Eu si gradina

20 iulie 2011

Ciqa

Filed under: animalute, Fără categorie — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:54 pm

Poate ca celor din afara, care nu au vazut-o, nu ii cunosc manifestarile si reactiile, Ciqa mea li se va parea numai un catel , ori poate mai rau , un catel comun asa cum multi altii sunt pe strada.

Cei care au crescut caini, mai multe generatii, stiu insa ca fiecare caine are caracterul lui, unii sunt mai devotati, altii indiferenti, cu greu ii vezi sa manifeste semne de atasament , unii sunt mai isteti, pricep comenzi, stari sufletesti ale stapanului sau chiar stiu sa raspunda adecvat unei anumite reactii a celor din jur , altii sunt blegi, fricosi sau prea nervosi, in fine , sunt multe de spus despre comportamentul cainilor in general.

Eu sunt o iubitoare de animale in general, si de caini  in particular. Eu am caini acasa dar iau din portia lor de bobițe cateva paharele de circa 200 grame cu boabe si le las in locuri in care stiu ca trec si alti caini de pe strada, indiferent care, frumosi sau urati,  care sa poata gasi hrana si ei, sa nu rabde zi de zi si sa sufere fara mancare.

Ciqa mea insa a fost o fata norocoasa cand s-a strecurat la mine in curte pe sub un gard , pe unde atunci mica fiind inca mai incapea si a adus cu ea si o gasca de 3 pisici, toate patreu fiind o formatie alb-negru . Le-am primit pe toate, desi la inceput am avut ceva retineri, nu doream sa fac (inca o) colectie de animale  si la adresa de la servici , ca mai aveam deja cateva acasa . Dar mi-a fost mila de ele toate ca erau puiuti si era luna august pe sfarsite, toamna batea la usa si se apropia cu pasi repezi iarna friguroasa, asa ca i-am acceptat pe toti .

Pe toate le-am indragit, dintre pisici, doi motanei au disparut prematur, unul l-am gasit calcat de masina, probabil, altul a disparut fara urma, iar pisicuta a facut cand i-a venit sorocul cinci pisoiasi, dintre care eu am ramas cu trei, dar si din ei multi au tot disparut unul cate unul. Si animalutele astea, au fiecare felul lui de a fi pe care atunci cand il intelegi, percepi animalutul ca pe o fiinta aparte si disparitia lor  a lasat cate  un gol in viata mea.

Dar Ciqa, Ciqa este o figura aparte. In primul rand este puternica si jucausa, ii place sa alerge si sa sara , iar la cat este de mare si de grea poate daca cel cu care se joaca nu este atent sa il si darame. Dar ce zic eu de cel cu care se joaca? Nu accepta decat 3 persoane in curtea ei , si mai tolereaza pe inca una, temporar. Altfel, tuturor le este frica de ea; am vazut si barbati care faceau pe grozavii ca cee…eee un catel oarecare , nu se sperie ei din atat, si care atunci cand se trezeau singuri cu ea langa ei si mai ales cu dintii in pantalonii lor, isi schimbau brusc parerea despre ea.

Prin urmare este in perimetrul ei un bun catel de paza .

E frumos dezvoltata, are tinuta  zvelta si  blana neagra  lucioasa . Se sperie insa de furtuna, de tunete, fulgere si focuri de artificii .

Daca in fiecare curte ar fi luat cate un catel comun , dintre aceia din care se gasesc parasiti pe toate strazile , si localitatile ar fi mai frumoase si mai civilizate, si cainii ar fi fericiti , dar si stapânii lor ar fi recompensati cu recunostinta si iubirea cainelui pe viată.

Ea e frumoasa mea:

Ciqa

Blog la WordPress.com.