Eu si gradina

26 mai 2013

Ciresarii

Filed under: animalute, Pasari, pomi, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:20 am

Ce frumoasa e vara!

Inca nu a venit, dar eu asa ma simt, de parca as fi in perioada (nu zic vacanta, ca eu nu mai am vacanta) de vara. Vara e vremea buna si stau cu usi si ferestre deschise , aerisesc incaperile, fac curat in locurile mai dosnice, cum este de exemplu casa scarii, pe care iarna ierneaza 🙂 (putea sa gasesc alta combinatie, dar mi-a placut repetitia asta) o parte din  florile de interior , care nu au nevoie de multa lumina si caldura, cum sunt cercelusii, de exemplu.Dar mai am si altele, insa ei mi-au venit primii in minte.

Ei, pe casa scarii asta se face peste iarna tot o frunzarie si oricat as strange frunze uscate , tot raman urme dupa ghivecele de flori, urme care numai pe vremea asta buna, de vara 🙂 reusesc sa le indepartez si sa ramana locul liber, curat, aerisit.

Si facand eu ieri, sambata, curat pe scara aud la un moment dat caraieli pasaresti.Nu ca de cioara, caraitul ciorii este altfel.

Ei, imi zic eu, sunt graurii care se bat pe cirese.

Ies din casa, ma uit la cires si da, intr-adevar, in cires era batalia intre doua pasari. Spre mirarea mea ,nu grauri. Pasare

Ma duc mai aproape sa le alung , zic eu ”haști, huști” , ma rog, niste sunete care mi s-au parut mie ca ar fi pentru alungat pasarile, dar care nu au fost deloc impresionante la destinatarul lor.

Una insa a plecat.Si ma uit mai bine la cea care a ramas si care parea sa fie ocupata cu ceva. Cand , ce sa vezi? O gaita canibala.Prinsese o alta pasare mai mica, eu am presupus ca ar fi putut fi vrabie, dar cine stie, putea fi orice alta pasare si o jumulea cu ciocul de pene si puf cu mare spor.

Nu aveam aparatul foto in dotare asa ca m-am dus in viteza dupa el. Cand am revenit, nu plecase, isi servea in continuare masa de dupa amiaza. Gaita

Pasare de prada, gaita

Pasare carnivora

Nu numai eu am observat intamplarea, ci si pisica, fie ca m-a vazut fotografiind si a auzit clickurile aparatului, fie ca a vazut agitatia pasareasca, a navalit si ea repede in pom (repede, dar cu intarziere, pana am fost eu dupa aparat, pana am revenit) si …a alungat pasarea. Pisica in pom

Insa in pom au ramas urme de la puful jumulit , pe care mâța l-a adulmecat, l-a cercetat si …a plecat.

Pentru unii e frumoasa vara.Pentru altii,cum a fost puiul de pasare devenit vanat , a fost  cu ghinion.

14 septembrie 2012

Piersici

Filed under: legume si fructe, Pasari, pomi, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

La inceputul verii  nici nu i-am dat prea multa atentie. Ca dovada, faptul ca nu am gasit nicio poza cu el, in afara uneia facute din spatele ferestrei, intr-o zi, se pare ca ploioasa , si asta datorita faptului ca zarisem in timp ce ma uitam pe geam o gaita pe creanga lui , cum statea si ciugulea dintr-un ciot de paine :Gaita cu gheara pe paine

Nici pasarea nu am reusit sa o prind in poza bine, si nici pe el nu l-am fotografiat prea grozav. Mi-e si rusine sa postez o astfel de imagine, dar e singura in care am remarcat si fotografiat crengile pline de fructe, aflate abia  in stadiul de proiect :Poza neclara cu piersicute verzi

De fapt nici prea mare incredere ca le voi vedea si coapte nu am avut . S-au mai legat fructe si in alti ani si au venit furtunile  de vara care au scuturat crengile lui in toate directiile pana au cazut fructele toate, pana la ultima. Asa ca mi-am zis: or fi ele multe, verzi, dar cu atat ramanem si nu am motive sa le fotografiez, ca sa ma plang apoi -cui? ca doar cu atat ne-am ales . Cu o poza a multor gâgâlici pe ramurile piersicului .Si nu i-am facut alte poze la inceputul verii.

Numai prin august l-am remarcat. Mi-am zis: ia te uita, a trecut perioada vijeliilor (nu mai zic ca fara un strop de ploaie de Sfantul Ilie, cand in alti ani ne traznea si ne dușuiau bine reprize scurte si vijelioase ale ploilor de vara) si piersicul meu a ramas incarcat . Si e chiar plin de fructe , si nici nu se arata bolnav, cum in alti ani dadea ceva semne ca frunzele nu s-ar simti prea bine.

Inceput de august-piersic

De atunci am tot avut un ochi pe el si l-am urmarit cu drag cum se facea tot mai frumos , mai colorat si mai demn de admirat  si fotografiat. Aici, mai jos, este intr-o seara , cu ramurile si fructele spalate si improspatate parca de ploaie :

Piersic Spalat de ploaie

Dar si in zilele cu soare , mie la fel de frumoase si de stralucitoare mi se pareau.Au fost bune (au fost, pentru ca la data la care scriu, deja s-au terminat) , dar parca mie mai mult mi-au placut sa le privesc si inca cu mult drag :

Ramuri cu piersici coapte

Ramurile incarcate le-am sustinut cu proptele, ca sa nu se rupa de greutatea fructelor.Dar curios lucru, la nu mai mult de vreo doi metri de el, a mai crescut cu el deodata inca un piersic. Face acelasi fel de fructe , numai ca in timp ce asta fotografiat si prezentat aici se umple de flori si fructe, vecinul si seamanul lui abia daca face cateva . L-as si taia, dar ma tem ca nu cumva sa aiba vreun rol in polenizarea florilor celui harnic si mai tare sa stric decat sa eliberez locul ocupat de cel mai putin harnic  , puturos de-a binelea .

Piersici

Rosii si coapte , frumoasele mele :

La concurenta :fructe cu frunze

Cand au inceput sa se coaca, s-au inrosit si inmuiat toate deodata. Am mai cules noi numai pentru consum cateva , dar ele , nerabdatoare, se aruncau pe jos . Si atunci a trebuit sa gasim o solutie …

Piersici feliate

In blender sucul nu se face numai din piersici singure. Am incercat si nu se invartea cutitul cum trebuia si mi-a fost frica sa nu ard aparatul. Dar cum le-am pus putina apa minerala ,  sucul proaspat imediat s-a facut . Si imediat a si disparut (fireste) .

Nectar de piersici
pahar cu suc de piersici

Acum piersicile cele rosii, mari s-au terminat. Atunci cand s-au copt, nu au rezistat prea mult si parca s-ar fi cerut culese toate deodata , de-aia am si facut din ele suc , ca incepusera sa cada din pom si era pacat sa le gasim pe jos.

Dar inca mai avem acum piersicute de la un piersic cu coacere mai tomnatica, cu fructe mai mici, mai putin zemoase, galben-verzui, dar bune.

Piersici galbene mici

Asa ca inca nu am ajuns sa ducem dorul gustului de piersica , ne mai alinam cu micutele de mai sus :).

Niciunul din piersicii din gradina noastra nu a fost plantat ca pom adus si ingropat si muncit la el, sapat. Au crescut singuri din samburii aruncati de la piersici aduse din piata , ori , in cazul celui din urma cu piersicute mici , a rasarit din piersicile cazute peste gard de la vecini, care aveau un pom asemanator.

Buni pomi piersicii astia ! Daca as avea o livada , un loc mai mare pentru ea, as mai arunca cativa samburi ca merita sa cresti in curte asa ceva .

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.