O poezie , nu a mea

Ca multi altii, poate nu toti, am incercat si eu in copilaria mea sa compun versuri. Insa antitalent fiind , m-am lasat la timp .Nici  compuneri nu am stiut sa scriu, era un cosmar pentru mine, cand de exemplu, la inceputul scolii  trebuia sa povestim cum ne-am petrecut vacanta. Eu telegrafic, in cateva randuri spuneam tot, fata de alte prietene de-ale mele care scriau pagini intregi. Asa ca de scris m-am lamurit repede ca nu sunt buna si m-am lasat.

Insa mi-a placut sa citesc. Intr-o vreme citeam multe carti, ba inca la un moment dat citeam cu glas tare in prezenta mamei si ea asculta. Am incercat sa citesc asa cu glas tare ”Inima vrajita” a lui Romain Rolland. Am cam fost pusa in incurcatura la un moment dat, cand prin volumul doi atmosfera se incingea teribil in povestea de dragoste a personajelor , dar cu obrajii arzand de jena am continuat si am tot citit, am mai si ragusit de la atata citit, dar am dus la capat povestirea.

Si romanele ca romanele, insa mai usor imi era sa citesc poezii. Si acum cand nu am chef de nimic altceva, nici citit , nici privit , nici blogarit cu precizez: poze, nu compuneri :), pun mana pe cate o carte de poezii si mai frunzaresc scurtele povesti spuse in rime.

Si desi acum multe poezii pot fi gasite pe net, pe bloguri, eu le citesc si pe acestea, ale voastre, insa am ramas tributara obiceiul vechi si prietena cu cartea pe hartie .

La un moment dat tot topaind ca iepurasul de la o carte de poezii la alta , mi s-a intiparit  un vers in minte, pe care nu l-am retinut in contextul poeziei , ci numai in esenta lui. De aceea de multe ori ma tot intorc la el , ca si astazi, acum…

Este dintr-o poezie scrisa de Aurora Cornu  si se numeste ”Noaptea despartirilor”.Nu am gasit-o in alta parte pe internet.

A , eu nu ma despart de nimeni :), desi asa ar putea parea avand in vedere si ce scriam deunazi .

Hai sa va prezint poezia:

Noaptea despartirilor 

”Cei atinsi de aripa despartirii

Au casa rece , cu aerul mort

In care se materializeaza o singura fantoma

Totul e sinistru ca jucaria

Pe care o aduce un musafir neprevenit

Pentru copilul care nu mai este.

Universul se strange si se intuneca in jurul lor ;

E ca un cavou in care cad impasibili de oboseala

Nesimtitori la cutremure

Preocupati doar de vaga zvarcolire dinauntrul lor.

Cei atinsi de aripa despartirii,

Sunt palizi si speriati

Ca un copil care deschide o usa,  noaptea

Si se trezeste in fata unui spectacol de groaza.

Cunosc un univers cu un aer straniu si buimac

Pentru ca vegheaza noaptea;

Vorbesc fara sir

Sau tac misterios

Ca acel care descopera in el nebunia

Si si-o ascunde speriat si viclean!

Ei simt prin preajma fiorul mortii

Iar unii au slabiciunea vicioasa sa se abandoneze cu totul.

Si nimeni si nimic n-o sa-i faca sa creada

Ca intr-o zi frunzele le vor vorbi din nou

Ca apa o sa-i imbete de bucurie

Ca se vor intoarce la munca innoiti si mirati

Ca la bucuria cea mai trainica pentru ca-ti ramane intotdeauna

Si ca va deveni prietenul de drept

Al unor semeni care se recunosc intre ei

Ca francmasonii dupa semne ascunse.”

Adicaaa…ce mi-a placut mie?

Nu ca as fi vreo optimista incurabila, insa eu am vazut partea pozitiva si salvatoare din toata povestea :). Si m-am gandit ca la o revelatie, cum a scris in poezia asta autoarea ca

”se vor intoarce la munca innoiti si mirati

Ca la bucuria cea mai trainica pentru ca-ti ramane intotdeauna”.

Nimic altceva nu ne apartine pentru totdeauna : nici bunuri, nici oamenii de langa noi, nici copiii, prietenii, nici dragostea. Nici chiar meseria, daca ai numai una , care in functie de contextul economic, social, poate deveni inutila .

Munca insa,  da, ca dorinta de a face ceva.

In programul meu de odihna activa din weekendul asta este pe primul plan tot munca (de placere) , aducerea in casa a florilor de ghiveci , mai ales a muscatelor pe care le-am lasat afara ultimele, stiut fiind ca sunt mai rezistente si rezista si la cateva, 2-3 grade cu minus ,cum se mai intampla uneori in noptile de toamna. Insa de saptamana viitoare prognoza meteo a anuntat si temperaturi mai scazute de atat , astfel ca e recomandat sa nu le mai testez rezistenta .

 

Pe neasteptate

Asa ma gandisem sa spun ca vine primavara cu valurile ei de flori : pe neasteptate.

Pentru ca ne luam cu tot felul de treburi , mari sau mici, care ne umplu timpul si gandurile si ignoram semnele mici care se strecoara tiptil de sub pamant afara si numai dintr-o data ne trezim, ori eu asa m-am trezit, brusc si cam surprinsa de culorile aprinse ale branduselor rasarite astazi, ori poate ieri…cine mai stie, in gradina de primavara 🙂 .

Ghioceii carora   le place racoarea iernii , iar setea si-o potolesc din stratul de zapada acum se pregatesc sa faca loc altor flori mai iubitoare de primavara. Ei si-au facut doar datoria de a aduce vestea sosirii primaverii, stafeta  este preluata acum de alte si allte flori care pe rand  umplu  tot spatiul dintre primavara si iarna in gradinile de flori. 

 

Dar cum sa spun totusi pe neasteptate, cand atat de mult, de indelung am asteptat-o sa vina, atat mi-am dorit sa se termine iarna cenusie si lunga de anul asta si sa vad semnele ei, de primavara.

Ei bine, in timp ce o asteptam, ea m-a surprins intr-o zi, ca cea de astazi, cu aparitii incantatoare: am vazut primele albine bazaind in flori si desi am stat putin langa floare incercand sa fotografiez albina din fata, adica sa i se vada chipul , ea , preocupata de floare  pe mine m-a tratat mai mult cu fundul. Ei, am inteles-o, iarna o fi fost lunga si pentru ea si acum nu se mai poate desprinde de polen ca sa se mai arate si din fata, la pozat, zambitoare :). E timp destul si pentru asta pana… stiti voi cand, nu mai pomenesc de vremea aia mai indepartata care nu e pe placerea mea atunci cand vine.

Apoi ziua de astazi mi s-a parut fooarte lunga. Am avut timp de atat de multe activitati. In primul rand in gradina am zis ca o sa ies sa mai tund din ramurile uscate ale crizantemelor, ramase de asta toamna (na, ca tot am pomenit-o) , insa ce credeti,  atunci cand m-am trezit intre uscaturi am constatat ca era mult mai mult de taiat, de smuls, de strans, de greblat, de …inca nu am ajuns si la sapat, dar si de sapat. Si cu surprindere am vazut urmele catorva  plante cu flori care deja se trezisera,si isi aratasera cateva frunzulite doar deocamdata , parca putin cam devreme mi s-a parut, dar m-am bucurat ca le vad si le-am salutat rasarirea .

Si am avut timp si de tuns, taiat si de plimbat si de fotografiat si de indeplinit sarcinile saptamanale lasate de obicei pentru ziua de sambata ,  cand toate treburile nefacute in restul zilelor din saptamana sunt programate sa fie rezolvate .

Sunt atat de bucuroasa ca e primavara!

In casa semnele de evolutie ale semintelor puse in pamant saptamana trecuta sunt mici fata de explozia de actiune a florilor de afara ,  din semintele de rosii plantutele au rasarit , desi sunt pirpirii ,

insa ardeii iuti inca nu au dat niciun semn, stiu ca ei sunt de fel mai puturosi, dar tot stau cu emotie ca ar putea sa nu rasara nimic sau prea putin din ei .

 

Culorile gradinii in 2011-astazi galben

Fără alte cuvinte: cea mai intensa culoare a florilor sau in general a gradinii, parca desprinsa din soare . In numai cateva imagini, selectate, iat-o:

Primele au fost brândușele

Primele flori galbene, brândușele.

Narcise

-O parte dintre narcise (sus)

Forsytia

-Forsytia

A aparut si ea in gradina mea, Luna

 

Keria-mii de flori

 

Si-o lalea pestriță

 

Elegantul domn Trandafir

 

Floare de la Bakker

 

Si mie imi plac florile colorate

 

Printre rosii, care inca sunt mici, florile de mărar

 

Zmeurica (pentru ca e mai mica) galbena

 

Vizitate de albine

 

Cu parfum irezistibil, crin

 

Au luat numele culorii purtate, galbenelele

 

Floare de castravete

 

Floare de dovlecel

 

Begonia galbena, in compania altei flori

 

Maci californieni, iubitori de soare

 

Sălbăticiuni

 

Marita-ma mamă 🙂 (asa se numeste floarea)

 

Un fluture galben

 

Galben -crud si iute

 

Păzite de urzici, tomate galbene

 

Profil de floare , in soare

 

Intre țepi

 

Sulfina

Si vine toamna…deci galben va mai urma :).

 

Nu imi plac florile taiate

Nu imi plac florile taiate. Desi si la locul lor de pe tulpina florile  sunt efemere , prefer sa le vad acolo, intregi, vii .

Am citit o carte in urma cu multi ani, pe vremea in care citititul era o obisnuinta de zi cu zi , numita ”Viata secreta a plantelor” . Autorul, un nume strain , ma uit mai tarziu si revin cu completarea numelui lui. In care erau descrise  masuratori facute in preajma plantelor cu galvanometrul , un instrument asemanator cu detectorul de minciuni care masoara reactia chimica in diverse imprejurari si prin intermediul carora s-a observat ca plantele par sa ne citeasca  gandurile cu care ne apropiem de ele . De exemplu, atunci cand se apropiau cu foarfeca de o planta cu intentia de a taia din ea, acul galvanometrului legat la planta, descria forme zimtate, ca de fierastrau. Se pare ca planta se speria tare  simtind apropierea pericolului . In fine, va trebui sa recitesc cartea, la varsta si experienta de acum poate as intelege-o altfel si cred ca si in relatia dintre mine si plantele mele ar putea aparea imbunatatiri. Autorii sunt Peter Tompkins si Christopher Bird 🙂 .

Dintre florile inflorite ale acestor zile destul de racoroase de iulie, ne aduce bucurie un buchet de trandafiri delicati , pe care il vad pentru prima oara cu atat de multe flori , in alti ani avea doar cate una-doua flori inflorite odata .

Flori de iulie racoros

Suav

Roz pal