Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

1 Martie 2015

Iute pentru vara

Filed under: ardei iuti, legume si fructe — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:03 pm

Vine timpul pregatirii rasadurilor pentru gradina de legume sau flori. Din punctul asta de vedere, as putea spune ca pentru mine iarna nu a fost destul de lunga, as mai fi lenevit o vreme, inca nu-mi zboara gandul la astfel de lucrari de pregatire, dar incerc sa trag de mine, sa ma mobilizez. De ce oare anul asta e altfel decat in alti ani? Sa zicem ca nu iau in considerare ca varsta e in cifra tot mai mare….ah, iar incep. Insa de cate ori ma gandesc ca nu pot sa fac una sau alta, ca am nevoie de ajutor, imi aduc aminte de o femeie de la tara, de peste 70 de ani, care imi spunea in urma cu ceva timp ca nu are timp sa stea la oras dupa una, alta, ca ea are de sapat gradina. Si, o intreb eu, cum adica, sapa singura gradina. Da, imi zice, omul meu are alte ocupatii, cu mesterit unelte, gradina e sarcina ei si  ea o sapa, ea o cultiva, ea an de an facea totul in gradina.

Dar pe langa varsta, care cum spuneam nu e motiv de vaicareala pana spre optzeci de ani incolo 🙂 , din iarna asta mai datara o belea peste mine: jocurile pe telefon. E addictive, cum se zice pe romaneste oare 😛 ?Intelegeti, da? Viata de trantor puturos, dar deocamdata imi place ocupatia asta.

Insa, cu mari stradanii incepand de ieri si continuand azi, ca n-am reusit sa ma sustrag in aceeasi zi de la jocuri prea multe minute , am reusit sa planific ce fel de ardei iuti voi planta in vara asta in gradina. Anul trecut nu am avut cine stie ce mari reusite, vara rece, ploioasa, locul cam umbros in care pe cei de la care trageam sperante mari i-am plantat si rezultat aproape dezastruos in solar. Noroc ca am pus vreo cateva plante direct afara si am avut de la ele cativa ardeiasi, unii rosii de la Camelia , care insa pentru gustul meu au coaja cam tare atunci cand sunt uscati.

Habanero chocolate, preferatii mei nu mi-au rodit deloc in 2014, iar pe un  alt soi tot preferat, omni colour l-am pierdut in urma cu vreo doi ani , astfel incat a trebuit sa caut din nou si sa cumpar asta toamna .Asa ca pentru vara asta mi-am pus deja seminte de ardei iute habanero orange, red, yellow si chocolate si in plus soiul omni colour. O sa am mai mare grija cu locul in care ii voi planta, sper sa rasara toti :).

La rosii inca nu m-am gandit ce voi alege. Urmeaza zilele astea care vor urma.Insa pot sa va spun ca despre castraveti , dupa care eu in general nu ma prea omor nici cu mancatul, nici cu plantatul , asta e ocupatia mamei, ea in fiecare an in ziua de Sfantul Gheorghe, ca asa i-a zis cineva ca atunci se pun semintele de castraveti, nu mai stiu de ce, dar neaparat in ziua asta, pune in pamant cuiburi de seminte de castraveti. Eu doar le fac poza cand ajung mari sa infloreasca si sa rodeasca, ori daca sunt vizitati de vreo insecta interesanta si fotogenica , dupa gustul meu :).

Insa in ultimii doi ani am pus seminte de diverse alte soiuri de castraveti , altele decat cei mici care sunt buni de pus la murat. Am incercat cu castraveti albi- nu ne-au placut, zice ca ar fi amari. Eu nu-mi amintesc . Am incercat cu kiwano, cum v-am si aratat, n-am sa mai pun pentru ca sunt teposi, nu pot fi culesi si adusi in casa cu usurinta si nu sunt grozavi la gust. AU miezul gelatinos de culoare verde cu seminte si dupa ce am consumat unul, parca am mai incercat si a doua oara dar asta cred  ca ramane si ultima , mi-au ramas buzele lipicioase ca dupa smochine, iar gust …fara amintiri deosebite. Asa ca n-am sa mai stric locul in gradina nici cu asta.

In schimb castravetele armenesc… In primul an in care l-am cultivat, la prima recolta , adica una bucata, nu va ganditi la cosuri pline, toti se uitau cam cu neincredere la mine si la aratarea pe care eu insistam sa il numesc castravete , desi arata ca un dovlecel, cu coaja tare. Nu mi-a lasat impresie deosebita, insa am consumat unul , poate doi ca prea multi nici nu s-au facut atunci.

Insa vara trecuta nu stiam cand treceam pe langa el de unde vine parfumul ca de ananas. La fel, in salata printre rosii, iara parfum ca de ananas. Pana am identificat sursa, castravetele alb aremensc pe care il voi mai cultiva, daca n-oi fi pierdut semintele ca nici ordonata ca in alti ani n-am mai fost in vara-toamna asta ce-au trecut.

Deci cat de cat o planificare, o mica selectie- alegere, am facut deja.

Blog la WordPress.com.