Anul trecut, cei mai multi vizitatori adusi de google pe blogul meu , au poposit aici cautand dupa cuvintele ”floarea soarelui”. Ba mai mult, chiar astazi am avut 12 cautari dupa aceeasi formatie de cuvinte.
Pentru mine anul trecut asta a fost o mare, mare dezamagire.
Din tot ce am fotografiat , din cate am crescut sau cultivat , multe cu drag si pasiune, tocmai de simpla planta tehnica floarea soarelui, ale carei seminte le-am azvarlit neglijent intr-un colt de langa cateva caramizi asezate sub forma unei borduri din gradina , sa se intereseze atat de mult lumea ?
E drept ca te cucereste , are frumusete si stralucirea soarelui in ea, pare chiar insusi soarele la scara mai mica, coborat pe pamant. Oriunde ai vedea-o, privirea iti este imediat atrasa catre ea. Dovada chiar la mine, in urma cu cateva zile , unde se intampla oare…?ca am fost in mai multe locuri… Cred ca in supermarket am vazut cateva obiecte expuse, a, daa, la Carrefour, erau niste obiecte in rafturi la categoria ”toate la 7 lei” (parca, pretul nu garantez ca atat era).Majoritatea erau lucruri inutile, kitchuri numite obiecte de decor .M-am indreptat insa ca atrasa de un magnet catre ele, urmarind cu privirea un obiect asezat deasupra, o palarie neagra maronie , mare , cu petale galbene de jur imprejur, da…era tocmai ea, floarea soarelui facuta din ceva tesatura data cu straturi de vopsea .Am intins mana si am pipait-o, atat de reala parea incat nu mi-a venit sa cred ca nu era naturala. Si alaturi de ea, intr-o alta gramada, un alt obiect sub forma unui grup de ciuperci galbene din nou mi-au atras privirea. Cand eram mica si plecam in vacante cumparam de fiecare data cate ceva celor dragi. Tin minte ca intr-un an, din tabara de la mare am adus tuturor souveniruri din scoici: cutiute mici pentru mini ceva (nasturi, bombonele, inele, pioneze, praf) , margele .Macar cele din scoici erau naturale, pastrau amintirea marii si a plajei cu nisippul fin din care au fost culese in ele .
Ei bine, daca as fi avut varsta de atunci, as fi dat bani acum pe obiectele alea inutile , dar fatoase, vazute in supermarket.
Revenind la florile soarelui din gradina mea, anul asta desi mai aveam seminte pastrate din florile de anul trecut, nu mi-am facut timp sa le afanez o mana de pamat in vreun colt de gradina si sa dau sansa la viata semintelor . Le mai pastrez poate pentru anul urmator, daca isi vor mai pastra vitalitatea si vor mai putea germina in cel de-al doilea an, poate la anul nu le voi mai uita .
Dar spre uimirea mea, tot si-au facut aparitia pe acelasi loc in care fusesera anul trecut cateva plantute noi de flori ale soarelui . Ei, daca au vrut si au putut sa rasara singure, mi-am zis ca macar nu le voi deranja .Dar nici prea viguroase sau frumoase nu s-au facut.
Trecand pe langa zona in care se aflau , intr-o sambata dupa amiaza , am intrat pe poarta gradinii, la ora la care nici umbra vreunei miscari nu se zarea; am auzit un ciripit subtirel, deosebit de cunoscutul cantec certaret al grupurilor de vrabii ori de popularii deja in gradina mea porumbeii si turturelele; un cantecel mai rar intalnit prin frunzisul pomilor din gradina mea. M-am miscat usor, fara zgomot ca sa nu sperii aratarea si ca sa o pot si eu vedea. Cand …cine era? Un neam de pitigoi țopaia de pe o creanga a unui pom pe alta si tot asa, pana la…a, daa…a vazut si i-a placut ce a gasit in palaria florii cu soarele ”desenat ” pe ea.
Cam astea sunt toate florile soarelui de anul asta :
Cand am vazut ca semintele ei sunt atractia unei asa dragute vizitatoare , am regretat ca nu am avut mai multe flori ca ea in gradina si mi-am dorit, daca nu voi uita , ca anul viitor sa pun mai multe seminte de flori ale soarelui , poate vor reveni si se vor mai bucura de ce vor gasi in gradina mea mai multi pitigoi sau alte astfel de fapturi cantatoare si incantatoare .
Mai jos iata si cum ciugulea seminte din palaria florii :
Problemele cu incarcatul pozelor s-au rezolvat. Nu au fost de la wordpress , ci mi se stricase modemul : intai nu am mai putut incarca pozele, apoi m-a lasat de tot si am ramas fara internet. Spre rusinea celor de la UPC la care sunt abonata , serviciile sunt de cea mai proasta calitate in sensul ca atunci cand ai o defectiune trebuie sa anunte in centru, la Bucuresti si un operator te tine de vorba la telefon in loc sa iti trimita pe cineva care sa iti solutioneze problema. Cele mai proaste servicii. Ma gandesc serios sa plec de la ei, dar mi-e teama ca voi nimeri din lac in put .La UPC am ramas relativ multa vreme pentru ca au punct de lucru in apropierea locuintei mele si imi este usor sa merg sa platesc abonamentul lunar , ori -ziceam eu-in cazul unei defectiuni ma pot ajuta mai bine cu ei cand sunt aproape. Insa spre rusinea lor au reguli tampite care nu permit echipei tehnice sa mearga in teren fara instructiuni si aprobare de la centru. Ca la prosti.