Eu si gradina

27 aprilie 2014

Boboci cu puf

Filed under: animalute, Pasari — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:17 pm

Intrucat gasca noastra a ramas singurica intre gaini, ca sa nu ii fie mult urat si ca sa mai aiba si ea cu cine schimba o gagaiala (vorba in limbaj de gasca), de mult am tot zis sa ii facem si ei rost de parteneri. Initial eu propusesem sa ii facem rost de oua si ea sa le cloceasca si sa scoata bobocei. Insa nu toata lumea a aprobat ideea mea si in primavara asta am aflat de existenta unui  loc in care poti comanda orice pasaret doresti in ograda proprie si vei avea. Fara pedigree :).

Si asa am facut rost si noi  de bobocei, mici, tare mici . Inca nu i-am prezentat si gastei mari, asteptam sa mai creasca putin ca in cazul in care ii va batea, cum ma astept sa se intample, sa fie un pic mai intariti pe propriile picioare, ca sa se poata cat de cat apara . 

Daca sunt frumosi? Mie tare imi plac :). Au puful verzui-auriu ce straluceste in lumina, fie a soarelui, fie cea de la bec (in poze din pacate nu a iesit stralucirea ei) si s-au si atasat de noi .I-am scos si cate putin afara, in curte sa mai faca miscare, ca altfel ii tinem intr-o cutie cam stramta din carton .Cand s-au vazut afara , si-au deschis micile-de-tot-aripioare si ziceau ca decoleaza, ca isi iau si ei zborul :). Pisica sta cuminte in apropierea lor. I-am spus de cateva ori ca nu are voie sa se apropie si pare sa fi inteles. Iata din ce pozitie ii privea:

Cat despre catei , cei mari, din curte, sunt cuminti, nu se apropie de dragalasii bobocei. Cei mici insa, nu sunt cuminti deloc. Poate si pentru ca i-am obisnuit cu jucarele mici, pentru catei, cam cat de marimea bobocilor nostri de gasca de acum, pe care i-am invatat sa ni le aduca inapoi cand le aruncam si una din placerile lor este sa chitaie jucaria si sa alerge prin curte dupa ea, ca apoi sa ne-o aduca si sa tot repetam de cateva figura, pana cand ei, cateii , obosesc.

In prima poza cu cateii, Pepito imi arata ca ar vrea sa ne jucam . In urmatoarele, cum imi aduce o data si inca o data jucaria .



Pozele cu cateii sunt facute in 23 aprilie anul asta, deci sunt recente. Mai aveam cateva de asta vara in care ii  fotografiasem si cum se duceau  dupa jucarie, nu doar cand o aduce inapoi oricare din ei , insa nu le-am gasit pe acelea.

Revenind la boboceii de gasca, cand ii scoatem afara in plimbare, pe cateii cei mici ii inchidem sa nu se repeada la boboci ca si cum ar fi de jucarie , cam chitaiti cum sunt ei acum ,si sa ii raneasca cumva.

Oricum,  inca multa vreme nu vom lasa bobocii liberi, nesupravegheati dupa ce am avut in urma cu cativa ani o experienta cu alti boboci tot de gasca, pe care la fel, ii lasasem liberi prin curte . La un moment dat o pasare mare, neagra, eu cioara am zis ca era, mama zicea ca uliu, oricum semana cu cioara, de sub ochii nostri a coborat si s-a repezit sa ia un boboc de gasca. Norocul a fost ca era tot libera prin curte in acelasi timp si o curca cu puii ei si a crezut ca ii sunt pusi in pericol puii ei , s-a repezit la pasarea rapitoare , a batut-o bine, incat a ramas pe pamant si am putut sa o indepartam noi, a dus-o cineva  de o aripa undeva,  mai departe de curtea noastra.

16 decembrie 2012

La intrare

Filed under: animalute — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:10 pm

Casele vechi, boieresti , aveau , iar cele care au mai supravietuit mainilor si gandurilor demolatoare mai au inca, sculptate in piatra , la intrare  , de o parte si de alta a usii ,  postamente cu lei sau capete de lei . Frumosi, cu coama mare si infoiata , asa cum sunt leii masculi .

In anotimpul rece, in care nu mai tinem flori afara , la intrare, ne creste si noua cate un leu  . Nu rece, sculptat din piatra sau turnat pe comanda , ci unul  viu si cu sange cald, caruia ii face chiar o reala placere   sa  se posteze  la  intrarea in casa  . Si are si mustacioare si putina coama care il face sa semene pana si la culoare cu o femela de leu, adica leoaica .Postament leoaica
Am sarcina importanta

– Cu mustatile stralucind in soare :

Mustati ce stralucesc in soare

Nu e neobisnuit sa stea la pozat, dar cand exagerez sa il iau in obiectiv , hm, i se pare suspect . Si in poza asta , pare sa zica :

– ”Sunt cuminte, te-am suparat cu ceva ? ”

Sunt cuminte

Asta e numai pe postamentul de la intrare .

Pe trepte , insa,  asteapta alti paznici , mai mici , dar de soi, cu dinti ascutiti  si cu gura mai mare (ca asa sunt cateii mici).

Acestia reprezinta o amenintare mai ales pentru perechea de pantofi sau de pantaloni din dotarea celui care se apropie de intrare .

Catei

Catei

Fiecare casa cu dotarile sale :).

17 decembrie 2011

Flori de iarna in ogradă

Filed under: animalute, Pasari, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 6:46 pm

Luna decembrie in acest an a venit cu zile insorite la sfarsit de saptamana, cel putin in primele doua saptamani ale lunii, de care imi aduc aminte cu placere ca de un sfarsit de saptamana cu soare bland si timp placut. Au fost saptamana trecuta, pe 10-11 decembrie  pana la 14-15 grade Celsiu, astfel incat unii, mai indrazneti, au trecut si la tinute mai lejere. Am vazut intr-un grup de copii cam de varsta liceului , pe doi dintre ei, fata si baiat, baiatul purta tricou cu maneca scurta seara , decembrie, in jurul orelor 18 , iar fata era imbracata intr-o rochita tot cu maneca scurta.

De fapt din punct de vedere astronomic, iarna inca nici nu a inceput, sostitiul de iarna urmand sa aiba loc pe 22 decembrie .Nici nu a inceput macar, iar eu ma gandeam cat  o mai fi pana sa treaca…

A fost chiar placut.

Eu am iesit in gradina in care in urma cu cateva saptamani cresteau flori sau rodeau legume , in care acum isi fac de cap alte  ”flori” , care in restul anului nu au acces liber in curte peste tot, si care au transformat pe perioada de iarna fosta gradina in ogradă.

bibilici

De cum am pasit in gradina-ograda insotita, desigur , si de catei, bibilicile speriate nu au stiut unde sa o tuleasca mai repede din calea cateilor, spaima lor. Acolo li s-a parut lor mai sigur, in solar, unde cresteau rosiile asta vara si acum nici urma nu mai e ca acolo ar fi fost ceva verde. Au aripile tunse, pentru ca la inceput, in primele zile, cum le-am dat drumul in gradina, cum pline de entuziasm si-au si luat zborul in curtile vecinilor. Asa ca am luat masuri de taiere a…elanului zburator.

Mai tarziu, dupa ce au vazut ca nu au treaba cu ele cateii (ce-i drept uneori cam alearga dupa pasari, dar nu si atunci) , ci ca s-au dus amenintatori sa il certe pe cutu de dincolo de gard:

Noi suntem sefi aici

 

Ham-ham, tu auzi ce spun eu?

Cand au vazut, deci, bibilicile ca nu au treaba cateii cu ele, au prins curaj si au venit mai aproape de mine, sa cerceteze ce țiuia la mine in mana ,click-click , atunci cand eram langa ele.

curioase

 

Ce ai acolo?

Dintre pasarile care au mai stat cuminti la pozat, mai jos e o caciulata.Din cauza caciulii care ii acopera capul si ii face umbra deasupra ochilor, nici nu prea observa cand se apropie cineva de ea, numai in ultimul moment cand zareste picioarele noastre  de aproape se sperie si incearca sa fuga.

Gainuta cu caciula

Mai jos este cocosul sef al pasarilor , Costachel.

Cocosul Costachel

Dintre suratele lui, colorate in nuante de brun roscat  sau nisipiu, bine echipate acum de iarna:

Una din doamnele din haremul lui Costachel

 

Huzurind la soare

Se dezleaga un mister legat de tava cu mancare pasareasca. Iata de ce se termina prea repede mancarea:

Musafiri nepoftiti

-intai cativa porumbei vagabonzi , care isi cam fac veacul prin curtea noastra , ciuguleau neinvitati din hrana gainilor.

Spargatoare de gasca

-bine macar ca atunci cand au vazut apropiindu-se cea in drept sa foloseasca continutul din tava, au inteles sa se dea mai incolo…

La o parte cand vine indrituita

….cel putin temporar, cat sa mai dea un ocol la pas, prin curte. Nu departe de sursa de hrana .

Mai facem o plimbare

Cand…ce sa mai vezi! Tava din nou curtata de….hmm…si tuuu, Brutus? Aăăă, pardon, Cezar (pe catel  il cheama Cezar).

Si tuu...?

-Ei, da, si eu, pare sa spuna el, vroiam numai  sa-i  incerc oleaca  gustul  la mancare…

Am vrut sa vad ce gust are

Dar credeti ca s-a terminat coada la popota?

Nicidecum, pleaca unii , vin altii si altii…Ca doar si vrabiilor le-o fi foame.

Au vazut liber la tava, nciun alt doritor periculos sau fioros prin jur, si au socotit ca e timpul pentru ele: mai intai usor, cate putine, de la distanta…

vrabiute

Si vrabii

…si apoi in gasca mare, ca mai sus.

Ce sa mai, as zice ca e o curte plina de vietati, deci de viata .

Blog la WordPress.com.