Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

Anunțuri

22 Octombrie 2011

Recolta de ardei iuti

Filed under: ardei iuti, gradina, legume si fructe, produse bio — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 8:56 pm

Dupa ce in urma cu cateva saptamani, v-am aratat ardeiasii iuti in solar, inca pe planta, iata astazi recolta de ardeiasi care s-au copt si pe care i-am strans din solar ca sa nu inghete peste noapte . I-am adunat fara manusi in maini, astfel incat dupa cules m-am trezit cu mici iritatii pe maini sub forma unor pete rosii,  in zona in care pielea s-a atins de fructele iuti , asta desi citisem ca trebuie sa port manusi de protectie .

Am si incercat din fiecare soi in parte si sunt Iuti. Cu I, nu i. Foarte iuti. Desi mie imi place la ciorba sau chiar si la supa sa simt gust de ardei iute, astia sunt extrem de iuti si abia am reusit sa manac cate un colt , in cazul celor mai mari.

Mai jos este cosuletul in care i-am adunat. Ei, am mai lasat cativa in solar ca mi se umpluse cosuletul si ii pierdeam pe drum , daca as fi mai adaugat si alti ardeiasi.

Cosul cu ardeiasi

Au fost feriti de ploaie si de orice strop de apa, pentru ca nu au fost stropiti de sus, ci de la baza tulpinii, de pe sol, prin furtun cu picurator. Asa ca sunt curati si luciosi, de zici ca-s lustruiti.

Zici ca-s lustruiti

Cei de culoarea ciocolatei, dar cu gust foarte, foarte diferit de al ei chiar se numesc chocolate habanero. Ardeii iuti habanero sunt renumiti pentru iutimea lor. Astia chiar sunt foarte iuti, doar cu o atingere si transfera din iutime alimentului cu care intra in contact. In plus are si o aroma diferita fata de ceea ce stiam eu ca trebuie sa fie gustul si aroma (de fapt eu pana acum nu simteam nicio aroma)  ardeilor iuti consumati pana in prezent.

Ciocolatii

Lunganul de mai jos se spune ca este soiul cu cei mai lungi ardei iuti din lume.Face fructe putine spre deosebire de chocolate habanero. Ei, uite, din asta inca nu am incercat gustul.

Lunganul

Roscovanii au fost cei mai multi.Iar planta de astfel de ardeiasi iuti creste intinsa , tot formeaza ramuri si brate noi care se umplu repede cu flori din care rodesc picii astia, la inceput albi, apoi negriciosi si in final cand sunt copti devin rosii. Si foarte iuti la gust.

Roșcovanii

Si ardeiul de culoarea portocalei, de mai jos , este tot un neam de habanero. Si tot extrem de iute.

Portocalii

I-am insirat intai pe o hartie alba, cu gand sa ii las in camera la uscat.Dar am observat ca incep sa se cam inmoaie si am inceput sa caut solutii pe internet pentru uscarea ardeilor iuti. Am mai incercat intr-un an cu cativa ardei iuti cumparati sa ii agat de codite pe o sfoara si sa ii las sa se usuce, dar s-au stricat. Asa ca anul asta am zis sa caut intai informatii din care sa aleg, poate, o alta solutie.

Sugestii am gasit:

-sa ii pun in pungi la congelator(ei, de-as avea atatea congelatoare incat sa depozitez totul in congelator peste iarna, dar n-am);

-sa ii pun intr-o punga de hartie maro si sa ii tin in masina si masina in soare (acum de unde soare);

-insirati pe sfoara si agatate in loc aerat si uscat , fara umezeala adica;

-uscati la soare cateva saptamani;

-in cuptor incalzit;

-in dehidrator.

Am dehidrator si am ales varianta asta. Acum in timp  ce scriu o parte din ardei sunt in curs de deshidratare in aparat. Sper ca rezultatul sa fie cel dorit.

Vedere de ansamblu

6 Septembrie 2011

Ardei iuți și foarte iuți

Filed under: Fără categorie, gradina, Pasari, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:26 pm

Imi plac ardeii iuti . Iuti atat cat sa se simta , sa te usture un pic , dar nu sa te sufoci si inrosesti ca racul de iuțeala.

Ii pun in orice fel de supe, ciorbe, zeama sa fie, cu gust de carniță, nu neaparat si cu bucată,  si sa am ardeias iute uscat pe care sa-l sfaram si il amestec in ciorba/supa cu seminte cu tot. E plăcerea mea.

De-asta si cultiv ardei iuti si am tot cautat diverse soiuri de ani de zile. Seminte nu prea gaseam decat unii numiti…nici nu mai stiu cum, o denumire italiana si ardei bulgaresti. In rest cateodata mai gaseam la supermarketuri niste ardei in ghivece,  de marime mica si planta si fructul , colorati rosii , galbeni sau portocalii , dar care odata adusi acasa dadeau din rau in mai rau, se innegreau si in scurt timp dispareau cu totul.

Pana cand au aparut vanzarile online :). Hehe! Si chiar si asa, in magazinele specializate pe vanzari de seminte nu prea gasesti mare varietate de ardei iute. Pana cand ce-mi veni o data, prin iarna,  sa caut cu expresia ”ardei foarte iute ”. Si ce credeti ca am gasit? Un site care vindea numai seminte(uneori si plante vii) de ardei iuti de multe feluri. Pretul, pe masura, cat sa ii asigure si omului un mic câștig, pentru ca nu cred eu ca din vanzari de seminte de ardei iuti se poate trai . Dar daca s-o putea, foarte bine, felicitarile cui se descurcă asa! Daca doriti sa va uitati sau poate si sa cumparati, siteul se numeste foarteiute.ro.

Era exact ce imi doream, asa incat m-am bucurat tare, am ales cateva soiuri care mi s-au parut mie mai tentante sau promitatoare si am comandat. Seminte in plic nu vin foarte multe, dar suficiente; oricum nu le-am pus pe toate si mi-au mai ramas si pentru la anul , daca or mai germina.

Iata cativa dintre ei, planta si rod:

Cel cu fructul lung are denumirea Joe Long, pe site parca imi amintesc ca scria ca este cel mai lung ardei iute cunoscut si ca poate ajunge fructul la o lungime de pana la circa 30 cm . Ai mei inca mai au pana la dimensiunea asta si timp ar mai avea sa creasca pana la venirea frigului.Pentru comparatie l-am fotografiat incat sa se vada si vecinul mai mic de alaturi .

Joe Long si vecinul mai mic

Vecin mic, care are numai fructul mic, altfel tufa creste ca o placinta , s-a intins pe pamant , ba una dintre plante are chiar ramurile culcate pe sol , probabil si de la greutatea incarcaturii de fructe .Deci este el mic, dar numai la stat .

mic la stat, mare la...”sfat”

Si face ardeiasi…cata frunza si iarbă (ei, nu chiar asa, dar multi, nu m-am asteptat sa rodeasca asa ).

Puteau sa il numeasca si million bells

Mai jos un ardeias pitic, parca omni colour ii spunea. A facut si el cateva roade, dar nu e foarte spectaculos.

Piticul asta se numeste Omni colour

Ardeiul habanero poate fi in mai multe variante. Eu m-am oprit la doua, unul cu fructul portocaliu …

Orange habanero

Hot Chocolate habanero

….si altul ca ciocolata.

Hot Chocolate habanero-coapte cateva

Pe site scrie ca toti sunt foarte-foarte iuti, ba inca le descrie si gradul de iuteala conform unei unitati de masurare specifice. Eu insa nu am incercat din niciunul, deocamdata ma uit la ei ca la niste bibelouri , imi sunt tare dragi si vad sa ii las sa se coaca bine pana va ne va permite  si vremea buna .

Astia sunt ardeii iuti din gradina, adapostiti in solar . Dar pentru ca nu stiam unde le-ar putea placea mai mult, ca sa se dezvolte mai bine, am pus cativa si in ghivece , sa am in ambele variante . Cei din ghivece nu s-au dezvoltat la fel de frumos, sunt mai saracaciosi , dar au rodit si ei , iatai mai jos:

Tot un habanero

Omni colour

Joe Long

Ghivecele cu ardeiasi iuti le tin pe o terasa si cand m-am dus sa le fac poza, am speriat se pare ceva pasaret zburator care a inceput sa se agite , sa zburataceasca si sa-si caute un loc in care sa nu fie deranjate. M-am uitat sa vad cine s-a speriat de mine asa, cand…ce vad?

Cu toata bucuria vad vrabiuta alba pe care o mai fotografiasem si anul trecut, gasiti postarea cu ea chiar si aici in pagina de inceput, si in urma cu doi ani. Anul asta ar fi al treilea an de cand o vad si o fotografiez , dar cum nu o mai zarisem nici prin curte la bobitele pasarilor mele de curte, nici prin copaci sau tufe, am crezut ca o fi patit ceva: ori vreo pisica sa fi pus gheara pe ea, ori si-o fi aflat sfarsitul zilelor altcumva, credeam ca a disparut.

Asa ca mare mi-a fost mirarea , dar si bucuria sa o vad iar. Am incercat sa ii fac si cateva poze, dar nu au iesit prea reusite. Eu si entuziasmata si dornica sa o prind in poza sa nu dispara inainte de a o fotografia, am dat multe clickuri , desi distanta si nici lumina nu erau in favoarea mea. Iata si draguta de vrabiuta alba, anul 2011 🙂 :

Grup mic de vrabiute

.

Actualizare si : Revin si cu o completare. Am verificat si omni colour nu este cel pitic cu roade putine , ci celalalt  mic la stat si mai roditor .

Ei, mai incurc denumirile , dar macar corectez prin adaugarea aceasta la sfarsitul textului , :).

Blog la WordPress.com.