie 2015

Aveti nevoie de ochelari de vedere? Testati-va ochii!

Filed under: studii stiintifice, tratament — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:41 pm

Daca aveti indoieli cu privire la acuitatea voastra vizuala, eu am gasit o modalitate  simpla de testare pe care am incercat-o mai intai pe mine si pe cei apropiati , test pe care vi-l propun si voua .

Si anume: ni se propune o imagine , cea de mai jos:

Eye-test-Einstein-or-Monroe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrebarea este: pe cine vedeti voi in imagine?

Eu il vad pe Eintein, dar am chemat langa mine pe cineva care poarta ochelari de vedere si i-am cerut sa se uite la imagine fara ochelari. Nu mi-a venit sa cred cand mi-a zis, fara sa fi stiut despre ce este vorbe, test sau altceva, ca o vede pe Marilyn Monroe. Cu ochelari insa il vedea pe Einstein .

Ei bine, testul spune ca daca il vedeti pe Einstein aveti vederea buna si nu aveti nevoie de ochelari de vedere. In caz contrar , ar fi bine sa vizitati un optometrist .

Prin urmare eu mai aman sa imi fac ochelari de vedere :), mai zaresc inca asa cum ar trebui lucrurile de prin gradina si nu numai de acolo .

Testul l-am gasit pe siteul : http://amazinginfos.com/eye-test-einstein-monroe/, pe care este si un film scurt in care este explicat cum a fost creata imaginea si cum de unii o vad pe Marilyn Monroe , iar altii pe Albert Einstein.

Anunțuri

21 Decembrie 2013

Ziua de azi

Filed under: animalute, cumparaturi, Noutati, pomi, tratament, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

-Ce a fost astazi ?

”azi a fost sambata”

-Da, si ce altceva a fost astazi, sambata?

”a fost (sau mai este) …Vocea Romaniei”

-Ei, da, o fi fost Vocea Romaniei. Dar ce altceva a mai fost azi, sambata…?

”…21  decembrie”

-Da, si? Ce e pe 21 decembrie?

…”e solstitiul de iarna, a inceput iarna astronomica”

-Da, bine, adica nu prea bine, optimistic , ce se mai intampla la 21 decembrie?

…”se intampla…ziua de dupa Ignat, sfarsitul purceilor” 😦

Da, aici vroiam sa ajung. Cand se fac multe preparate din carne de purcel .

Nu sunt o carnivora, nu sunt nici ca vedeta aceea cu gaina in brate , o aparatoare a dreptului la viata al animalelor si sustinatoare a imbracamintii din piele ecologica si alte , alte. Dar in perioada asta, de la sfarsitul lui decembrie pana…prin ianuarie, februarie, e singura vreme din an cand manac si eu carnati, asta pentru ca sunt facuti de casa, la noi acasa, dupa o reteta nemaipomenit de buna, dupa parerea mea .

Asa incat,  cand e Ignatul, noi nu taiem purcelul, ca nu crestem purcel in curte , insa ne aprovizionam de la magazin cu purcel si cu vitel, si cei priceputi prepara diverse produse traditionale :carnati, lebar, toba.

Eu insa nu mananc decat carnati .Dar carnatii or fi ei buni proaspeti, insa au gustul perfect daca sunt putin si…afumati.

Si neaparat  si cu mustar .

Pana anul asta, iarna eram abonati la rand la afumatoarea unui vecin. Nu ne tinea la coada tare mult, ca avea loc si pentru noi si pentru altii in afumatoare. Insa  de anul asta, gata, s-a terminat. Avem propria afumatoare in dotare :). Pe care, e drept ,  o folosim…doar cateva zile pe an .

Iat-o in poze, mai jos.

Este formata din doua corpuri: un cazan , in care se aseaza si se aprind lemnele  , legat de corpul in care stau produsele din carne printr-un burlan, prin care circula fumul. Burlanul are si el o smecherie :). In interiorul lui este un ghem de plasa de sarma care sa impiedice scanteile sau funinginea sa treaca in dulap .

In partea de jos a cazanul exista o usita prin care este alimentat cu lemne. Lemnul de prunul se zice ca da in afumatoare cea mai buna aroma. Noi am avut doi visini uscati si cred ca ei au dat lemne pentru afumatoare anul asta :).

In dulap exista bare de  care se pot agata carnatii cat sunt expusi la fum sau rafturi .Fumul intra pe la un capat dinspre burlan si daca ar fi ascultator , ar trebui sa iasa  in principal printr-o fereastra mica pe care o vedeti in partea stanga , sus, acoperita cu o sita, dar am vazut ca isi face de cap si se mai strecoara si pe la acoperis .

Puteti vedea  in dotare, instalat preventiv ,  si un pet cu pulverizator , in care se afla  apa , asezat la indemana pentru stingerea flacarii , daca devine neascultatoare, un patent cu care sa poate fi ridicat capacul de la  cazanul fierbinte si o fereastra care se inchide-deschide , prin care se pot aseza produsele alimentare pe raft in vederea afumarii sau se pot face verificari (vizuale, olfactive ).

Ei, nu stiu cum  vi s-a parut, dar mie mi-a placut ”utilajul” . Si ma amuza sa povestesc acum despre el, ca si cum eu as fi specialista in …afumaturi :).




Astazi a fost din punct de vedere al vremii, o zi superba, de care cu totii ne-am bucurat. Am putut sa ies si eu  putin afara in curte . Ies foarte rar in ultimul timp si tot mai des ma gandesc cat de mult pierd petrecand timpul (necesar) la job, cand mie de fapt mi-ar placea sa stau mai mult in gradina, chiar si pe timp urat.

Si serviciul are rostul lui si castigul cel mai mare consta in oamenii pe care i-am intalnit si cunoscut acolo  si ma gandesc in primul rand la cei alaturi de care muncesc .

De fapt vroiam sa v-o arat pe pisica Tili , care s-a bucurat de vremea frumoasa de afara, ei de altfel ii place sa stea mult timp pe afara .Cand vin de la servici , de obicei ea e afara si trebuie sa o caut sau sa cer sa fie adusa in casa de cel in  tovarasia caruia isi petrece timpul  peste zi , pana la venirea mea.

Vedeti cum ii atarna niste ate de labuta ? Povesteam in urma cu ceva timp ca a venit acasa schiopatand . Dupa ce am lasat-o cam trei saptamani fara sa intervenim , crezand ca se va reface singura, si nu s-a refacut, am dus-o la medicul veterinar, de fapt el a venit si a luat-o de acasa si a trebuit operata.

Ceea ce se vede in fotografie atarnand la labuta ei cheala , sunt firele cu care a fost cusuta operatia . Mai jos este fotografiata cu pansamentul portocaliu, inainte de a-l indeparta.Firele inca nu i-au fost scoase pana acum , urmeaza.

Fara interventia veterinarului nu si-ar fi revenit deoarece avea un os deplasat de la locul lui . I-a fost reasezat osul si ligamentele la locul potrivit. 

 

12 Noiembrie 2012

Tratament de raceala

Filed under: tratament — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 7:57 pm

Nu sunt adepta tratamentului medicamentos .

Poate si pentru ca intr-o situatie, din cate imi amintesc acum cel mai bine, am avut ocazia sa constat ca tratamentul recomandat de medic mi-a facut rau , in schimb tratarea afectiunii prin mijloace naturale aflate la indemana oricui mi-a fost de folos. Cum s-a intamplat asta?

Era in urma cu ceva ani bunicei, sa tot fi fost acum vreo 10 ani, cand am constatat ca imi aparusera pe mana, mai exact la nivelul degetelor,  un fel de pete , basici mici , mancaricioase, care se cereau scarpinate des si pe masura ce le ofeream ceea ce cereau, se inroseau, ba inca pareau a se si intinde pe portiuni mai mari.

De doctor mi-e…nu frica, in cazul asta nu putea fi vorba de frica, ca doar ce s-ar fi putut intampla de la o pata rosie pe mana, insa neplacere de a merge la spital, de a sta la coada la doctor printre altii cu diverse boli, unele contagioase, altele nici nu se stie prea bine ce sunt, de unde au aparut  si cum se transmit,  care isi vaita si povestesc fiecare necazul,care  ba iti tusesc in nas, ba la inghesuiala te asfixiaza de miros ori te impung cu cate-un cot . Deci mi-e neplacut, insa la momentul de atunci , cum era si in perioada de vacanta, am hotarat ca pare sa fie cazul sa imi iau in dinti inima sau orice ar mai necesita o astfel de hotarare si sa ma duc la doctor, macar pentru diagnostic.

Zis si facut: m-am dus, am luat numar , m-am asezat  la coada, am stat cuminte si am ascultat povestile  altora, ba parca am legat si o prietenie cu o persoana pe care o stiam, insa foarte putin si care suferea de asemenea de o boala de piele. Mi-a venit randul si am intrat in cabinet; doctorita, o fosta colega de clasacu mine,  din liceu, m-a  informat in urma unei exclamari gen ”ufff” sau ”auuu” sau ceva asemanator ca sufeream de eczema. Adica o boala de piele care nu dispare niciodata , doar se ascunde periodic pentru a reveni cu forte noi. Am fost intrebata    (dupa cum probabil dicta protocolul investigatiei medicale stabilit in carte) inclusiv cu ce sapun ma spalasem pe maini, daca folosisem detergenti sau alte produse chimice, care provoaca aceasta afectiune.

Sapun…n-am mai stiut ce foloseam, insa i-am spus ca eu cred ca e de la contactul cu tomatele, cu care intrasem de curand in contact , fiind perioada pe atunci de inceput de vara cand ba legam rosii, ba le rupeam copilii, iar contactul cu frunzele tomatelor  pateaza mana si lasa urme colorate care se indeparteaza mai greu de pe maini, uneori si la a doua, a treia spalare a mainilor cu apa si sapun, apa tot culoarea galben-verzuie ramasa de la frunzele rosiilor, o avea.

Mi-a zis ca ”nu, nu” , trebuie sa fie altceva , eczema nu e o dermatita de contact . Nu mai stiu vorbele ei, prin urmare nici nu incerc sa le redau, ca sa nu gresesc cumva.

Si a venit si momentul recomandarii unui tratament care includea un unguent  , al carui nume l-am uitat , dar si a unui tratament intern cu medicamente administrate pe cale orala , cu mentiunea ca pastilele  pot provoca somnolenta , deci atentie in cazul in care aveam de calatorit cu masina la volan .

Am urmat tratamentul extern cu alifia si chiar si cateva pastile am inghitit, insa la ele  am renuntat in scurt timp pentru ca nu vroiam sa vindec pielea si sa imbolnavesc ficatul (am eu ideea asta ca medicamentele imbolnavesc ficatul si ma feresc de ele cat pot) sau sa dorm pe mine la locul de munca .

In urma tratamentului extern, cu unguentul, dupa cateva tuburi de crema si saptamani sau luni de tratare , degetul in loc sa se vindece si sa se faca mai frumos, crescuse ca un cozonac ingrasat cu drojdie si copt in cuptor. Semana mai degraba cu un butuc, mare, rotofei , umflat si  rosu, nici urma nu dadea ca s-ar vindeca acolo ceva. M-am dus inapoi la doctor , i-am aratat degetul rotofei si m-am plans. Doctorita mi-a spus ca probabil ar trebui sa inlocuiesc alifia cu alta …mi-o fi si recomandat una, nu mai stiu.

Urata treaba, cand totul parea a se agrava. Un lucru mic si de nimic cum mi se paruse ca era la inceput  pata de pe degete,  se transformase intr-o boala care nu se mai dadea plecata de la mana mea.

La un moment dat, rasfoind printr-o revista de remedii naturiste, am dat peste o recomandare care promitea sa fie de folos celor aflati in situatie asemanatoare cu a mea si anume ceai de radacina de brusture. Cum parea ceva simplu de urmat si cum brusture creste si in gradina mea, salbatic in cate-un colt , m-am dus, l-am smuls si mi-am preparat un ceai concentrat dintr-o bucata de radacina bine spalata  si am aplicat extern cu un tampon de vata inmuiat in ceai mai multe zile la rand pe zona afectata. Ce ziceti ca  a mers struna! Mancarimea mi-a disparut, roseata s-a retras, degetul s-a dezumflat si de atunci, an de an, de cate ori imi reapare pe mana afectiunea , aplic ceai pe piele si zona rea pleaca.

Si uite  mi-am gasit in gradina mea vindecarea afectiunii pe care medicamentele nu reusisera sa o faca.

Ba mai mult, am constatat ca daca nu mai ingrijesc tomatele cu mainile goale si nici nu smulg buruieni din curte direct cu mana atunci cand e perioada lor de navala, la inceput de vara , ci folosesc manusi , afectiunea nici nu mai apare.

Prin urmare medicina  alopata a gresit de doua ori in privinta mea:

*o data, la punerea diagnosticului- boala imi era provocata de contactul cu plantele , asa cum banuiam eu de la inceput;

*alta data, tratamentul cu unguentul fabricat in industria farmaceutica nu mi-a facut niciun bine, ci numai rau.

In schimb o radacina fiarta cateva minute in putina apa, m-a ajutat.

De atunci sunt sceptica ori de cate ori aud de tratamente medicamentoase. Si cred ca nu intotdeauna medicina are cele mai potrivite solutii, ci ca la un moment dat , pe drumul dezvoltarii ei , a fost aleasa o cale gresita.

Ieri, insa, duminica, racita, fara sa fi incercat vreun tratament si cu nasul infundat , mi-am adus aminte de o reclama saltareata care canta : ”de esti infundat, sau epuizat, ”…si zic: ”ahaaa”, ia sa incerc si eu o desfundare de nas 🙂 !

Si ma duc la farmacie ; cer direct : parasinus, produsul din reclama. Vanzatoarea ma intreaba daca sa-mi dea o cutie, eu spun ”nu stiu cum arata” , imi arata cutie si zic da, dati-mi-o pe toata.

Cand ajung acasa vad ca nu mai are mult si pe 01 ianuarie expira . Ei, cum e asta? Escrocherie…

In fine, ajung acasa , iau o pastila cu un pahar de apa, mananc ca asa se recomanda in prospect si ma asez in pat. In pat, in apropierea ferestrei,  batea soarele , cald, bine…iau o carte in mana si dau sa citesc.

Parcurg cateva randuri, vad ca gandurile-mi zboara in alta parte .

Iau randurile de la capat, le reparcurg, vad ca ochii mi se inchid…

Adorm , dar nu somn adanc, insa o stare placuta de liniste , cald si somnolenta.

Pe seara repet figura cu alta pastila, la fel, ma fura somnul.

Ei, da, zic eu, parasinus provoaca somnolenta, altfel nu se explica. Ma uit pe prospect si vad ca asa spun si ei.

Azi de dimineata inainte de servici nu am luat, ca sa nu adorm cand nu trebuie.

Insa am devenit dependenta  ca de drog .Parasinus e un drog, iti da o stare atat de placuta, nu stiu daca vindeca sau nu raceala , dar te provoaca la somn, nu somn adanc, profund ci ca o stare de veghe ,  de slabiciune , de reverie cu ochii semiinchisi. Cand am venit acasa de la serviciu, primul lucru m-am repezit sa iau o pastila si sa mai simt senzatia  de plutit ca prin somn, am mancat, am deschis televizorul , am dat volumul incet , in asteptarea serialului  soap-opera cu subiect inofensiv si m-am relaxat. Parasinus pentru somn

….

Blog la WordPress.com.