Eu si gradina

3 iunie 2014

Floare albastra

Greu de ales acum, in perioada abundentei de flori , doar una despre care sa vorbesc. E greu sa alegi, greu sa te hotarasti doar la una…

Iar eu in cele din urma m-am oprit la ea. De mult , de anul trecut, ba chiar si in urma cu doi ani cred ca as fi vrut sa o prezint pe ea ca pe una dintre favoritele gradinii, insa la fel ca in fiecare primavara , cum mai este inca si acum , au aparut ori alte flori, ori alte preocupari mai importante si am sarit peste ea. Insa acum m-am hotarat . O sa scriu despre ea.

Nu i-am scris pe nume, in titlu, ca sa nu dezvalui de la prima privire , dintr-un cuvant ,  tot ce s-ar putea gandi de catre cei ce o stiu, despre ea.

Nu e ”o tipa” foarte cunoscuta printre iubitorii florilor , insa se vorbeste  mult despre ea si mai ales despre calitatile ei . Citisem undeva, candva, probabil intr-un ziar si este posibil sa fi fost in Formula AS pe vremea cand eram o fidela cititoare a acestuia  , ca are renumele de a tine doctorul departe de cei care o cresc in gradinile lor. Ori ca  nu ar lasa batranetea sa se apropie :). Frumoasa promisiune, nu? Pe care se zice ca ar face-o nu cu vorbe, ci cu fapte, ea, salvia si nu cea decorativa, ci Salvia officinalis , medicinala , pe care ia priviti-o ce mare a crescut in gradina:




Daca o fi pornit numai de la stadiul de seminte sau din vreun rasad vreodata cumparat si apoi plantat, nu-mi mai aduc aminte. Cert e ca initiativa a fost a mea, dupa ce auzisem cat e de laudata planta si am zis ca nu se poate sa avem gradina si sa nu avem si aceasta datatoare de  sanatate si viata lunga . O fi asa cum o lauda cunoscatorii , nu zic ba. Insa noi destul de rar o folosim. Desi eu beau ceai  dimineata, de regula nu din salvie este facut, ci din alte plante, majoritatea din gradina adunate , din flori de galbenele, macese, sunatoare, menta  sau  ce se mai aduna vara , dar din salvie nu prea. Si nici ca aroma pentru diverse preparate culinare nu am  folosit-o. Poate pentru ca e perena, vesnic cu frunzele inverzite si nu e nevoie sa culegem intr-o anumita perioada frunze de la ea, care apoi dispar. Nu, nici iarna nu ramane fara frunze. Iar acum in perioada florilor, are si  parfum puternic, usor intepator, dar placut .

Si o poveste fara legatura cu salvia care pe mine m-a impresionat :

Zilele trecute , toti cei care au trecut pe DN1 din sus catre Ploiesti ar fi putut vedea, daca erau atenti la asa ceva, asa cum eu am vazut , dimineata,  pe marginea drumului in zona dinainte de bariera de la Nord de zona supermarketurilor  , pe marginea drumului strivit de o masina, posibil o masina mare, un caine negru al nimanui probabil, zacea mort . Iar la mica distanta de el un alt caine, alb, inca viu statea . Mi-au atras atentia si m-am gandit ca poate cel alb era in trecerea pe acolo numai.

Mai tarziu, m-am luat cu treburile mele  si am uitat  de cei doi caini . La intoarcere insa, pe acelasi drum trecand ,  dupa pranz , deci dupa cateva ore bune, mi-am amintit de ei cand am vazut  aceeasi imagine . Cainele alb era in continuare acolo, langa cel mort care zacea si cel viu , ca si un om parca priveghea. Probabil isi pierduse prin omorarea celuilalt  partenerul , pe cel care pana in urma cu putin timp dadea sens vietii lui si nu mai stia incotro sa o apuce de unul singur . Viata i se oprise dramatic intr-o clipa , intr-un loc din care nu mai stia pleca , asa incat statea si astepta .

Floare albastra, Floare albastra

Totusi este trist in lume. ”

 

Reclame

16 decembrie 2012

La intrare

Filed under: animalute — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:10 pm

Casele vechi, boieresti , aveau , iar cele care au mai supravietuit mainilor si gandurilor demolatoare mai au inca, sculptate in piatra , la intrare  , de o parte si de alta a usii ,  postamente cu lei sau capete de lei . Frumosi, cu coama mare si infoiata , asa cum sunt leii masculi .

In anotimpul rece, in care nu mai tinem flori afara , la intrare, ne creste si noua cate un leu  . Nu rece, sculptat din piatra sau turnat pe comanda , ci unul  viu si cu sange cald, caruia ii face chiar o reala placere   sa  se posteze  la  intrarea in casa  . Si are si mustacioare si putina coama care il face sa semene pana si la culoare cu o femela de leu, adica leoaica .Postament leoaica
Am sarcina importanta

– Cu mustatile stralucind in soare :

Mustati ce stralucesc in soare

Nu e neobisnuit sa stea la pozat, dar cand exagerez sa il iau in obiectiv , hm, i se pare suspect . Si in poza asta , pare sa zica :

– ”Sunt cuminte, te-am suparat cu ceva ? ”

Sunt cuminte

Asta e numai pe postamentul de la intrare .

Pe trepte , insa,  asteapta alti paznici , mai mici , dar de soi, cu dinti ascutiti  si cu gura mai mare (ca asa sunt cateii mici).

Acestia reprezinta o amenintare mai ales pentru perechea de pantofi sau de pantaloni din dotarea celui care se apropie de intrare .

Catei

Catei

Fiecare casa cu dotarile sale :).

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.