Eu si gradina

2 Mai 2015

Debut de mai

Filed under: filme, flori, muzica, tv, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:54 pm

Debut ploios de luna mai:

A trecut si 1 mai si iata, aproape ca s-a dus si a doua zi de mai. Dar cum mai nou se spune, poate o fi fost vorba si inainte , dar eu cred ca am zarit-o de curand pe…da, si pe un blog pe care il citesc cu wordpress reader, dar si de prin alte parti, filme , emisiuni documentare, cine stie pe unde, deci spune vorba :the best is yet to come (sau sa fi fost vorba cu ”the worst”, adica cel mai rau? ei, eu cred ca poate fi adaptata de fiecare dupa cum simte).Desi, daca ar fi sa ma gandesc la ce spun Legile lui Murphy, este una care zice ca maine va fi mai rau . Asa ca zambeste! 🙂

Adica in luna mai, partea cea mai buna din punct de vedere al aspectului sau in general al starii gradinii, care se afla acum pe un trend ascendent (aceasta expresie face parte din limba de lemn corporatista despre care scria zilele trecute A. Plesu?daca da, ma scuzati, dar ce e rau sa fi lemnos?lemnul este chiar un material valoros si util, deloc flexibil ce e drept), abia urmeaza.

Eu 1 mai am petrecut-o ca de obicei in anii de data mai recenta. Si nu la mare, munte, ba unii au iesit si peste hotare (pentru ce atata efort?), eu doar am  incercat un sentiment de minivacanta , drept care n-am putut nici sa adorm noaptea la ora obisnuita, asa incat a…m deschis televizorul .

Noaptea numarul 1: caut si caut, dar ce sa vezi si la televizorul asta, ca nimic nu ma tenta. Ba pe unele emisiuni le  vazusem, ba nu erau de privit noaptea, ce sa vad si eu , la ce sa ma uit? Dilema.

Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu trei zile ca eu m-as putea uita la tv la…ceea ce va voi spune imediat ca am urmarit, nu as fi crezut. As fi zis : imposibil.

La un film cap-coada nu m-am mai uitat de nu mai stiu cand, in afara de serial, la cate-un d-asta  ma mai uit , dar film nu. Revenind la noaptea numarul 1, cu telecomanda in mana , ajung la canalele de filme dau la unul, nu mai stiu care, film vechi american, dau la altul tot ceva cu artisti a caror imagine mi s-a parut destul de familiara, dar n-aveam chef de povestile lor. Si dau de…hahaha, m-am facut ca rad intai eu, desi nu-i de ras, dau de BoTv sau asa ceva, un canal cu … ce sa vezi? Filme indiene. Fara nicio intentie anume,  nu ma mai uitasem  din copilarie la un film indian , am stat un pic si apoi inca un pic si tot un pic la filmul care rula la ora aceea. Cu gandul, poate, ca macar mi se face somn si adorm.Dar nu, nici vorba. Chiar mi-a placut, cu subiect de poveste, dar fara violentele din filmele americane, fara filmari in toalete sau cu actori care mimeaza stari de greata si prezinta si detalii, dimpotriva, aici cu grupuri de oameni care canta, care danseaza ,frumos imbracati, fara scene  de sex, sa stiti ca mi-a placut. Atat de mult incat m-am uitat si in noaptea urmatoare, noaptea numarul doi,  la un  altul, la care la sfarsit am si plans , adica m-a prins subiectul si  astazi e noaptea abia la inceput  (ca si luna mai, cum ziceam mai sus).

Asa ca ce mers la mare de 1 mai? Unora poate le-o placea,  mie nu . O data doar am fost de 1 mai la mare si ce sa-ti placa? Baruri,  cluburi, discoteci, cum le-o fi zicand, alcool desigur, fum , urlete, racnete, zgomote la maxim, masini care merg in viteza si pun in pericol alti participanti la trafic. pietoni sau nu.

Cand eram in facultate si venea ziua libera de 1 mai, adeseori si 2 mai tot libera (sau mereu?) , unii colegi mergeau de 1 mai la mare, eu veneam acasa. Cum prindeam cate-o zi libera in studentie, veneam acasa pentru ca marele Bucuresti mi-a placut, are si a avut in toate vremurile frumusetea lui , insa ca la mine acasa am simtit de cate ori plecam in alta parte, ca nicaieri in lume nu era. In plus strazile Bucurestiului si cred ca asa este in  orasele mari,  pe mine m-au facut sa ma simt mica, invizibila, singura intr-un mod neplacut. Oras care te striveste.

Si pe cand alti colegi mergeau de 1 mai la mare, eu veneam acasa. Cand ne reintalneam la reuluarea cursurilor , eu eram cea bronzata, daca aveam noroc de  vreme buna, ei nu, incat unora le venea greu sa ma creada  ca nu as fi fost si eu plecata la mare.

V-am povestit un pic despre 1 maiurile mele. Printre altele,de acest 1 mai ,  jucand in continuare pe net , ca altfel nici nu merge, jocul songpop , a trebuit sa ghicesc dupa cateva acordori o piesa , pe care nici macar nu o stiam, daca am mai auzit-o , a zburat pe langa urechile mele . Si mi-am propus dupa ce am ratat alegerea corecta sa o caut pe net, sa o ascult intreaga, alta data sa nu mai gresesc. Mi-a placut si am mai ascultat alta, si alta ale aceleiasi interprete. Nu am inteles la inceput  exact ce spune, intr-o interpretare de data mai recenta, alta decat cea pe care v-o propun mai jos, pe care eu am ascultat-o la primul click , rosteste cuvintele mai putin clar si pronuntat, incat abia daca am inteles unul da, altul ba, probabil mai mult ba, insa si daca nu le intelegi, parca  tot iti vine sa plangi, magistral cum interpreteaza 🙂

Piesa I (who have nothing) era cea pe care sr fi trebuit sa o recunosc:

Si supliment , am mai ascultat si This is my life. Pe cea de-a doua parca imi mai amintesc sa o fi mai ascultat-o si in alte imprejurari.

„This Is My Life”

Funny how a lonely day, can make a person say:
What good is my life
Funny how a breaking heart, can make me start to say:
What good is my life
Funny how I often seem, to think I’ll never find a dream
In my life
Till I look around and see, this great big world is part of me
And my life
This is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that’s the way that I was born to be
This is me
This is meThis is my life
And I don’t give a damn for lost emotions
I’ve such a lot of love I’ve got to give
Let me live
Let me liveSometime when I feel afraid, I think of what a mess I’ve made
Of my life
Crying over my mistakes, forgetting all the breaks I’ve had
In my life
I was put on earth to be, a part of this great world is me
And my life
Guess I’ll just add up the score, and count the things I’m grateful for
In my life
This Is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that’s the way that I was born to be
This is me
This is me

This is my life
And I don’t give a damn for lost emotions
I’ve such a lot of love I’ve got to give
Let me live
Let me live

This is my life
This is my life
This is my life

18 Aprilie 2015

Rasaduri , tot in casa

Filed under: gradina, legume si fructe, rasaduri, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:25 pm

In cursul zilelor trecute imi planuisem si imi si imaginam ca voi trece in weekend , adica astazi, la actiune si voi incepe sa imi mut afara in solar pe rand, macar o parte din rasadurile de rosii , care au crescut cam maricele .Si lungane, intre 70-80 centimetri  fiecare fir ,  masurat de la suprafata pamantului din ghiveci in sus, si bine imbracate in frunze, ba la  unele se vad micuti, ititi si cam grabiti  bobocii gata sa infloreasca, s-ar cere duse intr-un spatiu mai larg , in care sa aiba conditii mai bune pentru dezvoltare decat inghesuiala din jardiniera . Ma bucur ca sunt asa bine facute , frumoase si sanatoase .Insa mai trebuie sa astept, am citit pe net prognoza meteo si se pare ca in una din noptile saptamanii urmatoare , temperatura minima se va apropia periculos de zero grade Celsius si nu vreau sa imi  expun la frig rosiutele , sa dorm cu grija si cu gandul la ele toata noaptea: ce or face, cum s-or simti, cum s-or descurca singurele in frig. Chiar daca le voi duce afara in solar , nu  direct sub cerul liber si folia din solar teoretic le mai protejeaza, temperatura tot scazuta , ca si afara este si pentru mai firavele tomate, obisnuite cu mediul ambiant mai bland din casa , ar putea fi  totusi prea rece.

Dar ele cresc, cresc, fereastra prin care au primit lumina soarelui si in ultima vreme, dupa ce le-am inchis caloriferul de sub pervazul pe care sunt asezate , ca sa nu mai aiba la radacini caldura in exces, au primit tot de la soare si caldura, au acoperit-o aproape in intregime . 

La fel cresc si ardeiasii iuti: inalti, cu frunze mari, grase, cu tulpinite grosute , pregatite sa sustina muulti ardei , iuti si aromati .Pe ei insa ii mai tin in casa, sunt mai mofturosi un pic decat tomatele. Cu ei merg afara , dupa data de 1 mai, nu ca ar fi si departe vremea asta . Cam asa am procedat in ultimii ani cu ei , i-am considerat mai delicati :).

 

Florile pe care le cresc in ghiveci, le-am dat in mare parte afara : muscatele, cercelusii , cactusii . Poate se vor descurca si la un circa 0-0,1-1 grade noaptea afara .

8 Aprilie 2015

Rasaduri

Filed under: legume si fructe, rasaduri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:16 pm

In privinta rasadurilor pe care le obtin singura , din seminte plantate in jardiniere cam pe la inceputul lunii martie si asezate pe pervazele din fata geamurilor de la camerele mai insorite , nu am avut pana acum in fiecare an rezultatele pe care le-as fi dorit si le-as fi asteptat de la plantele mele. Am avut ani mai buni in care rasadurile cresteau ca Fat-frumos in casa, unele mai lungane si subtiri, altele chiar cu tulpinite mai solide sau ani , nu doar o data, ci de cateva ori pana acum, asa cum a fost si primavara anului trecut, in care aveam rasaduri amarate, cu numai o pereche de frunzulite dupa doua luni de la plantarea semintelor in casa, in pamant. Insa fie ca au fost rasaduri mari , fie ca au fost pitice, eu rosii am avut. Si cele mici-mici pana la urma se dezvoltau, e drept cu oarece intarziere, insa chiar cu oarece intarziere, rodeau.Faceau rod , adica, nu rontaiau ceva precum niste animale rozatoare sau ca niste pantofi incomozi- limba româna si omonimele sale :).

Cum se prezinta rasadurile mele pana acum? Eu zic ca bine, fata de anul trecut chiar foarte bine.Conteaza foarte mult pamantul in care sunt pusa semintele sa rasara. Anul asta am avut pamant special pentru legume ,care iata ca a dat rezultate , deci a fost foarte bun ,  pamant special pentru begonii in care am plantat bulbii de begonii,  care si ei au inceput sa prinda viata.

Aici , mai jos sunt rasaduri de ardei iuti, cateva soiuri, ce stau pe pervazul camerei mele, unde au cald ”la picoare” de la caloriferul amplasat sub pervazul pe care au crescut si lumina din plin. Datorita conditiilor de caldura si lumina, semintele au si rasarit intr-o singura saptamana. Semintele de ardei, fie ca este iute, fie ca e gras, prefera caldura.Daca nu au caldura suficienta, rasar mai greu, in timp mai indelungat :

Rasaduri de rosii crescute intr-o camera mai putin incalzita, in care tin si orhideele peste iarna intr-un mediu in care sa nu aiba caldura in exces, la circa 12-15 grade :

Rasaduri de rosii crescute intr-o camera mai rece, in care caldura dinspre calorifer nu este niciodata dogoratoare, doar cat sa nu inghete apa in instalatie. In camera aerul e chiar rece, din cauza asta si rasadurile sunt asa micute, insa in conditiile date suficient de bine crescute :

Am pus diverse soiuri de seminte de rosii, ba chiar obtinute din diversi ani.Unele, din care nici nu mai pastrasem recent, au fost din 2011, deci cu vreo patru ani vechime si tot au rasarit in mare parte, daca nu cumva in procent de suta la suta.

Daca asa arata acum rasadurile, anul trecut dupa ce le-am mutat afara in solarul meu de rosii, ca sa vezi cate o planta trebuia  sa te uiti cu lupa:

 

Nu se vad rasadurile, nu? Mai treceau si altii si se uitau cam cu mila la ele , eu parca ghicind ce gandeau , le tot spuneam sa nu rada de ele, sa mi le deoache, ca tot vor creste mari .

 

 

 

1 Aprilie 2015

Vremea florilor se apropie

Filed under: flori, Orhidee, plante — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 9:34 pm

Intr-o vreme era obiceiul la noi acasa ca inainte de sarbatoarea Pastelui, primavara , sa se improspateze atmosfera in unele incaperi din casa, mai cu seama in bucatarie unde se tot faceau aburi si diverse mirosuri de la pregatirea bucatelor gustoase si aromate, care insa impregnau cu aromele lor  perdelutele si  peretii .

Astfel ca o data, in urma cu mai bine de 15 ani,  cum vremea era frumoasa tare afara, inceput de aprilie fiind, am scos cu mic, cu mare (ei, nu chiar toti, numai unii mai hotarati si mai voinici ) mobilierul din bucatarie afara pe terasa din fata bucatariei , urmand ca apoi sa fie varuiti peretii  dupa obiceiul vremii . Acum nu se mai da cu var, ci sunt alte vopseluri si solutii , mai usor de aplicat pe perete , mai rezistente si usor de intretinut , recomandate pentru diverse calitati pe care producatorii lor   promit ca le vor asigura .

N-o fi durat prea mult nici atunci curatenia in bucatarie , vreo doua-trei zile , hai pana intr-o saptamana . Insa in astea putine zile, s-a schimbat dintr-o data vremea, astfel incat de la zilele insorite de primavara , ne-am trezit in zapada si cu zapada pe mobilierul nostru scos afara. De atunci imi este invatare de minte sa nu ma grabesc primavara , caci pana spre sfarsitul lunii aprilie mai pot interveni temperaturi  sau fenomene meteo deloc surprinzatoare, ci chiar normale, dar de nedorit pentru diverse situatii, cum ar fi de exemplu mutarea plantelor care au iernat in casa, afara. In aprilie primavara e inca nestatornica si vremea usor schimbatoare, asa incat mai buna prudenta decat graba atunci cand e vorba de expunerea florilor, a plantelor numite ”de apartament”, la capriciile vremii de primavara.

Asa incat eu imi mai tin in casa florile. Ma intreba o vecina, stiind ca sunt  pasionata de cultura  muscatelor, daca le mut deja afara. Nu, nu, inca e devreme! Daca in toamna le mai lasam afara , pe veranda , chiar daca mai scadeau usor cu vreo doua-trei grade Celsius sub zero temperaturile, si atunci in locuri ferite de bruma ,  acum , la sfarsit de iarna florile sunt mai putin pregatite sa faca fata socurilor termice si temperaturile negative pot distruge plantele.

Asa ca mai astept pana spre 15-25 aprilie .De fapt criteriul dupa care ma orientez eu este ziua de Sfantul Gheorghe, despre care am mai scris, in care se zice ca iarna isi face valiza si se da dusa pe alte meleaguri, definitiv. Definitiv  doar pana la  toamna-iarna cealalta, din nefericire pentru mine, care, da, nu apreciez deloc nici iarna, nici zapada. Abia am scapat de ea si nu mai departe decat ieri , cum ma plimbam alene  pe strada , ma intreaba cineva daca imi place sa ies, sa ma plimb pe jos, ”da, da,” am zis eu , spre- poate- mirarea multora , care de cand s-a inventat caruta cu motor nu mai fac uz de membrele de locomotie din propria dotare. Dar  sportul imi place , sa merg iarna la munte,  la schi de exemplu? A, asta  nu, zic eu, nu imi place deloc nici iarna, nici zapada. Dar uite ca mai sunt cate unii ramasi cu gandul la ea, poate s-or fi gandind sa mearga acum la schi in…Australia  .Cu avionul, desigur, cutia aceea mare , vulnerabila si usor dezintegrabila in care unii  curajosi au incredere sa se urce. Si eu am mers cu avionul de cateva ori, cand eram copil , nu eram constienta de ce risc presupune asta, cand am fost mai mare, insa, mi-am luat adio de la viata si am zis ce o fi, o fi. Insa am impartasit parerea unei doamne respectabile , pe care o stiu de cand eram  mai mica, si spunea ca trebuie sa fii prost sa te sui in avion. O sa ma mai sui si eu, poate, cand imi vor veni ganduri de duca.

Revenind insa la florile noastre, cum am tinut florile  in casa atata amar de toamna -iarna pana acum , nu mai conteaza o  saptamana sau  doua in plus si nu am  sa le expun frigului si riscului de a le pierde.Eu am in mare parte muscate, cercelusi , cativa hibiscus si desigur, orhidee.Ghivecele cu muscatele si cercelusii le scot primele.

Orhideele cymbidium le duc afara mai tarziu, in a doua jumatate a lunii mai ca sa se mai aeriseasca si ele, pe cele phalaenopsis insa, le tin in casa tot timpul anului.

Oricum cand sunt scoase afara, florile, la muscate ma refer mai ales,  isi schimba aspectul frunzelor, care sub razele de soare palesc, se inrosesc, apoi cele vechi , mai batrane se usuca si lasa loc lastarilor noi care sub vulcanul de enrgie ce le este provocat de venirea verii vor creste ca intr-o eruptie de verde si se vor umple de frunze noi si de  boboci  .

Muscate, muscate…

Unora le plac mai mult petuniile, care au  avantajul ca  nu sunt de obicei aduse peste iarna in casa ca sa ocupe din spatiul locuintei si cresc in buchete mari, pline de flori.

Insa mie imi plac mai mult muscatele.De toate felurile, zonale, curgatoare, englezesti, cu floare mare sau mica …

Sunt exceptionale in orice circumstanta, fie solitare , intr-un ghiveci izolat , fie in balcon in combinatii de culori, ele intre ele  sau chiar alaturi de alte flori.Am ales cateva poze cu ele , desi am mult, mult mai multe.Voi mai cauta si pe masura ce voi mai gasi poze facute de mine cu muscate, voi mai actualiza. 

Si de pe net:

Vine vremea abundentei de flori. Bucurati-va de ele!

 

 

22 Martie 2015

Taieri de primavara-trandafiri

Filed under: Arbusti, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:02 pm

Sambata insorita de primavara a inseamnat pentru mine o lista cu planuri multe . Cred ca stiti cum e, ai impresia ca vine vacanta mare si ca vei putea realiza tot ce iti propui, dar ziua e scurta, energia limitata , timpul de asemenea si vine repede seara.  Pana la urma fac cat pot, sunt acasa , daca fac bine si la timp am de ce ma bucura mai tarziu peste vara sau in toamna , daca nu , macar acasa nu ma alearga nimeni si ma bucur, ba chiar uite ca ma si laud cu realizarile mele , mici , ca nu sunt ferma agricola de productie , uneori cu greseli, fara profesionalism facute, alandala , cum vreau eu (sau cum vrea muschii mei :)) ) sunt numai lucrari de relaxare , de incarcare a bateriilor epuizate, sleite de-a lungul saptamanii .

De ce oare introducerea asta ?

Paaai… am tuns trandafirii :). O parte, ca n-am apucat pe toti. Problema e ca de muult mi se tot dau indrumari si sfaturi de tundere a lor, care cum vine pe aici mai spune cate ceva, unii mai au si foarfeca in mana si țac, mai taie cate un pic din vreo creanga spre disperarea mea , care nu as vrea sa se intample asa.

In urma cu cateva zile am observat ca se incepusera in curte unele lucrari de toaletare a unor trandafiri urcatori. Unul din ei de cativa ani nu vazuse foarfeca, insa parca tot nu mi-a placut cand l-am vazut ciopartit cum s-a nimerit.

Pentru ca la trandafirii urcatori, desi in multe locuri am vazut sfaturi si metode de taiere, de la putini am reusit sa inteleg si sa retin ca trandafirului urcator ii sunt pastrate ca ramuri principale cele pornite de jos, din pamant si din cele laterale se tund astfel incat structura firului pastrat sa fie ca cea a unui bradut:ramura lunga principala, ramuri scurte laterale .Ei, nu apucasem sa discut despre asta inainte de a vedea pusa in actiune in gradina foarfeca pentru caaa…asa cum se intampla uneori , nu exista comunicare.

Un alt trandafir urcator , American pillar a crescut mare in un an sau doi de cand e la noi  si cerea si el putin aranjarea coroanei. Si pe el l-am gasit strangulat cu sfori si tuns tot la intamplare . Si atunci cand am vazut dupa prima zi de punere a foarfecilor  pe treaba am zis: de trandafirii mei sa nu se atinga nimeni, doar eu ii tund cum si cat voi vrea. Zis si facut ,asa ca  a venit ieri timpul meu pentru asta.

Si anul trecut am tuns trandafirii englezesti tot eu si tot primavara. Unii tund trandafirii toamna, asa cum este traditional. Eu insa prefer sa ii las peste toata iarna cu coroana formata din vara si abia dupa ce  pericolul gerurilor a trecut sa le scurtez ramurile.

Anul trecut nu mai stiu daca le-am si facut poza dupa ce i-am tuns, cred ca nu, insa imi amintesc ca nu le-am taiat prea mult din lungime ramurile , pentru ca mi i-am dorit sa ii vad tufe mari, inalti si plini de flori dar si pentru ca am tot fost prinsa cu niste cursuri, care imi ocupau mare parte din sfarsitul saptamanilor. Pe unii dintre trandafiri chiar i-am avut in vara mari si frumosi ,asa cum mi-as fi dorit. Insa am avut si tufe care au inflorit sub potentialul lor, cauza fiind, mi-am zis eu, insuficienta toaletare a ramurilor acestora. Mai exact am lasat multe ramuri mici care au consumat energia plantei si nu i-au mai permis dezvoltarea armonioasa a altor ramuri tinere care sa faca flori. In situatia asta l-am avut pe englezescul Munstead r. . Asa ca anul asta i-am scurtat . Cam mult parca. O sa vad daca rezultatul va fi multumitor peste vara si desigur, toamna, atunci cand se numara bobocii.

Pe doi dintre ei, cei ce in fotografii sunt in planul mai apropiat, i-am tuns mai cu mila, pentru ca frumusetea lor consta in tufa inalta , rotunda , cu ramuri multe si lungi , pline de flori .Si m-am gandit ca daca i-as scurta prea tare , s-ar putea intampla sa nu creasca tufe mari , ci sa ramana mai scunde. Ei, asta voi vedea, tocmai asta si e ideea, sa scriu aici cum am facut  anul asta, incat in primavara viitoare sa ma pot inspira (si urechea daca am gresit acum).

Stiu ca multi zic: trandafirul se taie de jos, cat mai scurt, ca asa ii place, etc si bla-bla.Da, dar pe astia englezesti am vazut pe youtube ca unii ii taie ca pe gard viu cu masina de tuns gard viu si unele recomandari sunt sa scurtezi tufa cu…o treime doar fata de marimea initiala, ca sa nu o dai inapoi an de an , ci sa ii stimulezi dezvoltarea . Deci ramane sa vad peste vara ce si cum se va intampla in gradina noastra.

Mi-e teama sa nu-i fi tuns prea tare.

Cum aratau asta vara trandafirii ce acum sunt numai bete golase:

Tare mult as vrea sa ii vad la fel de plini de flori si in vara care va urma!

Asta a fost episodul trandafiri-partea intai. In zilele care vor urma, sper sa apuc pana sa vina ploile sa termin de taiat si celelalte tufe de trandafiri si sa le pun si ceva bobite in pamant , hrana si stimulent de crestere la inceput de start sezon primavara-vara.

 

1 Martie 2015

Iute pentru vara

Filed under: ardei iuti, legume si fructe — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:03 pm

Vine timpul pregatirii rasadurilor pentru gradina de legume sau flori. Din punctul asta de vedere, as putea spune ca pentru mine iarna nu a fost destul de lunga, as mai fi lenevit o vreme, inca nu-mi zboara gandul la astfel de lucrari de pregatire, dar incerc sa trag de mine, sa ma mobilizez. De ce oare anul asta e altfel decat in alti ani? Sa zicem ca nu iau in considerare ca varsta e in cifra tot mai mare….ah, iar incep. Insa de cate ori ma gandesc ca nu pot sa fac una sau alta, ca am nevoie de ajutor, imi aduc aminte de o femeie de la tara, de peste 70 de ani, care imi spunea in urma cu ceva timp ca nu are timp sa stea la oras dupa una, alta, ca ea are de sapat gradina. Si, o intreb eu, cum adica, sapa singura gradina. Da, imi zice, omul meu are alte ocupatii, cu mesterit unelte, gradina e sarcina ei si  ea o sapa, ea o cultiva, ea an de an facea totul in gradina.

Dar pe langa varsta, care cum spuneam nu e motiv de vaicareala pana spre optzeci de ani incolo 🙂 , din iarna asta mai datara o belea peste mine: jocurile pe telefon. E addictive, cum se zice pe romaneste oare 😛 ?Intelegeti, da? Viata de trantor puturos, dar deocamdata imi place ocupatia asta.

Insa, cu mari stradanii incepand de ieri si continuand azi, ca n-am reusit sa ma sustrag in aceeasi zi de la jocuri prea multe minute , am reusit sa planific ce fel de ardei iuti voi planta in vara asta in gradina. Anul trecut nu am avut cine stie ce mari reusite, vara rece, ploioasa, locul cam umbros in care pe cei de la care trageam sperante mari i-am plantat si rezultat aproape dezastruos in solar. Noroc ca am pus vreo cateva plante direct afara si am avut de la ele cativa ardeiasi, unii rosii de la Camelia , care insa pentru gustul meu au coaja cam tare atunci cand sunt uscati.

Habanero chocolate, preferatii mei nu mi-au rodit deloc in 2014, iar pe un  alt soi tot preferat, omni colour l-am pierdut in urma cu vreo doi ani , astfel incat a trebuit sa caut din nou si sa cumpar asta toamna .Asa ca pentru vara asta mi-am pus deja seminte de ardei iute habanero orange, red, yellow si chocolate si in plus soiul omni colour. O sa am mai mare grija cu locul in care ii voi planta, sper sa rasara toti :).

La rosii inca nu m-am gandit ce voi alege. Urmeaza zilele astea care vor urma.Insa pot sa va spun ca despre castraveti , dupa care eu in general nu ma prea omor nici cu mancatul, nici cu plantatul , asta e ocupatia mamei, ea in fiecare an in ziua de Sfantul Gheorghe, ca asa i-a zis cineva ca atunci se pun semintele de castraveti, nu mai stiu de ce, dar neaparat in ziua asta, pune in pamant cuiburi de seminte de castraveti. Eu doar le fac poza cand ajung mari sa infloreasca si sa rodeasca, ori daca sunt vizitati de vreo insecta interesanta si fotogenica , dupa gustul meu :).

Insa in ultimii doi ani am pus seminte de diverse alte soiuri de castraveti , altele decat cei mici care sunt buni de pus la murat. Am incercat cu castraveti albi- nu ne-au placut, zice ca ar fi amari. Eu nu-mi amintesc . Am incercat cu kiwano, cum v-am si aratat, n-am sa mai pun pentru ca sunt teposi, nu pot fi culesi si adusi in casa cu usurinta si nu sunt grozavi la gust. AU miezul gelatinos de culoare verde cu seminte si dupa ce am consumat unul, parca am mai incercat si a doua oara dar asta cred  ca ramane si ultima , mi-au ramas buzele lipicioase ca dupa smochine, iar gust …fara amintiri deosebite. Asa ca n-am sa mai stric locul in gradina nici cu asta.

In schimb castravetele armenesc… In primul an in care l-am cultivat, la prima recolta , adica una bucata, nu va ganditi la cosuri pline, toti se uitau cam cu neincredere la mine si la aratarea pe care eu insistam sa il numesc castravete , desi arata ca un dovlecel, cu coaja tare. Nu mi-a lasat impresie deosebita, insa am consumat unul , poate doi ca prea multi nici nu s-au facut atunci.

Insa vara trecuta nu stiam cand treceam pe langa el de unde vine parfumul ca de ananas. La fel, in salata printre rosii, iara parfum ca de ananas. Pana am identificat sursa, castravetele alb aremensc pe care il voi mai cultiva, daca n-oi fi pierdut semintele ca nici ordonata ca in alti ani n-am mai fost in vara-toamna asta ce-au trecut.

Deci cat de cat o planificare, o mica selectie- alegere, am facut deja.

15 Februarie 2015

Pe muzica, despre lufa

Filed under: gradina, legume si fructe, muzica, Noutati — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 4:48 pm

De cand nu am mai descarcat poze pe calculator, am si uitat cum se procedeaza. 🙂 Aveam cateva facute inca de anul trecut, intre care si cele pe care le arat astazi aici, pe care inca nu le vazusem, nici nu le descarcasem pe calculator, iar azi cand mi-am propus sa le vad, nu mai stiam nici unde e cablul usb, nici cum se leaga, prin care intrari de la camera foto .

Ieri am luat pamant pentru pregatirea rasadurilor mai pretentioase, pentru plantele care au nevoie de perioada mai lunga de vegetatie pentru a rodi . Dintre cele pe care eu mi-am propus sa le cultiv anul asta si ale caror seminte le voi pune din timp in pamant,  sunt ardeii iuti si lufa, buretele vegetal. De la lufa doar anul trecut am reusit sa culeg doi ”castraveti”, ca fructul lufei seamana cu un castravete mare , desi si in urma cu doi ani am pus rasad din timp, ziceam eu si l-am plantat chiar in solar ca sa aiba conditii pentru a se coace timp indelungat.

Insa in  primul an  planta a facut mai mult flori si mai putin rod, si asta nesemnificativ, constand in  vreo cativa  castraveciori foarte mici, apoi in cel de-al doilea an, desi am pus in pamant mai multe plante, vreo cateva cred ca au cazut victima operatiunilor de prasit , si confundate cu buruienile probabil ca au fost smulse, iar din ce a ramas am reusit sa culeg cu satisfactie doua fructe de marime utilizabila.

I-am lasat pana  destul de tarziu in solar , am zis sa stea cat de mult pe planta,  sa se dezvolte bine fructul, apoi dupa ce i-am cules si adus in casa nu am prea stiut ce sa fac  cu ei, nici curaj nu am avut sa ii curat asa cum am vazut in niste filmulete pe youtube , ca sa nu ii stric. I-am mai tinut  cam o luna si in casa, pe pervaz alaturi de ghivecele cu flori, unul s-a pastrat bine verde si frumos, celalalt insa parea ca ar incepe sa se altereze. In cele din urma pe cel cu semne de alterare l-am asezat pe calorifer astfel ca dupa  vreo cateva zile devenise foarte usor, deshidratat bine , moment in care am hotarat sa incerc sa ii curat coaja . A fost usor de curatat,insa de preferinta sa nu aveti unghii lungi cand faceti o astfel de operatiune , pentru ca vi le distrugeti 🙂 , iar pe masura ce indepartam mai multa coaja rasarea de sub ea structura bine cunoscuta de burete vegetal si iata rezultatul :

Pe amandoi i-am curatat , insa poza nu am mai apucat sa le fac impreuna si fara coaja pe ei.

Apropo de youtube, ce am mai ascultat, or fi noi sau nu melodiile, nu stiu, mie insa mi s-au agatat de ureche in timp ce jucam Songpop online , unul din multe jocuri pe care le joc de pe telefon , in care ti se da un fragment din melodie si tu trebuie sa recunosti ce ti se cere: fie melodia, numele ei, fie artistul care o interpreteaza. Jocul e un fel de intrecere intre doua persoane, il poti juca fie cu prietenii de pe lista ta, fie cu diverse persoane .E destul de amuzant, de placut, mai ales daca mai si castigi din cand in cand. Eu cum nu sunt prea priceputa la muzica mancam bataie cam de la toti partenerii de joc, pana cand am gasit pe o fata cu cunostinte muzicale asemanatoare alor mele .

Eu am auzit recent cele doua melodii  pentru prima data si fragmentele mici din melodie prinse in joc mi-au placut . Poate va vor placea si voua :).

Una, Eres mia, Romeo Santos

 

Si cea de-a doua, John Legend , All of me :

 

6 Februarie 2015

Mai e putin

Filed under: gradini, legume si fructe, pomi — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:31 pm

Ma tot gandesc ca mai avem putin si trece si mai scapam de inca o iarna. Iarna din viata noastra, dar asa cum imi spunea si tatal meu candva , sunt zile din viata noastra care trec .Parca imi reprosa odata ca arunc vechiul calendar din anul care era pe final , la gunoi. De parca ma grabeam cumva sa arunc zilele noastre , din zilele mele si din zilele lui .

Nu e iarna tocmai un cosmar de care sa te bucuri asa tare cand  scapi din ea , dar mie nu imi mai place deloc, mi-o fi placut candva, da, probabil ca da, un pic, cand eram un copil si  cand iarna nu era un anotimp, un numar de zile determinate si numarate , dupa care sa vina alt anotimp mai bun, mai frumos, cunoscut din experienta altor ani deja, ci cand luam doar zilele una cate una, fara sa planific inainte ceva .Le acceptam , le traiam, descopeream lumea.

Planuri de primavara inca nu mi-am facut. Dar am vazut undeva, pe un site ceva ce am sa va impartasesc.

Inceputul povestii este in urma cu cativa ani, mai mult de zece, cand am vazut la un unchi de-al meu in gradina , livada de curand infiintata,  un mar tanar columnar incarcat cu mere. Posibil sa am si o poza cu pomul plin de rod, facuta mai tarziu, cand am avut si eu aparat foto digital, o voi cauta (posibil sa dureze, cine stie pe ce CD sau stick o fi) si daca voi gasi, voi incarca aici una.

Mi-a placut mult, poate sa fi primit atunci si o promisiune ca imi va face si mie rost de un soi asemanator, mi-a si adus unchiul meu mai tarziu cativa meri si un par , insa nu am avut noroc de niciunul din pomii adusi de el. Desi sunt convinsa ca imi fusesera adusi cu mult drag. Insa dorinta am pastrat-o si mai tarziu, cand am vazut la magazin meri columnari, mici erau, ambalati in cutii (prea) mici din carton,  am zis ca imi implinesc dorinta si am luat doi pomi.

Au crescut greu si cu peripetii: unul a incaput in foarfecile unui specialist al taiatului de meri, care insa l-a ciuntit si transformat din forma de mar columnar ce ar fi trebuit sa o aiba pastrata si intretinuta, intr-o piticanie stramba care se chinuie sa dea un rod , ceva. Nu stiu cum de unul dintre cei doi pomi a scapat de la taierea specialistului.Si pentru prima data , in primavara anului trecut s-a imbracat in haina de de flori roz. Era atat de frumos , oricine il vedea il admira.

I-am facut si eu poze, insa nu e prea fotogenic , nu a iesit la fel de frumos cum arata in realitate .

A legat si rod, dar a facut merisoare multe, care nu au crescut, ba, poate din cauza ploilor multe si  a verii racoroase nu au crescut, nici macar pe unul  nu am apucat sa il vedem copt.De gustat  nici vorba, de asemenea.


 

Cand si cand imi aduceam aminte de el si ma intrebam cum oare ar trebui taiat, ca doar se apropie vremea taierii ramurilor de la meri, ca sa ii intretinem forma de pom columnar. Nu ca nu as avea si carti cu instructiuni de tundere a pomilor fructiferi . Am. Parca si vad pagina pe care am vazut  candva despre taierea in forma columnara a pomilor, insa pe atunci imi ziceam ca nu vreau forma asta, un bat lung si inalt pe care sa te chinui sa il culegi pe inaltime. Imi ziceam ca eu vreau pomi scunzi, pitici, sa te porti servi singur de jos, doar intinzand mana. Insa gusturile se mai schimba si mai ales sunt influentate de tentatiile care roiesc in jurul nostru. De fapt acum vreau si una- pomi mici , si alta-columnari :).

Si am intalnit recomandari despre taierea crengilor unui pom care sa fie dirijat in aceasta forma (sper sa nu mi-o ia inainte iara vreun specialist in tunderea merilor si sa apuce sa puna foarfeca pe ramurile tanarului nostru pom , sa ii dea forma pe care o stio el si o vrea el).

Regula ar fi  ca se pastreaza ramurile laterale (daca sunt chiar crescute  orizontal, cu atat mai bine) si se taie lasand cate trei muguri pe fiecare ramura. Restul se curata tot. 🙂

Pare simplu, nu?

Dar cred ca ar trebui sa caut iar si sa mai citesc inca o data: Ca de fiecare data cand aveam de invatat ceva, citeam, intelegeam, aveam impresia ca am invatat lectia, insa cand sa o redau , ma incurcam. imi aminteam fragmente , cam ca si acum cu merii columnari. Nu va dau sfaturi, doar povestesc o experienta de-a mea. Informati-va inainte de a taia! 🙂

8 Ianuarie 2015

Totul

Filed under: carti citite, pomi — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:11 pm

Ma gandisem sa caut printre fotografiile facute de mine anul trecut pe una care sa imi fi placut cel mai tare, astfel incat sa incerc sa fac  un fel de top personal al pozelor mele (adica facute de mine) in 2014. Nu am reusit sa ma opresc la una singura, prea putine sunt cele care nu mi-au placut deloc, altele , tot putine, care mi s-au parut a fi mai nereusite decat imaginea reala pe care am incercat sa o retin. Si altele , destul de multe, mi-au placut . Nu am reusit sa le diferentiez.

Asa incat ma gandesc sa aleg macar cateva din fiecare luna vie, plina de activitati legate de gradina si sa revin cu o  recapitulare lunara, cu o selectie din  pozele cu plante, flori care au reusit sa surprinda o parte din gradina mea in cursul anului care a trecut. Nu ca ar fi fost cine stie ce an bun, de neuitat, insa florile au fost frumoase si nu au nicio vina ele ca noi nu am fost mereu in armonie cu inflorirea lor.

Asta in masura in care voi reusi sa ma mobilizez  si sa ma lipesc de calculator timpul necesar pentru aceasta (in)activitate.

Pana atunci mai palavragesc precum cainii care latra (nebagati in seama) la luna. Despre citit. Si in vacanta de iarna a anului trecut , si in cea din iarna asta am reusit sa gasesc carti pe care sa imi faca placere sa le citesc, care sa imi lase o senzatie de incantare, de asa da, asa as mai vrea,Una dintre ele insa este o carte pe care am mai citit-o o data, atunci and eram mica, mica si abia descopeream si eu lumea.

Ce mai tinem minte din cartile pe care le-am citit?

Am constatat consultand pagini dintr-o agenda veche, pe care faceam lista cu titlurile cartilor citite,  ca de unele nu imi mai aduc aminte deloc, nici subiectul lor, ba la unele nici titlul pe care il vedeam nu imi spunea ca as mai fi citit vreodata cartea aceea.Ba chiar cu mare surprindere am gasit trecut pe lista , titlul unei carti   pe care am inceput  sa o citesc acum vreo doi ani,  crezand ca este pentru prima oara cand fac asta, nu mi-a placut si am renuntat la ea. Nici vorba sa imi fi amintit avansand prin capitolele introductive din ea  ca de fapt este o carte pe care altadata o mai citisem cap-coada.

Prin urmare citesc si uit.

Mai mult sau mai putin, depinde de impresia lasata de  carte.

De unele stiu ca mi-au placut mult. Dar cu toate astea uneori nu imi mai aduc aminte subiectul, ci mai mult cate un paragraf sau cate o intamplare povestita. Una din cartile adolescentei mele, din care am citit si recitit , insa mai mult pe vremea aia , ”scrisorile” din paginile ei , este ”Lorelei” a lui Ionel Teodoreanu. Din care acum  imi revenea in gand  fraza …

Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata  si poate si destinul.”

Am vrut sa gasesc mai mult si am  cautat intai , unde altundeva, cum cred ca face acum toata lumea,decat  online. Si am gasit pe diverse siteuri dupa aceasta fraza cautand, cateva paragrafe din carte. Imi venea sa dau copy/paste ca sa le pastrez si eu online sa le citesc mai bine. Insa mi-a venit ideea sa le caut direct in cartea mea, pe hartie , sa vad tot contextul din care paragrafele proveneau, sa…recitesc . Poate toata cartea.

Am cautat in biblioteca aceasta carte de mult timp uitata.

Si am reluat rand cu rand si pagina cu pagina toata cartea de la inceput.

Mi-am dat seama ca daca prima data am alergat peste randuri cu privirea, cautand sa ii aflu subiectul, sa ii parcurg actiunea, acum m-am bucurat de descrierile de la inceput, care m-au facut sa privesc cartea ca pe un poem in proza si sa regret ca nu sunt mai multe carti scrise in felul asta atat de placut . Desi mai citisem cartea, am constatat ca uitasem cu desavarsire finalul, astfel ca uneori imi venea sa fug cu privirea pe ultimele pagini ca sa aflu cum se termina .Cu greu m-am abtinut si am parcurs ca in jocurile online in care oricat ai vrea , nu poti sari peste etape ci numai  nivel cu nivel, capitol cu capitol toata actiunea.

”-Ai sa mai ai langa tine?

-Mai intrebi?In dreapta, in stanga, inainte, inapoi, tu esti zidul inflorit al captivitatii mele.

-Nu, nu spune asa.Nu vreau sa fiu numele captivitatii tale. Nici tu al captivitatii mele..(…)Suntem doua libertati

Am revazut parca imaginile reale ale cornului nostru, ale zarzarilor sau piersicilor infloriti primavara asa cum ii stiu din amintirea mea:

Afara gradinarul dezbraca trandafirii de hainele de iarna. Mirosea a pamant rascolit. Florile erau pe aproape:zambeau ca fetitele imbulzite dupa o usa , asteptand sa navaleasca pe covorul bunicilor.

Zborul cocorilor si al randunelelor trecuse peste somnul caselor, venind din marea calatorie cu un cer de culoarea marilor meridionale.

Soarele rasarea cu prora de aur si apunea cu panze de purpura.

Cornul inflori galben ca malaiul in mana unei tarancute cu ochi albastri.

Intr-o noapte, zarzarii rasarira uzi din fundul unei mari , aducand in brate faguri de margean trandafiriu. Din urma ii ajunsera si piersicii cu bratele pline de siraguri de margean aprins .

Abia desteptat din somn , pamantul isi imbraca hainele de dans.”

Rostul unei povestiri  este sa iti creeze o stare . Lorelei mi-a readus , ca si prima data cred, la inceput o stare de bine, placere sa o parcurg. Finalul insa…ha! va mai aduceti bine aminte cartea? Schitat probabil ar putea fi spus cam asa: barbatul, femeia, gluma,scrisorile, tentatia, curiozitatea, cautarea unui raspuns, ispita din mintea lui, dezamagirea ei, of! O poveste cu final trist .Ca viata. 🙂

 

 

 

 

 

 

26 Decembrie 2014

Lectura de Craciun

Filed under: carti citite, Fără categorie, mediu, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 4:42 pm

Nu am mai interactionat cu pasionatii de gradini si eventual de blog si comentat pe blog de ceva vreme. Fata  de ritmul in care faceam asta inainte, mi se pare ca a trecut mult timp.

Dar am avut motive sa nu mai petrec atat de mult timp (cat era necesar ca sa scriu, sa potrivesc pozele la o marime acceptabila si apoi sa le incarc online) la calculator, am incercat sa imi menajez oasele si articulatiile si spatele carora nu le prinde tocmai bine statul pe scaun si eventual pozitia de stat pe scaun pentru scris la calculator. Nu degeaba am avut retinerea asta , desigur, am primit niste ”bipuri incurajatoare” in sensul asta. Ca de cand cu internetul wi-fi , nah, stiu si eu ce e aia (sau banuiesc, ca  un utilizator simplu si nepriceput altfel), as fi putut sa imi iau laptopul in brate si sa stau mai comod decat pe scaun, pe fotoliu, pat sau alte variante, insa am ales pauza totala.

Acum date fiind aceste conditii am ajuns la concluzia ca intrucat imi place sa fac fotografii in natura si o voi mai face si in continuare, voi mai iesi si cu ele pe net, probabil, insa asa cum am vazut ca fac altii, poze si nu vorbe :).Eu imi cam insoteam fotografiile si de cate o descriere sau motivatie sau o poveste scurta legata de ele. Asa incat si blogul fiind botezat ”Eu si gradina”, ajungeam sa scriu si  despre mine, toate filtrate prin prisma vederii mele despre gradina si uneori mai dadeam si din casa, cum se zice, din viata mea. Mai postam si cate o melodie, in acord cu starea mea de spirit, uneori mai greseam interpretarea textului in limba straina, astfel incat No me ames care inseamna nu ma iubi , eu am interpretat ca fiind Nu ma iubesti. Asta oricum a fost demult, candva. Mai tarziu a venit si confirmarea, dar intuitia (feminina-o intuitie,doua intuitii) imi spunea din timp asta. 🙂 (e ceva de ras in  asta?  doar nu o sa ma apuc de plans in public, na!)

Atunci cand scriam cate un text, incercam sa il fac cat se poate de scurt pentru ca din experienta mea, stiu ca pe bloguri adeseori nu am rabdare sa citesc tot ce ii trece prin cap altuia, asa incat nici acum nu o sa ma intind prea mult cu vorba ca sa nu scriu mult, prost si in zadar, ca oricum nu ma citeste nimenea 😛 . De fapt ce fac, ce am facut, a fost doar pentru mine si placerea mea, ca la tv cum se zice cu telecomanda, cui nu ii place, sa treaca mai departe.

Pe scurt, cum v-ati petrecut Craciunul? Alaturi de cei dragi, sper pentru fiecare dintre voi. Pentru ca stiu ca asta conteaza foarte mult, in zilele de sarbatoare sa fii alaturi de cei la care tii , cred ca cu asta vom ramane in cele din urma si nu cu cluburi, petreceri si distractii  pe care eu personal nu dau doi bani, ci sa aveti aproape pe oamenii pe care ii iubiti si care va iubesc  ,chiar daca uneori nu prea stim  sa ne spunem asta, e singurul lucru care in final conteaza, e cea mai mare bucurie si un gest  de apreciere reciproca.

Pentru mine zilele de sfarsit de an inseamna si odihna, vacanta, timp liber pentru mine .Inainte de a incepe vacanta, am inceput sa citesc online o parte din carte , pe atunci nu stiam cat, ulterior am vazut ca era jumatate din volumul intai al romanului Fluturi , despre care auzisem de ceva timp dar am fost descurajata de numarul mic de stele cu care era evaluat  pe un site care facea aprecieri cu privire la carti, cele bune erau de cinci stele, cele mai putin bune de 1, 2, 3, 4 stele. Intr-adevar cartea este un fel de best seller, scrisa accesibil , cu un subiect care te indeamna sa nu o lasi din mana . Nu vreau sa critic in niciun fel cartea, actiunea ei incepe si se sfarseste de Craciun asa incat s-a potrivit cu perioada in care eu am citit-o.

Dupa ea am reluat si alte carti incepute si neterminate,una dintre ele mi-a fost adusa si recomandata prin vara, am inceput-o intr-un weekend de la sfarsitul unei saptamani aglomerate in lucrari, in care capul imi vajaia si in care am cautat  sa evadez prin ea in alta lume, insa in scurt timp am abandonat-o , desi imi placea. E vorba de Fiul cel bun scrisa de Pascal Bruckner. Pentru ca este iarna si aflu ca in curand va veni frig si zapada, va citez un  paragraf din carte, care pe mine m-a impacat putin cu zapada, pe care numai cand eram copil am suportat-o, cred ca niciodata nu am iubit-o, ba inca am ajuns la un moment dat sa imi doresc sa nu mai stiu de ea.Dar de nevoie, cu natura e musai sa faci pace.

Iata : ”Rimbaud blestema iarna ca fiind anotimpul confortului. Exact din acest motiv imi e mie draga.Imi plac micile sate adunate in jurul unei biserici, al unui torent care murmura inviorator , casele din lemn cu tavane joase , cu mobile curate si frumos mirositoare , cu paturi incastrate , acoperite cu un puf alb dens, care il asteapta pe calator.Fiecare incapere respira imbelsugare si simplitate, fiecare ungher pare un loc plin cu bunastare. Si zapada cazand inseamna pentru mine intimitate, fiindca aduna oamenii, fiindca se adreseaza , in strafundurile fiintei noastre , indragostitului rebegit de frig, sedentarului. Contrar ploii, care urmeaza stupid legile gravitatiei, zapada coboara cu noblete, mangaie marginile acoperisurilor, admite sa se lase pe o perna deja pregatita de fulgii de mai inainte. Ea vatuieste zgomotele, ne ascunde uratenia, da un sentiment de imobilitate de parca, dupa ce a consimtit sa cada, urca usor de la pamant spre ceruri. Nu e rece, incalzeste inimile si se preface in agent subtil al dorintei ”.

 

 

 

 

 

« Newer PostsOlder Posts »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.