Eu si gradina

1 aprilie 2014

Perioada roz , inceput

Filed under: copaci, Flori de primavara, insecte, pomi, roz, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:59 pm

Gradina intra in perioada ei roz. Asa cum odata panzele lui Picasso erau dominate in anumite perioade de nuante roz, apoi albastre ,  asa are si natura, la scara mai mica, gradina mea , perioadele ei in care predomina anumite culori .

Acum abia incepe perioada ei roz.

Pe fondul cerului albastru clar…

…pe care bazaie roiuri de…albine, dar si de bondari (eu am ales sa fotografiez un bondar)

… cornete ca  de spuma roz  (bobocul florii de piersic ma duce cu gandul la spuma de capsuni , cupa mai mare a florii de magnolie  la  inghetata de zmeura sau cu parfum de trandafiri  )

…O mica gargarita, nu o vad roz, dar  se dezmortea si ea pe o frunza uscata de piersic , la mica distanta de florile roz .

Pe  fondul  ierbii din ce in ce mai verde, de la nuante de verdele cel crud la intensul verde spanac sau verde inchis, zis si sapin sau chiar imperial 🙂 , tot flori roz .

Hehe! Ce vorbesti ”tu” acolo…verde cum?

Stati sa va zic! E drept ca intr-o vreme culoarea mea preferata era verdele. Dar nici chiar asa, habar nu aveam pe atunci de denumirile anumitor nuante de culori, imi placea verde si gata, in toata gama de  nuante intalnite, indiferent de numele de botez al lor,  sa il vad , sa il port, sa il miros, daca era intr-o inghetata cu fistic sa il savurez (numai daca avea alaturi si multa, multa inghetata cu ciocolata).

Insa acum, zic, cum sa fac sa descriu in cuvinte,  culori? Ei cum? Dau un search pe net,  cu nunate de culori si am gasit  pentru culoarea ”verde” : iarba, gazon, papagal, imperial, jad, kaki, lichen, pin, fistic, praz,  mar si multe, dar multe  altele.  Imperial si sapin sunt nuante de verde inchis, cum devine iarba , inca verde , mai tarziu, uneori .

 



 

 

 

9 aprilie 2012

Flori de piersic la burtica

Filed under: gradina, legume si fructe, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:47 pm

Stiti vorba care zice ca ”pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”, nu? Mare adevar spune!

Avem si noi in curte cativa piersici. Sunt crescuti cam aiurea si cam inghesuiti printre alte plante, tocmai pentru ca asa au crescut, acolo, in locul in care se afla acum.Nu i-am plantat ca pe orice pom: toamna sau primavara , in groapa sapata adanc, mocirlita , ci au crescut din samburi de piersica azvarliti de …cine mai stie cine , la intamplare prin curte.

La inceput este posibil   sa fi si  smuls vreo cativa, pana cand a reusit de a  scapat unul de mana apriga a gradinarului de ocazie ce sunt eu si cei care mai practica gradinaritul impreuna cu mine , si a apucat sa faca flori si fructe , asa incat  ne-am lamurit si noi ce erau palugile cu frunze lungi si ascutite care rasareau pe tarlaua noastra .In primul an cand a rodit a facut-o spectaculos, asfel ca  sa ne impresioneze si sa il tratam ca pe un pom de neam nobil , harnic si placut simturilor noastre .

Ne-am infruptat toti de-ai casei din roadele lui mari si zemoase si sanatoase , crescute numai cu apa de la ploi  si cu soare  .Cel mai mult ne-a bucurat o creanga aplecata spre pamant care a fost si plina de fructe (cred ca de-aia a si crescut stramba si aplecata) la care am putut ajunge fara dificultate sa culegem oricand si in orice tinuta cate o piersica , fie si de pofta, fara sa ne murdarim. Piersici rosii

Piersici frumoase

In anul urmator, prin primavara, unchiul meu de care v-am mai vorbit, specialist in agronomie , care s-a ocupat toata viata lui de plante si care a facut o pasiune si din cresterea pasarilor de curte si a albinelor , a vazut ramura crescuta stramb , care pe noi atat de mult ne bucurase in primul an de rod al piersicului si a zis ca e ramura lacoma si trebuie taiata.

Si a taiat-o.Eu am simtit regret , pentru ca mie imi place sa las plantele sa porneasca singure, fie ele pomi sau arbusti si eu sa le deranjez cat mai putin, dar am zis ca daca unchiul e expert, faca-se cum spune el.

Dar din al doilea an piersicul nu a mai rodit. A facut vreo 3-4 piersicute undeva in varf, cat mai sus, care au  cazut pe pamant la un moment dat si acolo s-au flescait. No, nu-i bai, ne ziseram noi, poate o face piersici mai bine la anul.

Dar a venit si anul trei. In care an, piersicutul nostru s-a umplut de roade. Numai ca intr-o fatidica zi de iulie, sa tot fi fost in jurul sarbatorii crestinesti a  Sfantului  Ilie , furiosul, cand pomul nostru a fost prins intr-un vartej de vant care l-a invartit si rasucit, l-a scuturat pana l-a zapacit si cele mai multe piersicute , mici, s-au transformat in cateva minute in covor.Coroana pomului Invartita de furtuna

(poza bineinteles ca am facut-o din spatele geamului inchis, altfel poate furtuna ma lua si pe mine  pe sus 🙂 ).

Si iara ne-am pus pe inca un an pofta-n cui.

Dar speranta noastra n-a murit. Se stie, dispare ultima .Anul asta ne-a incantat cu bobocei roz , care acum incet incep sa se transforme-n flori…Boboci roz, promitatori
De primavara

Dar. Ei, da, iarasi un ”dar”. Nu doar pe noi ne-a incantat piersicutul cu bobocii si florile lui.  Ci si pe altele le-a fermecat, le-a vrajit , le-a…m gasit in pomul meu (ei, al nostru, poftim) la furat.

Hoțomana

Va ramane pom cu vrabii, nu flori, nu fructePe ele, pe duduitele pe care asta iarna nu le-am lasat sa moara de foame nici cand afara era doar putin frig, nici cand gerul era in plina desfasurare , vagaboandele cerului, vrabiile certarete.

Le-am prins cu  ou-n …..ăăăă, asta cu floare sau bobocu-n cioc , ca pe zdreanta. Nu le-am prins si cu aparatul de fotografiat, dar va spun sigur, imi mananca florile din piersic. Adica piersicul meu, langa care tanjesc de iata, deja ani de zile, ramane doar decor cu flori roz, frumoase de primavara.

Obraznicaturile astea mici! Le dai un deget si iti mananca toata palma.

Va tin la curent sa va spun daca in vara asta vom ajunge sa vedem vreo piersica roșă, bine coaptă.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.