Eu si gradina

20 Iunie 2015

Sambata dimineata

Filed under: produse bio, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 11:00 pm

De ce imi place sambata? :))

Pentru ca ma trezesc la ce ora vreau, pentru ca imi mananc in liniste micul dejun fara sa ma alerge ora fixa la care ar trebui sa ajung altundeva, pentru ca nu imi face nimeni program, iar daca incearca sa imi faca program altcineva (din familie) ies scantei :). Sunt din ce in ce mai incapatanata si am tabieturile mele , cum toti avem, si cum am avut cu mult timp inainte , nu doar de acum.

Prin urmare astazi la micul dejun imi faceam planuri. Nu ma lecuiesc deloc si imi inchipui adeseori ca sambata e ca o vacanta mare in care am timp sa fac zeci de lucruri. Si nu e asa, e doar o amarata de zi care are cateva ore lumina si pe mine cu doar doua maini,  si un ansamblu minte-corp cam lenes :P.

Mi-am propus in primul rand trei lucruri mari, care ocupa timp adica si mi-am zis : astazi o sa …spal masina, ca arata ca un cotet, cel putin inauntru,  o sa tund din marele gard viu pe unde trec cu masina macar latura dinspre poteca, ca a crescut atat de mare incat intru in ea cu oglinda retrovizoare si o sa incep pentru prima data in vara asta sa adun flori de galbenele , ca sa le punem la uscat pentru ceai .

In schimbul celor planuite  insa , m-am lasat furata de peisaj si dupa micul dejun-doi, adica o gustare cu inghetata  de capsuni si cafea, intrucat am gasit scuza ca era ocupat cablul electric cu care imi legam la curent masina de tuns gard viu de  o alta activitate in curs de desfasurare in gradina , si aceea tot urgenta (tunsul ierbii) , m-am dus in vizita la solarul mare cu rosii  , in care am pus anul asta si vreo cativa ardei iuti.

Si uite asa rosiile mi-au umplut timpul ba cu copilitul, ba cu legatul unora care erau cazute, ba o frunza in plus, ba o buruiana si uite asa intr-o atmosfera ca din padurea tropicala, adica si caldura si umbra de la rosiile inalte si pline de frunze, dar si de rod , s-a facut ora 3 si ceva dupa amiaza. Mi-e tare draga acum gradina , plina de fel de fel de roade , frunze, flori, culori, izuri parfumate, insecte diverse si as mai fi stat inca afara , daca nu m-ar fi fugarit furtuna cu un cer intunecos, acoperit de nori furiosi si amenintatori care in scurt timp si-au scapat peste noi  cu zgomot surplusul de apa pe care nu il mai puteau pastra la ei sus.

Si asa, cu furtuna cazuta cand eu nu facusem inca nimic din cele planificate , am ramas tot cu toate de facut alta data. Macar galbenelele poate voi reusi sa le adun maine , daca ma va lasa si vremea, ca trebuie sa fie uscate atunci cand lșe culeg , fara apa de ploaie si fara roua diminetii.Daca nu…n-ar fi prima data, ba dimpotriva pot spune ca asta e regula, cand nu fac nimic din ceea ce mi-am propus si se aduna teanc de planuri peste planuri amanate, peste altele aparute ulterior si nu mai ies la liman niciodata.

Mai jos va prezint o poza cu micul dejun unu si dupa o pauza cu micul dejun doi. Painicuta cu seminte in ea  , budinca de cacao si tot ce a fost la micul dejun unu , eu am facut . Nu e prima data cand fac paine acasa , mai incercasem si alta data la cuptor electric de facut paine, insa dupa o zi se facea painea beton si nu mai era buna de nimic. Acum insa nu se mai intampla asa si sunt foarte incantata de painicuta mea gustoasa si buna. 

Ciocolata pentru mine este un must have la cafea .Ce placuta dar prea scurta e sambata!

 

Anunțuri

2 Mai 2015

Debut de mai

Filed under: filme, flori, muzica, tv, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:54 pm

Debut ploios de luna mai:

A trecut si 1 mai si iata, aproape ca s-a dus si a doua zi de mai. Dar cum mai nou se spune, poate o fi fost vorba si inainte , dar eu cred ca am zarit-o de curand pe…da, si pe un blog pe care il citesc cu wordpress reader, dar si de prin alte parti, filme , emisiuni documentare, cine stie pe unde, deci spune vorba :the best is yet to come (sau sa fi fost vorba cu ”the worst”, adica cel mai rau? ei, eu cred ca poate fi adaptata de fiecare dupa cum simte).Desi, daca ar fi sa ma gandesc la ce spun Legile lui Murphy, este una care zice ca maine va fi mai rau . Asa ca zambeste! 🙂

Adica in luna mai, partea cea mai buna din punct de vedere al aspectului sau in general al starii gradinii, care se afla acum pe un trend ascendent (aceasta expresie face parte din limba de lemn corporatista despre care scria zilele trecute A. Plesu?daca da, ma scuzati, dar ce e rau sa fi lemnos?lemnul este chiar un material valoros si util, deloc flexibil ce e drept), abia urmeaza.

Eu 1 mai am petrecut-o ca de obicei in anii de data mai recenta. Si nu la mare, munte, ba unii au iesit si peste hotare (pentru ce atata efort?), eu doar am  incercat un sentiment de minivacanta , drept care n-am putut nici sa adorm noaptea la ora obisnuita, asa incat a…m deschis televizorul .

Noaptea numarul 1: caut si caut, dar ce sa vezi si la televizorul asta, ca nimic nu ma tenta. Ba pe unele emisiuni le  vazusem, ba nu erau de privit noaptea, ce sa vad si eu , la ce sa ma uit? Dilema.

Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu trei zile ca eu m-as putea uita la tv la…ceea ce va voi spune imediat ca am urmarit, nu as fi crezut. As fi zis : imposibil.

La un film cap-coada nu m-am mai uitat de nu mai stiu cand, in afara de serial, la cate-un d-asta  ma mai uit , dar film nu. Revenind la noaptea numarul 1, cu telecomanda in mana , ajung la canalele de filme dau la unul, nu mai stiu care, film vechi american, dau la altul tot ceva cu artisti a caror imagine mi s-a parut destul de familiara, dar n-aveam chef de povestile lor. Si dau de…hahaha, m-am facut ca rad intai eu, desi nu-i de ras, dau de BoTv sau asa ceva, un canal cu … ce sa vezi? Filme indiene. Fara nicio intentie anume,  nu ma mai uitasem  din copilarie la un film indian , am stat un pic si apoi inca un pic si tot un pic la filmul care rula la ora aceea. Cu gandul, poate, ca macar mi se face somn si adorm.Dar nu, nici vorba. Chiar mi-a placut, cu subiect de poveste, dar fara violentele din filmele americane, fara filmari in toalete sau cu actori care mimeaza stari de greata si prezinta si detalii, dimpotriva, aici cu grupuri de oameni care canta, care danseaza ,frumos imbracati, fara scene  de sex, sa stiti ca mi-a placut. Atat de mult incat m-am uitat si in noaptea urmatoare, noaptea numarul doi,  la un  altul, la care la sfarsit am si plans , adica m-a prins subiectul si  astazi e noaptea abia la inceput  (ca si luna mai, cum ziceam mai sus).

Asa ca ce mers la mare de 1 mai? Unora poate le-o placea,  mie nu . O data doar am fost de 1 mai la mare si ce sa-ti placa? Baruri,  cluburi, discoteci, cum le-o fi zicand, alcool desigur, fum , urlete, racnete, zgomote la maxim, masini care merg in viteza si pun in pericol alti participanti la trafic. pietoni sau nu.

Cand eram in facultate si venea ziua libera de 1 mai, adeseori si 2 mai tot libera (sau mereu?) , unii colegi mergeau de 1 mai la mare, eu veneam acasa. Cum prindeam cate-o zi libera in studentie, veneam acasa pentru ca marele Bucuresti mi-a placut, are si a avut in toate vremurile frumusetea lui , insa ca la mine acasa am simtit de cate ori plecam in alta parte, ca nicaieri in lume nu era. In plus strazile Bucurestiului si cred ca asa este in  orasele mari,  pe mine m-au facut sa ma simt mica, invizibila, singura intr-un mod neplacut. Oras care te striveste.

Si pe cand alti colegi mergeau de 1 mai la mare, eu veneam acasa. Cand ne reintalneam la reuluarea cursurilor , eu eram cea bronzata, daca aveam noroc de  vreme buna, ei nu, incat unora le venea greu sa ma creada  ca nu as fi fost si eu plecata la mare.

V-am povestit un pic despre 1 maiurile mele. Printre altele,de acest 1 mai ,  jucand in continuare pe net , ca altfel nici nu merge, jocul songpop , a trebuit sa ghicesc dupa cateva acordori o piesa , pe care nici macar nu o stiam, daca am mai auzit-o , a zburat pe langa urechile mele . Si mi-am propus dupa ce am ratat alegerea corecta sa o caut pe net, sa o ascult intreaga, alta data sa nu mai gresesc. Mi-a placut si am mai ascultat alta, si alta ale aceleiasi interprete. Nu am inteles la inceput  exact ce spune, intr-o interpretare de data mai recenta, alta decat cea pe care v-o propun mai jos, pe care eu am ascultat-o la primul click , rosteste cuvintele mai putin clar si pronuntat, incat abia daca am inteles unul da, altul ba, probabil mai mult ba, insa si daca nu le intelegi, parca  tot iti vine sa plangi, magistral cum interpreteaza 🙂

Piesa I (who have nothing) era cea pe care sr fi trebuit sa o recunosc:

Si supliment , am mai ascultat si This is my life. Pe cea de-a doua parca imi mai amintesc sa o fi mai ascultat-o si in alte imprejurari.

„This Is My Life”

Funny how a lonely day, can make a person say:
What good is my life
Funny how a breaking heart, can make me start to say:
What good is my life
Funny how I often seem, to think I’ll never find a dream
In my life
Till I look around and see, this great big world is part of me
And my life
This is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that’s the way that I was born to be
This is me
This is meThis is my life
And I don’t give a damn for lost emotions
I’ve such a lot of love I’ve got to give
Let me live
Let me liveSometime when I feel afraid, I think of what a mess I’ve made
Of my life
Crying over my mistakes, forgetting all the breaks I’ve had
In my life
I was put on earth to be, a part of this great world is me
And my life
Guess I’ll just add up the score, and count the things I’m grateful for
In my life
This Is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that’s the way that I was born to be
This is me
This is me

This is my life
And I don’t give a damn for lost emotions
I’ve such a lot of love I’ve got to give
Let me live
Let me live

This is my life
This is my life
This is my life

18 Aprilie 2015

Rasaduri , tot in casa

Filed under: gradina, legume si fructe, rasaduri, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:25 pm

In cursul zilelor trecute imi planuisem si imi si imaginam ca voi trece in weekend , adica astazi, la actiune si voi incepe sa imi mut afara in solar pe rand, macar o parte din rasadurile de rosii , care au crescut cam maricele .Si lungane, intre 70-80 centimetri  fiecare fir ,  masurat de la suprafata pamantului din ghiveci in sus, si bine imbracate in frunze, ba la  unele se vad micuti, ititi si cam grabiti  bobocii gata sa infloreasca, s-ar cere duse intr-un spatiu mai larg , in care sa aiba conditii mai bune pentru dezvoltare decat inghesuiala din jardiniera . Ma bucur ca sunt asa bine facute , frumoase si sanatoase .Insa mai trebuie sa astept, am citit pe net prognoza meteo si se pare ca in una din noptile saptamanii urmatoare , temperatura minima se va apropia periculos de zero grade Celsius si nu vreau sa imi  expun la frig rosiutele , sa dorm cu grija si cu gandul la ele toata noaptea: ce or face, cum s-or simti, cum s-or descurca singurele in frig. Chiar daca le voi duce afara in solar , nu  direct sub cerul liber si folia din solar teoretic le mai protejeaza, temperatura tot scazuta , ca si afara este si pentru mai firavele tomate, obisnuite cu mediul ambiant mai bland din casa , ar putea fi  totusi prea rece.

Dar ele cresc, cresc, fereastra prin care au primit lumina soarelui si in ultima vreme, dupa ce le-am inchis caloriferul de sub pervazul pe care sunt asezate , ca sa nu mai aiba la radacini caldura in exces, au primit tot de la soare si caldura, au acoperit-o aproape in intregime . 

La fel cresc si ardeiasii iuti: inalti, cu frunze mari, grase, cu tulpinite grosute , pregatite sa sustina muulti ardei , iuti si aromati .Pe ei insa ii mai tin in casa, sunt mai mofturosi un pic decat tomatele. Cu ei merg afara , dupa data de 1 mai, nu ca ar fi si departe vremea asta . Cam asa am procedat in ultimii ani cu ei , i-am considerat mai delicati :).

 

Florile pe care le cresc in ghiveci, le-am dat in mare parte afara : muscatele, cercelusii , cactusii . Poate se vor descurca si la un circa 0-0,1-1 grade noaptea afara .

26 Decembrie 2014

Lectura de Craciun

Filed under: carti citite, Fără categorie, mediu, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 4:42 pm

Nu am mai interactionat cu pasionatii de gradini si eventual de blog si comentat pe blog de ceva vreme. Fata  de ritmul in care faceam asta inainte, mi se pare ca a trecut mult timp.

Dar am avut motive sa nu mai petrec atat de mult timp (cat era necesar ca sa scriu, sa potrivesc pozele la o marime acceptabila si apoi sa le incarc online) la calculator, am incercat sa imi menajez oasele si articulatiile si spatele carora nu le prinde tocmai bine statul pe scaun si eventual pozitia de stat pe scaun pentru scris la calculator. Nu degeaba am avut retinerea asta , desigur, am primit niste ”bipuri incurajatoare” in sensul asta. Ca de cand cu internetul wi-fi , nah, stiu si eu ce e aia (sau banuiesc, ca  un utilizator simplu si nepriceput altfel), as fi putut sa imi iau laptopul in brate si sa stau mai comod decat pe scaun, pe fotoliu, pat sau alte variante, insa am ales pauza totala.

Acum date fiind aceste conditii am ajuns la concluzia ca intrucat imi place sa fac fotografii in natura si o voi mai face si in continuare, voi mai iesi si cu ele pe net, probabil, insa asa cum am vazut ca fac altii, poze si nu vorbe :).Eu imi cam insoteam fotografiile si de cate o descriere sau motivatie sau o poveste scurta legata de ele. Asa incat si blogul fiind botezat ”Eu si gradina”, ajungeam sa scriu si  despre mine, toate filtrate prin prisma vederii mele despre gradina si uneori mai dadeam si din casa, cum se zice, din viata mea. Mai postam si cate o melodie, in acord cu starea mea de spirit, uneori mai greseam interpretarea textului in limba straina, astfel incat No me ames care inseamna nu ma iubi , eu am interpretat ca fiind Nu ma iubesti. Asta oricum a fost demult, candva. Mai tarziu a venit si confirmarea, dar intuitia (feminina-o intuitie,doua intuitii) imi spunea din timp asta. 🙂 (e ceva de ras in  asta?  doar nu o sa ma apuc de plans in public, na!)

Atunci cand scriam cate un text, incercam sa il fac cat se poate de scurt pentru ca din experienta mea, stiu ca pe bloguri adeseori nu am rabdare sa citesc tot ce ii trece prin cap altuia, asa incat nici acum nu o sa ma intind prea mult cu vorba ca sa nu scriu mult, prost si in zadar, ca oricum nu ma citeste nimenea 😛 . De fapt ce fac, ce am facut, a fost doar pentru mine si placerea mea, ca la tv cum se zice cu telecomanda, cui nu ii place, sa treaca mai departe.

Pe scurt, cum v-ati petrecut Craciunul? Alaturi de cei dragi, sper pentru fiecare dintre voi. Pentru ca stiu ca asta conteaza foarte mult, in zilele de sarbatoare sa fii alaturi de cei la care tii , cred ca cu asta vom ramane in cele din urma si nu cu cluburi, petreceri si distractii  pe care eu personal nu dau doi bani, ci sa aveti aproape pe oamenii pe care ii iubiti si care va iubesc  ,chiar daca uneori nu prea stim  sa ne spunem asta, e singurul lucru care in final conteaza, e cea mai mare bucurie si un gest  de apreciere reciproca.

Pentru mine zilele de sfarsit de an inseamna si odihna, vacanta, timp liber pentru mine .Inainte de a incepe vacanta, am inceput sa citesc online o parte din carte , pe atunci nu stiam cat, ulterior am vazut ca era jumatate din volumul intai al romanului Fluturi , despre care auzisem de ceva timp dar am fost descurajata de numarul mic de stele cu care era evaluat  pe un site care facea aprecieri cu privire la carti, cele bune erau de cinci stele, cele mai putin bune de 1, 2, 3, 4 stele. Intr-adevar cartea este un fel de best seller, scrisa accesibil , cu un subiect care te indeamna sa nu o lasi din mana . Nu vreau sa critic in niciun fel cartea, actiunea ei incepe si se sfarseste de Craciun asa incat s-a potrivit cu perioada in care eu am citit-o.

Dupa ea am reluat si alte carti incepute si neterminate,una dintre ele mi-a fost adusa si recomandata prin vara, am inceput-o intr-un weekend de la sfarsitul unei saptamani aglomerate in lucrari, in care capul imi vajaia si in care am cautat  sa evadez prin ea in alta lume, insa in scurt timp am abandonat-o , desi imi placea. E vorba de Fiul cel bun scrisa de Pascal Bruckner. Pentru ca este iarna si aflu ca in curand va veni frig si zapada, va citez un  paragraf din carte, care pe mine m-a impacat putin cu zapada, pe care numai cand eram copil am suportat-o, cred ca niciodata nu am iubit-o, ba inca am ajuns la un moment dat sa imi doresc sa nu mai stiu de ea.Dar de nevoie, cu natura e musai sa faci pace.

Iata : ”Rimbaud blestema iarna ca fiind anotimpul confortului. Exact din acest motiv imi e mie draga.Imi plac micile sate adunate in jurul unei biserici, al unui torent care murmura inviorator , casele din lemn cu tavane joase , cu mobile curate si frumos mirositoare , cu paturi incastrate , acoperite cu un puf alb dens, care il asteapta pe calator.Fiecare incapere respira imbelsugare si simplitate, fiecare ungher pare un loc plin cu bunastare. Si zapada cazand inseamna pentru mine intimitate, fiindca aduna oamenii, fiindca se adreseaza , in strafundurile fiintei noastre , indragostitului rebegit de frig, sedentarului. Contrar ploii, care urmeaza stupid legile gravitatiei, zapada coboara cu noblete, mangaie marginile acoperisurilor, admite sa se lase pe o perna deja pregatita de fulgii de mai inainte. Ea vatuieste zgomotele, ne ascunde uratenia, da un sentiment de imobilitate de parca, dupa ce a consimtit sa cada, urca usor de la pamant spre ceruri. Nu e rece, incalzeste inimile si se preface in agent subtil al dorintei ”.

 

 

 

 

 

29 Octombrie 2014

Nostalgie de toamna

Sub razele de soare, culorile toamnei sunt mai calde, stralucitoare, ma asortez cu ele si eu zic ca ma integrez perfect si in acest  decor (desi il  prefer pe cel din vara, ziua cald, seara racoare).

Daca acum soarele dispare , si eu dispar dupa…un nor sau cum s-o fi numind acel obiect mare care separa camera calda din interior, in care eu imi aleg  apropierea de  fierul  incins de langa locul luminos prin care privesc gradina ramasa  afara ,  de anotimpul rece ramas in urma .  

Cu toate astea, din cand in cand , fie vreme buna, rea , mai ies la o raita sa vad cine mai umbla prin gradina. Acolo,  uneori , ma asteapta  iubitor un gagic :

Cand l-am zarit o data, demult, a fost  oarecum dragoste la prima vedere, doar pentru ca semana cu  mama mea,  asa cum l-am privit atunci din departare .

Numai ca acesta era atunci urat, numai coaste si o coada subtire, pleostita, amarata , cu blanita jegoasa si desigur plin de purici. Am tot fugit de el la inceput, dar dupa o vreme, il vad eu azi, il vad iar maine , a inceput sa-mi placa. Un pic. El  iar venind in vizita la mine, dar si la castronelul meu cu bunatati , s-a transformat intr-un motanel bine facut, parca si mai curat , cu blanita lucioasa si chiar frumoasa.

Dar cum si vorba-i, isi schimbara cotoiul meu parul, insa naravul de mare vagabond , ba. Vine o vreme ,  sta ce sta , daca e soare sau mai cald afara mai motaie intins la locurile cele mai  insorite , mai calde,  isi inmoaie mustatile in castronelul nostru cu mancare si apoi cat ai zice ”miau” si dispare.

De multe ori l-am vazut ca vai si amar de el, caftit de alti cotoi mai tineri sau poate chiar de cate-un caine,cine stie pe unde l-au purtat pasii ,  incat nu doar o data mi-am zis privindu-l cu ingrijorare ca zilele lui nu mai sunt in numar prea mare. Intr-o zi a aparut cu o parte mare din coada rupta si atarnand doar intr-un rest de piele, cu labutele zgariate,   si jegos , ranit si plin de sange parea ca isi va da duhul prin podurile sau pubelele lui preferate de vagabondare. Dar si dupa asta a scapat si acum se mandreste tantos cu coada lui ca de iepuras, model unicat printre cotoii din cartier . Asa am auzit ca e si strigat : ”Iepuras” cand e invitat dimineata  la castronul cu bobite speciale , nu ca nu ar veni singur si ca i-ar trebui vreo chemare, dar el, nebunul , se baga sub botul cainelui cel mare sa ii ia din portia de mancare .O fi  el viteaz , dar tare nesabuit.

De ajuns despre viata de felina.

Despre  gradina,  pauza de vreme rece si umeda tare .Nu cea de iarna inca, pentru ca mai sunt activitati tomnatice in lucrare: mai avem de plantat bulbi de lalele abia scosi din pamant dintre firele de pir, o planta cu frunze asemanatoare cu firele de  iarba , care se intinde cu usurinta asa cum numai buruienile urate si nedorite in gradina stiu s-o faca si care e greu de eliminat in totalitate, putandu-se regenera in primavara urmatoare si dintr-o singura bucatica de radacina ramasa in pamant. Asadar, ne facu de lucru acum in toamna buruiana mai sus amintita .

Dar poate e mai bine asa, oricum parca mai era nevoie de o aerisire , improspatare a pamantului din stratul cu flori . Asa ca mai speram in cateva zile cu soare, care sa ne permita ingroparea bulbilor pentru primavara urmatoare.

Si …se intreba cineva daca nu patesc ceva bulbii plantati acum in pamant odata cu venirea gerului si a ploiilor cu frig . Nici pomeneala! Bulbii de lalele, de narcise, de crin, de ghiocel, crocusii -de exemplu, dar poate mai sunt si altii , raman afara peste iarna si daca au fost plantati in pamant la adancimea potrivita, care se zice ca ar trebui sa fie cat de doua ori inaltimea lor , nu sufera de frig. Ba dimpotriva, asa le este si bine,  sa treaca inainte de inflorire printr-o  iarna .

 

15 August 2014

Perseide

Filed under: culori, mediu, orasul, vremea — Mihaela C.P. @ 9:20 pm

Ati privit luna in ziua in care era mai aproape de Terra si in care parea, zice-se, desi eu n-am obsevat asta, mai mare decat in alte nopti?

I-am aruncat si eu de cateva ori in noaptea cu pricina, cate-o privire. Mi s-a parut cam prea luminoasa, mai mult alba decat portocalie, asa cum este atunci cand se vede plina, rotunda, mare si …frumoasa :). Dar nu m–a impresionat de data asta, ca alta data .

Mi-am propus insa, ca pana in 24 august cand zice ca pe cerul noptii se vor putea vedea Perseidele, ploaie prolifica de meteori , ce poate fi urmarita in vara  fiecarui an , ajungand la apogeu in jurul datei de 14 august, cand rata meteorilor poate atinge chiar 60 pe ora, sa imi fac timp si sa vad si eu cum se intampla asta .

Cum  am avut zi libera pe 15 august, in noaptea de 14 , ochii mei au fost indreptati catre cerul noptii.

Si am vazut , mai bine spus am zarit cateva, ca apareau in diverse locuri pe cer , cand si cand doar cate una,  nu in grupuri de stele cazatoare , iar eu observam numai miscarea rapida, cum o zbughea cate o luminita de la locul ei de pe cer si se ascundea dupa o scurta linie curba descrisa de traiectoria ce ramanea in urma ei. Daca as fi fost mai bine pregatita, adica daca as fi avut la indemana si o patura sau ceva cu care sa ma acopar, pe masura ce noaptea devenea tot mai racoroasa, poate as  fi ramas mai multtimp cu ochii scrutand cu atentie cerul, cu atat de multa atentie incat la un moment dat ii simteam bulbucati, gata sa sara si ei din orbite.

Cat am stat cu ochii pe cer am putut remarca cat de multa miscare  se petrece pe cer si se vede mai bine in noptile senine. Avioane…cu zecile treceau. Ei, da? Da, multe, nu le-am numarat, dar am vazut mai multe decat stele cazatoare, iar stele am numarat cinci sau sase (de una nu am fost foarte sigura). Apoi luminite aprinse plimbandu-se incet cu viteza constanta, probabil asa cum au mai spus altii alta data, sateliti , si din ei vreo cativa. OZN-uri nu am identificat. Nici fapturi de pe alta planeta nu mi s-au aratat . Dar pot sa spun cu ocazia asta ca pana nici cerul nu mai e cum era candva :).

Iar in noaptea asta, desi nu stiu daca voi mai avea acelasi cer senin de cu o noapte-n urma, pentru ca inainte de a apune soarele era populat de norisori, as mai incerca sa imi mai indrept iara privirea spre cer. E atat de multa liniste noaptea, dupa ce multi se retrag in casele lor  !

Si e atat de placut sa stai afara,  macar ca sa ascult cantecul greierilor , pe care ii aud ca au si inceput nocturna lor  deja. Cat pentru o privire, un tril , doua de greieri , un sfert de ora si tot ar merita . Mini vacanta mea :).

Noapte placuta !

 

21 Iunie 2014

Asta e vara?

Filed under: Trandafiri, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:04 pm

Am intrat in ultima treime din luna iunie si vara mult dorita se lasa inca asteptata. Pana acum ne-a cam suparat pe multi ,cum este  friguroasa tare. Pe unii intr-atat incat au  racit , vara, ba inca zilele trecute , nu mai departe de  ieri , pe cineva  am vazut ca revenise la purtarea  paltonului . E foarte frig mai ales inauntru ,  acolo unde adeseori ne petrecem cate o treime din zi ,  acolo cat timp stai pe loc, frigul devine iritant si patrunzator .

Azi, sambata,  am vazut insa pe afara cateva semne clare de vara: buruieni mai mari decat mine ca inaltime,  isi facusera loc intr-un colt in care vesnic se repeta problema asta  , printre ramurile unui trandafir urcator. Cum  pamantul e moale ca mamaliga de la atatea ploi,  am tras de ele si in mare parte am reusit sa le smulg cu radacini cu tot. Insa a mai ramas ceva si de samanta , pentru o data viitoare.

Inainte sa vina ploile si frigul de acum , cand inca mai speram ca vara e aproape , si semne incurajatoare pareau sa se arate , eu  faceam de zor poze trandafirilor infloriti din gradina. Lor nu le place caldura mare,ci razele mai blande de soare de la sfarsitul lunii mai si inceput de iunie,  in jurul a 20 grade Celsius .

Erau atat de frumosi , plini de flori , insa intr-o saptamana nu a mai ramas de pe urma lor nici urma din frumusetea aceea. 

Si daca de la trandafirii arbusti ma pot astepta (si ma astept neaparat) sa mai repete inflorirea , de  urcatori imi pare cel mai rau ca nu s-au putut bucura de vreme mai buna, cu ploi mai putine si macar cateva raze (total absente in ultimele zile) de soare ,  si nu ne-au putut incanta cu florile lor .

Trandafirii urcatori infloresc numai o data pe vara , dar atunci cand o fac ofera un spectacol si o amintire frumoasa,  de neuitat. Anul asta florile lor au fost mai mult aplecate cu fata spre pamant sub greutatea apei de la ploi, iar acum ori s-au scuturat, ori  au putrezit.

 

 

26 Ianuarie 2014

Orbitor

Filed under: animalute, copaci, orasul, Pasari, pomi, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:14 pm

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).


Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …



18 Ianuarie 2014

Culoarea lunii ianuarie

In luna ianuarie, se poarta…galbenul.

In diverse nunate, de la galben pal, petalele orhideelor mele , podoaba pervazelor in ianuarie , cu flori de diverse forme si marimi ,

– cu floarea  mai mare , eleganta 

-sau cu mai multe flori de dimensiuni mai mici, prinse de tulpinitele scurte in buchetele , intr-un galben pudrat cu alb ori pe alocuri  invelite in  verzui  sidefat ,

 


-fie ca pe fondul galben sunt acoperite   cu retele de pistrui rosii invadatori

-ori  cu pete rotunde ori  ovale, simetrice sau cu forme neregulate, fie prinse in grupuri , fie  solitare pe cate o petala de floare, tot in culori de la rosu inchis spre grena 

-ale caror codite sunt ca niste gaturi intinse indreptate dupa lumina, spre fereastra, privind in afara  si catre interior, atente, urmarind poate  orice miscare (a celorlalte orhidee, cu care se compara)

-Da, nu sunt de neobservat si cele in alte culori, care -culmea , intr-o vreme consideram ca sunt majoritare. Mi se parea ca am orhidee numai in culori roz, mov pentru ca ele erau inflorite in acelasi timp , prin primavara-vara . Si uite acum! Am o mare ingalbeneala printre orhideele din ferestre :), celelalte probabil urmeaza sa apara , sa faca flori in alta perioada (mai am unele in stadiul de boboci 🙂 ).

-Ei, insa ele , cele galbene in culorile si temperaturile  luminii naturale , rece sau calda,  au  si petale rotunde , adunate in  cupe mari,  incapatoare ,  


sau dimpotriva,subtiri , alungite ca niste  brate intinse,  cum par a fi si  razele de soare.


 

Pe unele dintre ele, picaturi de stropi rosii pare ca s-ar fi  intins atat pe partea lor interioara, cat si  in afara, la exteriorul petalelor , producand un  efect de imblanzire  a prea orbitorului galben .

Se vede si  puful din interiorul capsulei florii , probabil destinat sa faca pentru insectele culegatoare de polen, atunci cand floarea sta afara, aterizarea mai lina, mai usoara.




-Tot acum, in ianuarie am surprins si flori deschise de alte culori. Insa la mine, asa cum v-am aratat, culoarea lunii ianuarie ,cea  care predomina intre florile din interior este galben. Poate tocmai pentru a compensa lumina slaba , de iarna deseori neinsorita, cum e si astazi si cum a fost si ieri , de afara .




Insa ce credeti? Si in  curte sunt flori inflorite, acum, in ianuarie .

Gutuiul japonez e plin de boboci , si are si flori deschise, daca iarna a fost pana acum atat de blanda din punct de vedere  termic, comparativ cu aceeasi perioada din alti ani.

Ba chiar  am si un trandafir tot cu flori rosii ,pe care l-am luat ca fiind un  acoperitor de sol, acum e in prima iarna la mine si are un buchetel de cateva flori. Pe el nu l-am fotografiat .


21 Decembrie 2013

Ziua de azi

Filed under: animalute, cumparaturi, Noutati, pomi, tratament, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

-Ce a fost astazi ?

”azi a fost sambata”

-Da, si ce altceva a fost astazi, sambata?

”a fost (sau mai este) …Vocea Romaniei”

-Ei, da, o fi fost Vocea Romaniei. Dar ce altceva a mai fost azi, sambata…?

”…21  decembrie”

-Da, si? Ce e pe 21 decembrie?

…”e solstitiul de iarna, a inceput iarna astronomica”

-Da, bine, adica nu prea bine, optimistic , ce se mai intampla la 21 decembrie?

…”se intampla…ziua de dupa Ignat, sfarsitul purceilor” 😦

Da, aici vroiam sa ajung. Cand se fac multe preparate din carne de purcel .

Nu sunt o carnivora, nu sunt nici ca vedeta aceea cu gaina in brate , o aparatoare a dreptului la viata al animalelor si sustinatoare a imbracamintii din piele ecologica si alte , alte. Dar in perioada asta, de la sfarsitul lui decembrie pana…prin ianuarie, februarie, e singura vreme din an cand manac si eu carnati, asta pentru ca sunt facuti de casa, la noi acasa, dupa o reteta nemaipomenit de buna, dupa parerea mea .

Asa incat,  cand e Ignatul, noi nu taiem purcelul, ca nu crestem purcel in curte , insa ne aprovizionam de la magazin cu purcel si cu vitel, si cei priceputi prepara diverse produse traditionale :carnati, lebar, toba.

Eu insa nu mananc decat carnati .Dar carnatii or fi ei buni proaspeti, insa au gustul perfect daca sunt putin si…afumati.

Si neaparat  si cu mustar .

Pana anul asta, iarna eram abonati la rand la afumatoarea unui vecin. Nu ne tinea la coada tare mult, ca avea loc si pentru noi si pentru altii in afumatoare. Insa  de anul asta, gata, s-a terminat. Avem propria afumatoare in dotare :). Pe care, e drept ,  o folosim…doar cateva zile pe an .

Iat-o in poze, mai jos.

Este formata din doua corpuri: un cazan , in care se aseaza si se aprind lemnele  , legat de corpul in care stau produsele din carne printr-un burlan, prin care circula fumul. Burlanul are si el o smecherie :). In interiorul lui este un ghem de plasa de sarma care sa impiedice scanteile sau funinginea sa treaca in dulap .

In partea de jos a cazanul exista o usita prin care este alimentat cu lemne. Lemnul de prunul se zice ca da in afumatoare cea mai buna aroma. Noi am avut doi visini uscati si cred ca ei au dat lemne pentru afumatoare anul asta :).

In dulap exista bare de  care se pot agata carnatii cat sunt expusi la fum sau rafturi .Fumul intra pe la un capat dinspre burlan si daca ar fi ascultator , ar trebui sa iasa  in principal printr-o fereastra mica pe care o vedeti in partea stanga , sus, acoperita cu o sita, dar am vazut ca isi face de cap si se mai strecoara si pe la acoperis .

Puteti vedea  in dotare, instalat preventiv ,  si un pet cu pulverizator , in care se afla  apa , asezat la indemana pentru stingerea flacarii , daca devine neascultatoare, un patent cu care sa poate fi ridicat capacul de la  cazanul fierbinte si o fereastra care se inchide-deschide , prin care se pot aseza produsele alimentare pe raft in vederea afumarii sau se pot face verificari (vizuale, olfactive ).

Ei, nu stiu cum  vi s-a parut, dar mie mi-a placut ”utilajul” . Si ma amuza sa povestesc acum despre el, ca si cum eu as fi specialista in …afumaturi :).




Astazi a fost din punct de vedere al vremii, o zi superba, de care cu totii ne-am bucurat. Am putut sa ies si eu  putin afara in curte . Ies foarte rar in ultimul timp si tot mai des ma gandesc cat de mult pierd petrecand timpul (necesar) la job, cand mie de fapt mi-ar placea sa stau mai mult in gradina, chiar si pe timp urat.

Si serviciul are rostul lui si castigul cel mai mare consta in oamenii pe care i-am intalnit si cunoscut acolo  si ma gandesc in primul rand la cei alaturi de care muncesc .

De fapt vroiam sa v-o arat pe pisica Tili , care s-a bucurat de vremea frumoasa de afara, ei de altfel ii place sa stea mult timp pe afara .Cand vin de la servici , de obicei ea e afara si trebuie sa o caut sau sa cer sa fie adusa in casa de cel in  tovarasia caruia isi petrece timpul  peste zi , pana la venirea mea.

Vedeti cum ii atarna niste ate de labuta ? Povesteam in urma cu ceva timp ca a venit acasa schiopatand . Dupa ce am lasat-o cam trei saptamani fara sa intervenim , crezand ca se va reface singura, si nu s-a refacut, am dus-o la medicul veterinar, de fapt el a venit si a luat-o de acasa si a trebuit operata.

Ceea ce se vede in fotografie atarnand la labuta ei cheala , sunt firele cu care a fost cusuta operatia . Mai jos este fotografiata cu pansamentul portocaliu, inainte de a-l indeparta.Firele inca nu i-au fost scoase pana acum , urmeaza.

Fara interventia veterinarului nu si-ar fi revenit deoarece avea un os deplasat de la locul lui . I-a fost reasezat osul si ligamentele la locul potrivit. 

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.