Eu si gradina

21 aprilie 2014

Niste pasari

In urma cu cativa ani, am cocotat pe un suport  , initial mai mic , pe care in scurt timp l-a dovedit , pe rapid crescatoarea Lonicera,  cunoscuta si sub numele de Mana Maicii Domnului . Se intinde repede si face ramuri multe care se impletesc intre ele sau mai bine zis se impleticesc , incat atunci cand suportul initial nu i-a mai fost potrivit si am incercat sa il inlocuim , cu greu am mai fi putut-o indeparta dupa acesta  , mai micut ,  fara sa o ranim sau sa taiem din ea. Asa incat i-am montat o pergola mai inalta si mai  solida pe care sa aiba loc sa se intinda singura  cat o vrea, alaturi de suportul vechi acoperit acum complet de ea . Forma pe care a luat-o acum marea impletitura, ar putea fi asemanata cu o caciula mare, verde, vesnic verde.

La adapostul ei, in desisul de ramurele , anul trecut am observat ca isi facuse cuib o pasare care a clocit si a scos si cel putin un puiut, atat am vazut noi cu siguranta ca ar fi incercat sa isi ia zborul din ea , cu aventurile de rigoare provocate de curiozitatea  pisicii si competitia  dintre ea si catei in descoperirea   noii aparitii ce zburatacea si mai mult cadea in cioc afara din tufa verde .

Si anul asta am vazut la un moment dat miscare. O mierla, as fi zis eu dupa aspect, dar e posibil si sa fie graure si sa confund eu, intr-o dupa amiaza a coborat dintr-un pom la castronul cu apa al cateilor. S-a uitat cu atentie in toate directiile sa nu o atace sau surprinda cineva, a luat cateva inghitituri de apa si apoi s-a urcat pe gard , privind la fel in toate directiile, a coborat apoi jos,  pe pamant si tusti, o vad dintr-o data ca dispare in interior in frunzis .Ea , prevazatoare , se uita sa nu o urmareasca cineva si apoi sa ii strice casuta.

Apoi vad in alta zi cum in desis o pasare intra, statea putin si  iesea. M-am dus si m-am uitat in treacat, si am vazut pe una stand pe cuibar , iar cealalta probabil o sustinea. Una este  mai baltata , cu o pata alba sub cioc este  probabil accea care sta permanent si cloceste , iar alta neagra, o ajuta fie cu hrana , fie supraveghind-o ca sa nu fie atacata pe neasteptate din afara.

Am incercat si ieri si astazi sa fac poze, dar in treacat, fara sa zabovesc prea mult langa cuibul lor si sa le deranjez .Ieri mi-au iesit in poza numai cateva pene negre din coada. Astazi am reusit sa o prind din fata pe cea din cuibar , i se poate vedea si ciocul , de asemenea  i se vad  ochii .

Iar pentru ca a fost Pastele , ”Iepurasul” ne-a adus cadou , din cate un ou , cate un puisor. Niste samburei mici de la …candva gainute de rasa Cochinchina negru pitic. N-o mai fi tocmai ce era initial. Sunt mititele  si nu am sacrificat niciodata din ele, le tinem pentru oua, pentru ca sunt dragute prin curte , dar si pentru ca sunt closti foarte bune. Isi ingrijesc puii pana se fac mari cat ele si apoi raman tot cu ei, o familie , spre deosebire de alte soiuri de gaini care dupa doua-trei saptamani incep sa-si bata puisorii si ii parasesc , ele nu, nu  ii abandoneaza deloc.





 

 

1 aprilie 2014

Perioada roz , inceput

Filed under: copaci, Flori de primavara, insecte, pomi, roz, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:59 pm

Gradina intra in perioada ei roz. Asa cum odata panzele lui Picasso erau dominate in anumite perioade de nuante roz, apoi albastre ,  asa are si natura, la scara mai mica, gradina mea , perioadele ei in care predomina anumite culori .

Acum abia incepe perioada ei roz.

Pe fondul cerului albastru clar…

…pe care bazaie roiuri de…albine, dar si de bondari (eu am ales sa fotografiez un bondar)

… cornete ca  de spuma roz  (bobocul florii de piersic ma duce cu gandul la spuma de capsuni , cupa mai mare a florii de magnolie  la  inghetata de zmeura sau cu parfum de trandafiri  )

…O mica gargarita, nu o vad roz, dar  se dezmortea si ea pe o frunza uscata de piersic , la mica distanta de florile roz .

Pe  fondul  ierbii din ce in ce mai verde, de la nuante de verdele cel crud la intensul verde spanac sau verde inchis, zis si sapin sau chiar imperial 🙂 , tot flori roz .

Hehe! Ce vorbesti ”tu” acolo…verde cum?

Stati sa va zic! E drept ca intr-o vreme culoarea mea preferata era verdele. Dar nici chiar asa, habar nu aveam pe atunci de denumirile anumitor nuante de culori, imi placea verde si gata, in toata gama de  nuante intalnite, indiferent de numele de botez al lor,  sa il vad , sa il port, sa il miros, daca era intr-o inghetata cu fistic sa il savurez (numai daca avea alaturi si multa, multa inghetata cu ciocolata).

Insa acum, zic, cum sa fac sa descriu in cuvinte,  culori? Ei cum? Dau un search pe net,  cu nunate de culori si am gasit  pentru culoarea ”verde” : iarba, gazon, papagal, imperial, jad, kaki, lichen, pin, fistic, praz,  mar si multe, dar multe  altele.  Imperial si sapin sunt nuante de verde inchis, cum devine iarba , inca verde , mai tarziu, uneori .

 



 

 

 

20 martie 2014

Prima zi de primavara

Asta ne anunta google , de la primele ore ale diminetii, ca ar fi astazi.

”Ce bine!”  as fi spus alta data, dupa ce luni intregi de frig as fi asteptat sa iesim la liman, la primavara .

”Ce bine!”am incercat sa imi spun si astazi , sa ma conving ca simt ca a venit primavara.

In ziarul ”Adevarul” am mai citit, de asemenea ca  tot astazi ar fi ziua internationala a fericirii. Pana acum n-am stiut de bazaconia asta asa ca le-am zis si fetelor la birou . Una din ele m-a intrebat daca exista fericire , care ar fi parerea mea .

O alta a zimbit larg, pentru ca asa zambeste ea (aproape ) mereu . Altele au ramas indiferente la sarbatoarea fericirii, probabil ca nu dau doi bani pe vorbe d-astea sau ascund ele ceva .

Intre doua drumuri facute astazi ,  intalnesc o femeie de 88 ani  care se ruga lacrimand sa vina Domnul sa o ia la el. Unii ar vrea sa mai stea aici , insa pleaca neintrebati daca sunt de acord sau de ba , altii raman sa se chinuie mult cu  viata . Nici pentru unii, nici pentru ceilalti  nu mai exista primavara si astazi m-am intristat mult gandindu-ma la  asta . Uneori primavara le e luata si celor alaturi de care au trait sau traiesc acestia.

Acasa , aproape de intrare m-a intampinat o tufa de violete minunat parfumate , care radeau la soare . Imi plac mult delicatele flori de toporasi (sau violete); in primaverile ploioase si racoroase , trecand  pe iarba  sau prin apropierea ei simteam florile toporasilor intai dupa parfum si abia apoi le si vedeam inflorite  si imprastiate  din loc in loc si incercam sa nu le strivesc eu sau altii cu talpa .

Dupa flori , la intrare m-a intampinat si Pepito , care intai m-a  latrat  pana cand s-a convins ca eu sunt cea care ii calca teritoriul . Apoi cum am fotografiat cateva tufe de flori mici inflorite astazi si el era prin apropiere , am vrut sa il prind si pe el , frumos, intr-o poza alaturi de lalelele rosu-corai ,  primele  deschise anul asta din care deja niste albine infometate se aprovizionau cu dulcele-aromatul si mult asteptatul polen .


In gradina , plantele  simt ca a venit primavara. In curand se vor deschide valuri de flori albe si roz, pe pamant si  pe cele ce se arata atunci cand ne uitam printre ramuri de pom, catre  cer  privind .

 

 

 

 

26 ianuarie 2014

Orbitor

Filed under: animalute, copaci, orasul, Pasari, pomi, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:14 pm

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).


Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …



30 noiembrie 2013

Insecte pradatoare

Pe inserat, de curand ajunsa acasa, am deschis televizorul .Asa fac de obicei cand intru in camera mea , ca semn ca din momentul ala am ajuns acasa si ma pot relaxa, dau drumul la tv, calculator , ma uit la cartea de pe noptiera si daca este una care imi place, parca ea imi face cu ochiul, eu ii dau binete cu o privire  si  imi spun ca am ajuns si ca in curand imi voi putea relua povestea .

Televizorul mergea, dar eu nu eram atenta la ce se difuza pe post , tratandu-l ca pe  zgomot de fond . Unii asculta muzica, eu ascult documentare gen discovery.

Cand imi aluneca privirea pe ecran si ce vad?Pe una care isi zice doctor G , cu gura pana la urechi , satisfacuta ca a mai avut o victorie in descoperirea cauzei necunoscute (pana la isparava ei) , a mortii unui om .Ma enerveaza grozav si femeia si emisiunea in care apare ea.

Cand o vad alerg dupa telecomanda sa mut la primul canal tv ce mi-e la indemana. Si de obicei e…Animal Planet :). Sunt atatea emisiuni interesante acolo! Zi de 72 de ore de-as avea …sa am timp de mai multe, as urmari si toate emisiunile acestui post tv.

Pe Animal Planet erau cateva scene filmate in care niste furnici atacasera o viespe si se pregateau sa o manance. Mi-am amintit ca si eu aveam o poza de asta vara, in care niste insecte devorau o viespe.

O data , admirand un castravet , adica planta mama a micilor viitori castraveciori murati , cu aparatul de fotografiat la mine, vad cum in apropierea florii de castravete atarna ceva .Sa fi fost un paianjen, o frunza rupta sau altceva…m-am apropiat cu prudenta sa nu deranjez sau sa nu fiu muscata de insecta suparata ca ii stricam petrecerea .Cand ma uit mai bine, o albina, viespe sau ce o fi fost, atarna agatata de o alta insecta. Cu aparatul de fotografiat am vazut mai bine, in casa, pe calculator decat la fata locului, cam ce se petrecea.

Sa fie o buburuza pradatorul care papa viespea?

Si alta data, mai multi gandaci rosii pareau a se indestula tot dintr-o viespe ori albina , alta decat victima de mai sus. Probabil ca au gust bun si sunt vulnerabile la atacul altor insecte pradatoare si pofticioase , amatoare de vanatoare.

Fotografiile le-am facut cu bucurie, dar si cu regret fata de ce patisera micile victime. Lipsa de entuziasm din povestirea de acum e datorata  zilei epuizante pe care am avut-o.

Dar vine decembrie, luna…odihnei? A cadourilor?

Astazi in drumul meu am trecut si pe langa un shopping city cu o parcare enorma, de a carei marime m-am tot mirat de cate ori treceam pe langa ea si am zis sa intru sa cumpar si eu cate ceva din cele necesare pe acasa. Dar ce credeti? Parcarea era plina. Am gasit cu dificultate un loc liber , iar cand eu ma pregateam sa plec se opreste cineva sa ma intrebe daca eliberez locul, ca nu mai gaseste alt loc sa isi parcheze masina. Incepe nebunia cumparaturilor. Deja.

23 noiembrie 2013

Maci

Filed under: flori, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:48 pm

Macii… in urma cu multi ani, imi amintesc ca in fata casei cresteau ani la rand , singuri , o multime de maci anuali, rasariti din seminte . Cu floare simpla de fiecare data si cu tulpini inalte, petale subtiri ca de matase in diverse nuante de roz si cu frunze groase  . Cum insa pe brazda pe care ei cresteau aveam ingropati bulbi de  lalele, nu sapam in fiecare an considerand ca asa ii protejam mai bine, bulbii,   si se pare ca pe pamantul tare, neafanat, semintele de maci nu au mai gasit loc prielnic , apoi  cu timpul am avut tot mai putini maci si mai putini in fiecare an.

Pe vremea aia nu aveam aparat de fotografiat la indemana mea, ca sa fotografiez flori , asa cum fac acum. Insa am gasit niste fotografii mai recente putin, din anul 2004 cu acelasi fel de maci raspanditi si  crescuti la intamplare prin gradina 

sau cu macii crescuti printre delphinium peren, trandafiri si crinii despre care scriam in urma cu ceva timp  ca i-am pierdut , pe masura ce marul sub care se aflau a crescut, florile au disparut .

Si asta vara au rasarit pe ici , pe colo cativa maci .

Unii si-au gasit locul printre trandafiri , iar  albinele nu au facut discriminari , au cules nectar si de la maci si de la trandafiri. Delicios de bun 🙂 !


Au mai rasarit flori salbatice si in alte locuri anul asta , cum ar fi …unde credeti?

In gratarul de curatat talpile pantofilor aflat la intrare, in fata usii. Eu m-am bucurat ca si acolo au crescut flori , sezonul florilor este atat de scurt incat ma bucur de ele oriunde le vad ca isi gasesc cate un locusor si de data asta chiar am atras atentia tuturor sa nu smulga florile de la locul lor.

18 noiembrie 2013

Crinii

Filed under: Crini, Crini de o zi, flori, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 7:21 pm

Anul trecut, adica in 2012, am avut ingropati in gradina, parca din toamna anterioara, da, sigur din toamna, niste bulbi de crini. Vazusem undeva, intr-o revista,  mai multi crini de diverse culori, cu pistrui sau pete de culoare diferita , ce mie mi s-au parut interesanti atat ca aspect, cat si ca oferta pentru pachetul de bulbi oferit spre vanzare.

Mai avusesem crini si in alti ani, dar am facut cum am facut si i-am pierdut. Unii au ramas la umbra unui mar care a crescut in scurt timp de la stadiul de nuia la stadiul de pom bine facut, peste altii s-au intins tufe de zmeur si i-au napadit , altii…cine mai stie ce au patit si din mandretele mele de crini am ramas doar cu amintiri.

Si mi-am zis sa mai incerc inca o data si …poate inca o data. Voi vedea cum vor evolua cei de acum.

Daca in vara 2012 mi-au inflorit, insa nu foarte bogat, mi–am zis, asa cum fac de regula cu tot felul de flori plantate in primii ani, sa mai astept inca un an, sa se acomodeze bulbii  cu solul , sa si sporeasca in pamant bulbul astfel incat sa dea in anul urmator mai multe flori, mai mari, poate mai bogate .

Si i-am asteptat in 2013 cu sperante de captat parfum si poze de la multe flori de crin in acele multe culori (din pozele revistei).

Insa….cum sa zic?

Sa dau vina pe cineva? 🙂

Daca ar fi facut-o altul din casa sau gradinar din afara , l-as fi bombanit toata vara ca mi-a stricat crinii. Insa cum eu am comis-o, cu mana mea…am zis ca ma iert .

Si probabil daca si in alti ani la fel se va intampla, o sa renunt la florile de crin din curte. Cu atat mai mult , cu cat citisem pe undeva ca nu fac casa buna cu pisicile. Iar eu am pisici (ah, apropo de asta, ieri Tili cred ca s-a aruncat de la inaltime de undeva si si-a fracturat o labuta din spate, ca aseara a aparut acasa schiopatand, iar acum zace , nu a mancat nimic toata ziua, nu ma lasa sa pun mana pe ea, e o pisica tare necajita) si nu vreau sa le dauneze din curte ceva.

Ce am comis adica? Remembering…

Eu sunt cea miloasa care aduna de pe drum melcii sa nu ii striveasca sub talpi cate cineva. Si mari daunatori am constatat ca nu sunt, insa le-au placut mult petalele de crin, atat de mult incat anul asta in loc de crini am avut niste ciupiti de …melci, era sa zic de molii, dar nu corespundea cu adevarata situatie din gradina mea, cum se poate vedea din minunatul crin portocaliu, intre margarete din care abia a mai ramas cate-o petala,  ceva .


Asa incat pentru anul viitor, voi urmari cum va evolua situatia crinilor. Daca din nou vor fi mancati de melci, ma reprofilez pe altceva. Si asa mie in vaze crinii nu imi plac, desi se vand destul de scump in piete , parfumul lor puternic mie imi da dureri de cap. Insa in gradina ma gandeam ca o alee de crini, ar fi fost poate frumoasa(nu ca as fi si plantat bulbii ca pentru o alee, doar planuri ipotetice de viitor , poate…candva, dar acum, neeaah…intre melci si crini, am ales melcii) .

Insa o sa imi fac  alee de …crini de o zi, hemerocallis , mai rezistenti, se inmultesc grozav de usor si sunt atat de multe varietati de nuante si culori !Nici nu sunt pe placul melcilor , am observat , infloresc o perioada mai indelungata si  cred ca mi-ar fi mai pe plac si mie si tuturor celor cu care impart gradina.


 

26 octombrie 2013

Tufanele cu roua diminetii

Uneori, in special primavara spre vara, cand plantele incep sa se intreaca , parca, unele pe altele in deschiderea florilor, nici nu e nevoie sa imi fac planuri dinainte, in special pentru sambata si duminica, ca sa folosesc aparatul de fotografiat. Este aproape de la sine inteles, e un ”must” (nu de-ala stors din struguri, ci englezismul) sa fac loc in program si imortalizarii clipei de frumos din respectivul an a cate uneia sau fiecarei flori.

Acum , insa, se intampla rar. Rar de tot sa mai folosesc aparatul de fotografiat. A, inca ceva. Eu nu (prea) fotografiez oameni. Obiectivul aparatului meu este atintit de regula inspre flori, insecte, animalute. Si cu cine stie ce ocazie, cand mi se cere expres, si asupra oamenilor. Altii decat mine .

Insa astazi de dimineata, dupa ce am avut un schimb de replici, care nu stiu de ce, se intampla deseori sa se transforme in reprosuri, discutii pe un ton ridicat (na, ca mi-ati stricat si dimineata de sambata, desi ma trezisem bine dispusa ), am aflat frumusetea diminetii in roua pe care am vazut-o pe flori.

Nu ma asteptam, desi ar fi trebuit. Insa mi s-au parut atat de frumoase florile cu roua diminetii asupra lor, incat m-am intors in casa, am luat aparatul de fotografiat si am imortalizat frumusetea lor si a acestei dimineti .


Si iarba acoperita de roua stralucea in primele raze de soare ale diminetii .

Doua tufe rotunde de tufanele,  crescute ca doua semisfere,  aveau si ele pe fiecare petala, pe fiecare floare,  broboane de roua invioratoare.

Unul dintre cei cu gura mare a zis ca li se spune si Dumitrite, pentru ca de obicei sunt inflorite de Sfantul Dumitru. Nu am stiut asta pana acum.








Tufanele cu codite mai lungi, care cresc  inalte , nu in forma de glob , albe si galbene , in soarele mai bland al  amiezii :


Cum a fost o zi deosebit de placuta, soare, cald, mi-am petrecut mult timp in gradina si  mi-au atras atentia prin parfum cativa ciorchini de struguri,   care eu am cerut sa imi fie lasati pentru consum , atunci cand a fost vremea culesului strugurilor. M-am apropiat sa imi iau si eu un ciorchine…poate…

Sau mai bine …lasa.

Pe boabele ciorchinilor care nu erau agatati la inaltime, ci se aflau mai jos si ii puteam vedea mai bine, ciuguleau de zor dupa ce in prealabil si intepasera din pielea strugurilor , albine si muste .Ce sa mai iau si eu? Mai bine, fie de mancare insectelor sau poate pasarilor cerului.


Povesteam candva cum au crescut in jurul celor cativa arbusti de hibiscus , dupa scuturarea semintelor, multime de pui ai acestor flori .  Astazi le-a venit randul si lor, unora dintre ei si am curatat locul din preajma altor plante , am smuls puii de hibiscus si probabil maine le voi gasi un alt loc si lor. Mai jos este o poza cu  un manunchi de crengute smulse cu radacina .

Sambata seara si duminica placuta tuturor!

15 august 2013

Trandafirul poate mușca

Ia sa vedeeem… ce vraji a mai facut gradina mea ! 🙂

Gradina , multe. E vie, e activa, e in plin rod. Numai blogul a ramas cam in urma ca nu m-am mai putut apropia de el, n-am mai avut cuvintele, nici o ordine a imaginilor care sa se lege intre ele si sa-mi placa atat incat sa le arat si altora.

Ma intreba prietena mea si fosta colega de banca din liceu daca am mai facut poze. Da, poze am mai facut, multe chiar, doar ca nu am mai iesit cu  ele pe net.

Incerc acum sa aleg cateva si sa mai povestesc cate ceva. Nu ca ar fi de esenta lunii august in care ne aflam, ci pentru ca am intalnit chiar azi , si ieri seara tot acolo era, un paianjen mic, alb , intr-o floare de trandafir.

Aseara , dupa ploaie am vazut deschisa floarea unui trandafir foarte parfumat, al carui parfum si aspect m-au incantat si pe mine si pe cei care l-au mai vazut sau mirosit in primavara asta, incat pot sa afirm acum ca a fost cel mai placut trandafir din gradina mea. Nu a inflorit deosebit de abundent,  dar a facut flori multe, frumos colorate, cu petale rosii ,catifelate ,  marginite cu bordura subtire, alba , cu flori  mai multe decat ale altor trandafiri ,de marime medie ,  inflorite  de-a lungul unei  perioade  mari de timp, insa nu atat de mare pe cat mi-ar placea mie sa vad trandafirii infloriti si  mai intens parfumate decat ale altor trandafiri  .rsz_dsc_0207
rsz_dsc_0672
rsz_1dsc_0665
rsz_dsc_0667
rsz_dsc_0624
rsz_dsc_0136
rsz_dsc_0058
rsz_dsc_0249

Aseara  , cand l-am vazut din nou inflorit, acum dupa cele cateva , putine pentru mine, zile toride de vara , in care in curtea mea trandafirii au facut pauza , m-am bucurat  ca am vazut din nou deschisa floarea acestui trandafir si am vrut sa il miros, sa  vad daca e la fel de parfumat ca in primavara. Dar nu stiu cum de mi-a trecut prin gand, intai sa ma uit in interiorul florii si bine am facut. Inauntru era un paianjen alb, nu foarte fioros, dar care daca s-ar fi simtit in pericol in fata unui mare nas aplecat peste el, ar fi putut ataca . Si o muscatura de paianjen in varful nasului nu cred ca este una din cele mai placute intamplari sau aspecte ale unui chip :).

Iata-l pe mititel , astazi aflat la vedere, insa ieri seara era chiar in interiorul florii de trandafir:

rsz_dsc_0316

Prin urmare, luati aminte: inainte sa mirositi vreo floare, uitati-va cu grija sa nu fie insecte printre petalele ei, care v-ar putea musca ! 🙂

Numele frumosului trandafir este Baron girod de l’ain  , iar celor care si l-ar dori , il gasesc pe net fie la eutopiamall , fie la gradinabijoux , siteuri din România care comercializeaza si trandafiri .

3 august 2013

Prada

Filed under: animalute, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:42 pm

In urma cu cateva saptamani va aratam cum trecea catelul pe langa fluturele aflat la cules de polen pe o floare de liliac de vara, si fluturele nu se speria, isi vedea mai departe de ocupatia lui.

Atunci Cafeluta a zis ca ii place de Pepito, multumim Cafeluta, si noua ne place (si cred ca foarte tare i-ar placea daca ar intalni-o, catelului)  trompetista ta.

Atat de blanzi sunt fluturii , incat intr-o zi, in gradina , mi s-a asezat unul pe pantalon  .Nu a fost prima data, se mai intamplase sa se aseze pe picior direct sau in apropierea mea cate un fluture, insa de data asta, nu se dadea dus deloc. S-a asezat si atat de tare se pare ca ii placea , incat a stat bland inclusiv sa il iau in mana.

Eu ca o gradinareasa -fotograf ce sunt 🙂 , cand ies in gradina, uneori  ies cu aparatul de fotografiat, pentru ca  poate aparea o insecta, sau orice fel de situatie – ocazie rara pe care nu mi-ar placea sa o pierd si  sa nu o surprind cu camera. E drept ca uneori mai pierd, dar si alteori prind ocazia :). Asa cum s-a intamplat atunci cu fluturele.

S-a asezat usor pe pantalon, 

– ba mai mult, l-am luat cu mana, a stat cuminte la fotografiat si in cele din urma a si plecat .

Scuzati aspectul mainilor (mele)  de gradinareasa, ce sa fac, munca gradinarului presupune si aspectul negricios  al mainilor cateodata, cand nu sunt verzi (cum sunt atunci cand ma ating de frunzele sau tulpinile rosiilor) sau in alta culoare . 

Toate ar fi frumoase si bune, insa prea multa blandete strica. Asa cum omul prea bun e considerat de catre unii prost, asa si fluturii prea blanzi , in jungla de afara sunt considerati de catre unii pradatori, vanat .

Si tigresa mea nu se dezice, ca o adevarata felina ce este, se repede de cate ori vede cate ceva miscand. De cele mai multe ori se joaca cu prada odata insfacata , insa in cazul celor mici si firavi cum sunt fluturii, joaca cu pisica se termina pentru victima – vanat  in mod tragic. 

Am incercat sa intervin sa salvez fluturele (altul cred , intr-o alta zi si cu alta ocazie  decat cel din mana mea) din gheara pisicii . Dar fiara mea direct l-a inghitit.

Daca ar fi fost soarece, nu as fi regretat, dar pentru un frumos fluture, parca e pacat. Concluzia? In preajma pradatorilor nu e bine sa fii slab . Zic si eu, poate deduceti voi alta  :).

 

 

 

« Newer PostsOlder Posts »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.