Eu si gradina

21 septembrie 2013

Cititi?

Filed under: blog, carti citite, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 1:23 pm

Nu stiu cand a trecut vara. Daca a fost macar, cand s-a dus , unde s-a dus. Ca vara zboara ca o parere si restul e un timp lung, cenusiu si adeseori rece.

Bag  de seama, as vrea sa pot sa evit, dar n-am cum , ca frigul s-a instalat deja (cam prea devreme as zice, mai devreme decat in anul trecut).

Ma bucur ca n-a venit inca iarna cu temperaturi scazute, in primul rand pentru fapturile care traiesc mereu afara , unele fara niciun adapost, altii si cu adapost cu tot, dar tot in frig isi duc zilele 24 de ore din 24.

Insa pentru mine perioada de acum e neplacuta: nu e nici frig-frig incat sa pornim instalatia de incalzire din casa , nici cald suficient  incat sa stau confortabil fara incalzirea de la calorifer .Prin urmare , acasa am inceput sa stau din ce in ce mai mult sub plapuma. Si ce sa faci sub plapuma? Sa stai privind la stele? Cand sunt stele pe cer, uneori ma mai uit si la ele, urmaresc cate o luminita daca ramane in acelasi loc fata de tocul ferestrei sau alt punct de reper mai mult timp , ori daca se misca. Dar cand nu sunt stele?  Ma mai uit si la televizor; insa numai pe postul Investigation Discovery, ca de cele românesti mi s-a acrit de prea mult timp si, desi timpul muraturilor a venit, nu pot consuma inca tv românesc. Astept insa sa inceapa ”Vocea României” si atunci , da, voi fi acolo la toate reclamele si cantecele transmise. Insa pana atunci, numai ID. Dar pe ID sunt transmise multe , multe reluari, incat atunci cand incepe o emisiune deja spun: a, da, pe asta o stiu. Si mai privesc in gol la ea, uneori dusa pe gandurile mele. Alteori…privesc asta:

Teancul de carti de  la capul patului, multe, prea multe incepute si neterminate.

Am un obicei, nu mai stiu daca vechi sau nou, as zice ca e mai nou, cand eram mai mica , daca incepeam o carte, ca imi placea, ca nu imi placea, o terminam. Ei, acum treaba s-a schimbat mult. Nu mai pot digera orice poveste, si daca am inceput-o si vad ca o ia tot pe aratura cu povestea , ma lupt sa citesc cartea. Uneori in lupta asta inving alte ocupatii: din primavara pana acum, a reusit sa imi ocupe timpul gradina cu toate muncile , placerile si eforturile cerute de intretinerea ei. Acum , daca e rece si afara, cum vin cam inghetata de la servici, mai bine stau in casa si in casa reincepe lupta cu atractia si atingerea , apoi cu deschiderea cartii/cartilor neterminate care ma asteapta. Imi aduc aminte  bine subiectul fiecareia , tin minte bine ce s-a intamplat si unde am ramas, ce nu retin este la una dintre cartile scrise de o autoare indiana, numele indiene ale personajelor. Cand le intalnesc, pana ma lamuresc despre cine e vorba trebuie sa parcurg cateva randuri bune.

Ce mi-a placut sau cine mi-a placut cum isi asterne cuvintele (dar tot am reusit sa las cartea, pentru ca desi imi placea, uneori tot o lalaia si atunci rabdarea mea se pierdea). Pascal Bruckner. Citesti si ii dai dreptate, desi uneori parca nu ai vrea :). 

Cartile lui John Fowles, cum le prindeam, cum le citeam, imi placeau. Incepand cu ”Magicianul”, tot ce am gasit de el, am citit. Acum ma asteapta abia inceputa , o carte nou intrata in biblioteca mea, ”Copacul”.

Cartea Eveniment, ”Portretul scriitorului indragostit”, Marin Preda care contine scrisorile lui catre Aurora Cornea sau Cornu , convorbiri ale autorului Eugen Simion cu Aurora Cornu , pagini de jurnal .Pana in primavara poate o voi termina si pe ea. 🙂

O alta carte din cele incepute este ”Spume zilelor” . Am inceput-o ca pe o carte obisnuita si de la prima pagina, m-a surprins, cand Colin, personajul cu care esti introdus in subiectul cartii, dupa baie, cu forfecuta de unghii isi taie oblic colturile pleoapelor mate, pentru a-si face privirea misterioasa. 

Mda, zic .Da.

Cum?

Mai citesc o data.

Ma gandesc: eu nu mi-am taiat niciodata colturile pleoapelor. Zic : o fi vreo procedura moderna, occidentala. Si eu ce inapoiata! Dar la un al doilea cumpanit , imi zic ca subiectul cartii s-ar putea sa fie ceva SF sau autorul cu sorcova :).

Cateva randuri mai jos insa, tot el se joaca cu soarecii din bucatarie, pe care ii mangaie pe mustatile negre. A, clar, abia atunci mi-am dat seama ca toata cartea va fi ceva suprarealist. Si intr-adevar in carte intalnesti tot felul de descrieri nerealiste ale diverselor tinute, intamplari, locuri , ceea ce mie mi s-a parut obositor. Si nici cu ea nu am ajuns la final, dar ma voi stradui sa o termin si pe asta.

Ca si pe ”Captiva” lui Proust pe care am inceput-o acum doi ani si n-am mai terminat-o pentru ca abundenta de personaje noi care apar tot mereu si cate o poveste noua legata de fiecare, nu a putut sa imi tina treaza atentia.

Toate cartile din poze au fost incepute in ultimul an sau jumatate de an, lasate cate una si inceputa alta. Fie ca nu imi placeau indeajuns , fie ca mi se parea ca alta , in asteptare , era mai interesanta si merita sa fie ea citita intai, dar impartasea soarta celei dinaintea sa. Pe cele mai multe am de gand sa le termin, ca mai am si altele alese si in asteptare. 

A, si inca ceva. Mie Osho nu-mi place . 

Cat despre gradina… ea va intra in repaus in curand , dupa ce vom culege strugurii si vom bea mustul .

Iar eu in iarna asta  mi-am propus sa reiau  si sa rasfoiesc, ma rog, sa ras…browsesc  printre imaginile frumoase cu  multe flori ce nu au facut obiectul niciunei postari pe blog din cauza spatiului si a  timpului limitat pe care il petreceam eu atunci , la vremea infloririi lor , in fata calculatorului.

3 septembrie 2012

Ce am mai citit

Filed under: carti citite, cumparaturi — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:40 pm

Blogul meu nu este despre carti, ci despre mine si ocupatia mea cea mai placuta si relaxanta: grija fata de plante de apartament si de gradina.

Dar in urma cu ceva vreme am citit in jiarul ”Adevarul”, pe care il luam zilnic la servici si eu il rasfoiesc dimineata in prima jumatate de ora inainte de a incepe munca propriu-zisa, ca s-a constatat (printr-un sondaj probabil, o situatie statistica) ca romanii citesc foarte putin, insa scriu cu frenezie, in special pe internet, pe bloguri. 🙂 Hmm, care va sa zica nu ne culturalizam, dar ne dam multi cu parerea, toti cei ce credem ca avem ceva de spus, ceva interesant sau important si demn de a fi impartasit cu alte persoane.

Bloggingul este intr-un fel o activitate interactiva, sociala, prin care comunicam si poate invatam cate ceva despre noi si despre altii , o activitate de folos, cred eu.

Insa cand am aflat ca sunt mult mai multi cei care nu citesc , dar scriu, eu una m-am rusinat. De mult as fi vrut sa mai citesc o carte, un roman, altceva in afara de carti de specialitate pentru servici, de care mi s-a cam acrit. Asa ca am gasit motivul , dar si impulsul necesar si am tabarat pe carti. Am avut si oareceva noroc, ca am gasit carti care m-au incurajat sa le rasfoiesc, sa le citesc dintr-o sorbire , dar am dat si peste unele , sau una , neplacuta la citit, ”Sotron” ii zice, scrisa de un nume spaniol, nu mai stiu deca femeie sau barbat. Nu cred ca o voi termina, este despre un grup de tineri, unii studenti, care traiesc in anii 50-60 in Paris si nu fac altceva decat sa se pupe, tavaleasca, sa bea, sa petreaca, nu mi-a placut deloc.

Insa cele care mi-au placut si pe care in mai putin de trei saptamani le-am citit una dupa alta, terminam seara una si a doua zi incepeam alta, care era tot interesanta, tot fascinanta, sunt in imaginea de mai jos:Cele patru carti citite recent

Prima, ”Minciuni pe canapea” cuprinde povestile mai multor personaje, insa titlul este inspirat de catre incercarea unei sotii parasite de sot , influentat -crede ea- de catre psihiatrul la care se trata , incercarea acesteia de a-l distruge pe psihiatru si in felul asta de a-si lasa si sotul sau fostul sot fara sprijinul si suportul de specialitate cu care se obisnuise sa se consulte frecvent . Ma gandeam eu atunci cand am inceput cartea, ca autorul vrea sa intareasca ideea ca daca cineva e hotarat sa te minta, nu ai cum sa stii, nici cum sa eviti sa devii victima .

Cartea mi-a placut. Mult. Daca o sa mai gasesc ceva scris de acest autor, mi-ar placea sa mai citesc .

Minciuni pe canapea

Apoi am fost tentata sa aflu cine este acest Auster pe care multi il citesc in ultima vreme.Si singura carte pe care am gasit-o in librarie a fost Sunset Park, o carte a carei actiune se petrece in anul 2008 , pe timpul crizei imobiliare din America, in care multi au fost nevoiti sa isi paraseasca locuintele si sa lase in urma lor casele cu toata avutia pe care incepusera sa o stranga. Cartea mi-a placut. Mai mult chiar decat cea de mai jos , ”Un om in intuneric” , scrisa tot de Paul Auster, despre care intr-o recenzie, un critic spune ca ar fi cea mai buna carte a autorului. Mie nu mi s-a parut asta cea mai buna, sper sa nu fie asa, ca mai am cateva titluri ale lui si nu m-ar incanta sa stiu ca ce a fost bun am citit, ce a ramas e un fel de schita, incercare, efort .Prima mea carte de Paul Auster

Cartea care mi-a placut insa cel mai mult, este ”Istoria iubirii”.In primele randuri m-a amuzat, mi-a placut, apoi mi-a displacut, a inceput sa ma plictiseasca, ba mai tarziu sa ma nedumireasca, nu intelegeam care e legatura intre povestile personajelor, daca era sau nu vreuna. Ceea ce m-a intrigat atunci cand am pus mana pe ea in librarie, a fost comentariul unui critic de pe ultima coperta , care spune ca aceasta carte va schimba pentru totdeauna destinele celor care au bucuria sa o citeasca. Ei na, mi-am spus eu, cum ar putea o carte sa imi schimbe mie destinul, doar citind-o?!

A fost o exagerare, dar cartea m-a incantat. Mi-a placut cel mai mult din toate cele patru carti citite si mentionate mai sus. Cred ca ar fi posibil ca odata sa o recitesc , ca sa incerc sa o inteleg si altfel decat prin prisma curiosului care inghite pagini ca sa avanseze pe firul unei povesti.

Eu mai am un defect, pe care cu greu mi-l stapanesc: incep o carte, citesc cateva pagini sau capitole si apoi ma duc la final , la ultima pagina .Imi trebuie sa stiu cine incheie povestea, care sunt personajele cheie care vor ramane si vor lega si concluziona , personajele cele mai importante pesemne, pe care sa le urmaresc.

Incerc sa nu mai fac asa. La cele patru carti m-am abtinut. Dar cu greu :).Despre o utopie-iubire pe viata
Povesti imaginate de nesomn

                                     PRECIZARE IMPORTANTA:

NU DISPERATI, VOI REVENI CU POVESTI DIN GRADINA MEA 🙂

 

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.