Eu si gradina

11 iulie 2014

Fluturele cu buline

Filed under: insecte — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:10 pm

In alti ani nu am observat deloc in natura vreun astfel de fluture (il vazusem doar  pe net). Insa anul asta i-am observat si in zona noastra, in gradina, unde l-am si fotografiat, ba chiar si pe strada zburatacind sau  in oras pe mozaicul din fata unui magazin, doi astfel de fluturasi pareau ca se imperecheau. Nu i-am deranjat nici eu si cred ca nici nu era vreun risc sa treaca prea multa lume prin zona aceea, sa ii zdrobeasca.

Nu ii cunosc denumirea, nici nu am gasit-o inca.



 

Reclame

15 iunie 2014

Un fluture urat

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 1:25 pm

Sambata dupa amiaza. Am zis ca stau cateva minute sa ma relaxez si sa incerc sa ma refac dupa o zi de efort fizic prin gradina , spun efort comparativ cu programul celorlalte zile de  peste saptamana,  in care  activitatea uzuala consta  cel mai frecvent in  statul pe scaun. Insa nu am reusit prea bine sa ma detasez de ganduri si sa trag un pui de somn rapid cum alta data se mai intampla , asa incat mi-am zis : mai bine imi fac de lucru si ma misc pe afara ,  decat sa stau degeaba . Ma ridic si ma indrept spre fereastra ca  sa imi admir intai gradina de flori de la geam . Cand, ce sa vezi?

In loc de admirat flori, vad aratarea.

Ptiu, dar urat mai esti , lipit asa de fereastra mea!   Nu mi-a mai ars de vazut florile de la fereastra. Si cum tot acolo a ramas mai bine de vreo cateva ore , ma gandeam ca m-am ales cu paznic la fereastra .

Pana nu va pleca, nici nu mai deschid fereastra, sa imi intre in casa uratenia (zici ca e sobolan, ori liliac ).

 



S-a dus in cele din urma inainte de a se innopta (poate si pentru ca i-am bagat blitzul in ochi ).

 

 

3 august 2013

Prada

Filed under: animalute, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:42 pm

In urma cu cateva saptamani va aratam cum trecea catelul pe langa fluturele aflat la cules de polen pe o floare de liliac de vara, si fluturele nu se speria, isi vedea mai departe de ocupatia lui.

Atunci Cafeluta a zis ca ii place de Pepito, multumim Cafeluta, si noua ne place (si cred ca foarte tare i-ar placea daca ar intalni-o, catelului)  trompetista ta.

Atat de blanzi sunt fluturii , incat intr-o zi, in gradina , mi s-a asezat unul pe pantalon  .Nu a fost prima data, se mai intamplase sa se aseze pe picior direct sau in apropierea mea cate un fluture, insa de data asta, nu se dadea dus deloc. S-a asezat si atat de tare se pare ca ii placea , incat a stat bland inclusiv sa il iau in mana.

Eu ca o gradinareasa -fotograf ce sunt 🙂 , cand ies in gradina, uneori  ies cu aparatul de fotografiat, pentru ca  poate aparea o insecta, sau orice fel de situatie – ocazie rara pe care nu mi-ar placea sa o pierd si  sa nu o surprind cu camera. E drept ca uneori mai pierd, dar si alteori prind ocazia :). Asa cum s-a intamplat atunci cu fluturele.

S-a asezat usor pe pantalon, 

– ba mai mult, l-am luat cu mana, a stat cuminte la fotografiat si in cele din urma a si plecat .

Scuzati aspectul mainilor (mele)  de gradinareasa, ce sa fac, munca gradinarului presupune si aspectul negricios  al mainilor cateodata, cand nu sunt verzi (cum sunt atunci cand ma ating de frunzele sau tulpinile rosiilor) sau in alta culoare . 

Toate ar fi frumoase si bune, insa prea multa blandete strica. Asa cum omul prea bun e considerat de catre unii prost, asa si fluturii prea blanzi , in jungla de afara sunt considerati de catre unii pradatori, vanat .

Si tigresa mea nu se dezice, ca o adevarata felina ce este, se repede de cate ori vede cate ceva miscand. De cele mai multe ori se joaca cu prada odata insfacata , insa in cazul celor mici si firavi cum sunt fluturii, joaca cu pisica se termina pentru victima – vanat  in mod tragic. 

Am incercat sa intervin sa salvez fluturele (altul cred , intr-o alta zi si cu alta ocazie  decat cel din mana mea) din gheara pisicii . Dar fiara mea direct l-a inghitit.

Daca ar fi fost soarece, nu as fi regretat, dar pentru un frumos fluture, parca e pacat. Concluzia? In preajma pradatorilor nu e bine sa fii slab . Zic si eu, poate deduceti voi alta  :).

 

 

 

6 iulie 2013

Liliacul de vara

Filed under: Arbusti, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 5:22 pm

Daca el e inflorit, e vara.

Chiar daca seara e atat de racoare, incat nu-mi prea vine sa cred ca e iulie, toiul verii, ma uit la liliacul de vara, buddleja davidii si imi confirma , mai ales fluturii si insectele care il viziteaza de zor, ca e cu adevara vara.

Are un parfum discret, dar foarte placut si atrage mai ales fluturii, dar cum se poate vedea si alte insecte cautatoare de dulce polen.

La inceput l-am avut numai pe cel cu flori bleu. Nu prea ma indur de el sa il tai toamna, l-as vrea mereu mare si bogat inflorit, insa zapada grea si vremea capricioasa adeseori il ciuntesc, astfel ca in primavara , de regula ramurile ii sunt scurtate natural fata de sezonul precedent .Dar asta nu-i un bai pentru el, ca ii tot dau ramuri noi din trunchi si pana la urma, iata-l din nou frumos si plin de fluturi.

Surpriza pe care el mi-a facut-o a fost ca in urma cu cativa ani sa vad la oarece distanta de el, crescut printre crapaturile din pavajul apropiat , un puiut cu frunze ca ale lui, deci un nou arbust de buddleja davidii, ceea ce m-a bucurat. Mi-am zis ca imi voi face o alee de astfel de arbusti, incat sa am o multime de fluturi vizitatori in gradina. Pana la urma cu aleea m-am cam razgandit, ca arbustul nu e atat de prezentabil tot timpul anului incat sa asez mai multi unul langa  celalalt, insa puiutul l-am plantat separat.

Dar ce sa crezi? Cand sa faca flori si el, florile nu au mai semanant cu arbustul originar, ci au fost albe. Iar puiul lui acum este crescut frumos, ramurile i s-au deschis ca  un evantai , este intr-o imagine de mai jos.

M-am bucurat ca am avut si alta culoare, respectiv alb, iar mai tarziu, in alt an am mai achizitionat inca unul, care ar fi trebuit sa aiba floarea rosie. In poza de prezentare asa era, insa in realitate a fost mov inchis. Frumoasa culoare si asta.Asa ca am acum trei arbusti de liliac de vara . Daca as mai gasi un locusor, un coltisor , poate candva voi lua si galben :).

Iata-i in pozele de mai jos, fara alte cuvinte:


-A, si inca ceva , dar despre fluture de data asta. Vedeti ca nu este deloc sperios? Vroiam sa ii fac poza si cand am vazut ca se indreapta spre mine catelul, Pepito, mi-am zis ca imi va strica poza si fluturele va zbura. Ba de unde? A mai stat in continuare pe aceeasi floare preocupat de activitatea si vraja pe care (probabil) floarea o emana.

Puiul care nu seamana cu parintele sau :

Al treilea arbust si detaliu cu floarea sa :

3 noiembrie 2012

Un fluture la sfarsit de vara

Filed under: flori, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 9:56 pm

Toata vara am facut poze, zeci si sute de poze diverselor plante si flori care mi-au placut. In timpul verii nu m-am invrednicit sa fac la timpul lor cate o postare cu fiecare planta inflorita sau aparitie uimitoare in gradina mea , uneori poate pentru ca speram ca voi face alte poze si mai reusite in zilele urmatoare si uite tot asa amanam, asteptam momentul cel mai bun si poza cea mai pe placul meu. Cum vara a luat sfarsit,   acum pot sa concluzionez si sa aleg :).

Si uite asa, de cateva zile ma tot uit la sutele de poze si ma pierd in ele. Imi aduc aminte cu multa placere de momentele in care le-am facut, ba inca uneori imi dau seama ca uitasem cu totul cat de frumoase si inflorite au fost cate unele dintre flori, despre care eu gandeam chiar ca s-au cam puturosit si nu au inflorit.

Asa ca in loc sa postez imagini de toamna , cum este in trend, eu rememorez cu nostalgie vara care a trecut.

A, apropo de trend, intr-o seara din cursul saptamanii trecute, am observat la intrarea intr-un bloc, la usa, un grup de copii scolari insotiti de ceva adulti- poate unul, poate mai multi, nu am numarat si nu m-am uitat atent , numai am trecut cu privirea peste grupul lor – care duceau in mana niste obiecte portocalii, rotunde, care pesemne imitau dovleci  , luminate dinauntru, am presupus eu ca aveau ceva leduri ca doar nu umblau cu lumanari sa provoace accidente- si intrau in scara de bloc intr-un fel de mers cu colindul, ca de cunoscutul Craciun, numai ca acum era de … Haloween. E distractiv pentru copii, dar …

Cand o fi thanksgivingul , urmeaza sa il sarbatorim  si pe asta? Pana la urma nici nu ar fi rau sa o ducem tot intr-o sarbatoare si bucurie cu diverse ocazii, fie ele si imprumutate, importate de peste hotare . Numai ca ar trebui sa existe o distinctie clara, sa stie copiii ca unele sunt ale noastre si trebuie pastrate, si date mai departe , iar altele luate cu bucurie numai pentru ca sunt frumoase si ca se potrivesc si dovlecilor nostri :).

La oile mele revin:

Nu as simti ca a trecut vara, daca nu as reusi sa am o poza frumoasa cu fluturele meu preferat. Fluturasul, mai bine zis, pentru ca este un fluture mic, dar deosebit de frumos. Si de cand l-am remarcat, in urma cu vreo doi ani, il caut cu privirea si cu aparatul de fotografiat vara de vara , incercand sa il fotografiez in vreo ipostaza mai frumoasa, o imagine a lui mai clara .

Am obsevat ca isi face prezenta simtita in a doua jumatate a verii, la inceput mai activ, zburdalnic , nu am reusit sa il fotografiez, insa spre toamna, cam pe la jumatatea lunii septembrie l-am vazut din nou atras de margarete, asa cum il mai prinsesem si anul trecut . Pentru el si altii din familia sa, voi pastra in curtea mea mereu margarete :).

Iata-l si anul acesta: Fluture albastru

– In zbor el, si un altul, tot mic , dar de alta culoare, pe floare: In zbor

– Mai jos, o intalnire cu un pui de gargarita :Fata in fata cu o gargarita
Impartind aceeasi floare

In ziua in care am facut pozele de mai sus am avut multa rabdare , dar si un strop de noroc. Pentru ca l-am mai intalnit in gradina zburatacind printre flori si in alte zile, uneori cu aparatul de fotografiat din dotare la mine, alteori fara el.

In poza de mai jos, insa, facuta intr-o alta zi, nu a vrut, am asteptat langa el mult timp, dar nu a vrut sa isi deschida aripile in timp ce statea pe floare. A stat numai cu aripile inchise . Dar si asa se vede o parte, o alta parte din frumusetea lui. Si a florii .27 septembrie

23 august 2011

Oameni si fluturi

Filed under: gradina, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:37 pm

M-am dus in gradina sa mai prind cateva imagini  cu dragele mele plante sau animalute . De cum am intrat, am ochit asta:

Floarea soarelui decorativa, in gradina mea

Cand sa iau un cadru mai apropiat, pe degetul meu aratător  cu care dau click pe butonul de declansare a fotografierii, se aseaza usor …cine altul? Un fluture. Am ramas incremenita, nemiscata, nu stiam ce sa mai fac ca sa nu se sperie si sa fuga, dar vroiam pe de alta parte si sa-l prind in poza asezat pe degetul meu.

Nu e prima data cand un fluture se aseaza pe mine.Intr-un alt an mi s-a asezat in poala, pe haine, a zabovit foarte putin si apoi a zburat. De data asta insa, fluturele parea ca nu vrea sa plece prea curand, asa ca usoor am departat mana stanga cu aparatul si am incercat sa prind cateva cadre ale degetului meu aratator de la mana dreapta cu fluturas pe el  si tinand aparatul, dar si cu un deget apasat pe declansator. Mi-a iesit ceva din care nu se distinge nimic, deh, ca poza facuta fara sa vezi ce prinzi in ea.

parol ca e un fluture!

Frumoasa dar si delicioasa floarea soarelui

Mai incolo putin, dupa ce flluturele s-a ridicat si a plecat de pe mâna mea, eu tot cu click-click prin gradina, ce vad? Fluturele se aseaza din nou cand pe floarea soarelui, cand  pe frunza de dovlecel, dar dupa aceea ….

 

Fluturele si umbra sa

 

Fluture sau fluturină

 

 

….si pe șapca lui nenea Ionel, un iubitor de animale si de gradina pe care la nevoie de multe ori ne putem baza si care a devenit de-al casei in curtea noastra. Stateam de vorba cu dumnealui despre de-ale gradinaritului, cand …eu ii spun dintr-o data, soptit dar pe un ton destul de autoritar:”nu va miscati!” A incremenit omul, o fi zis ca e vreo bazdaganie urata pe undeva pe mnealui, cand eu cu aparatul repede pregatit dau click-click-click ca dupa o vedeta de cinema. Nenea Ionel in timpul asta, nici nu se clintea, abia daca mai respira.

I-am aratat in cele de pe urma care a fost motivul pentru care l-am asaltat si cu pozatul si cu vorbele soptite autoritar si s-a amuzat incantat ca fluturele s-a asezat tocmai pe cozorocul sepcii dumnealui.

Fluturas curajos sau bland

.

 

Blog la WordPress.com.