Eu si gradina

30 noiembrie 2013

Insecte pradatoare

Pe inserat, de curand ajunsa acasa, am deschis televizorul .Asa fac de obicei cand intru in camera mea , ca semn ca din momentul ala am ajuns acasa si ma pot relaxa, dau drumul la tv, calculator , ma uit la cartea de pe noptiera si daca este una care imi place, parca ea imi face cu ochiul, eu ii dau binete cu o privire  si  imi spun ca am ajuns si ca in curand imi voi putea relua povestea .

Televizorul mergea, dar eu nu eram atenta la ce se difuza pe post , tratandu-l ca pe  zgomot de fond . Unii asculta muzica, eu ascult documentare gen discovery.

Cand imi aluneca privirea pe ecran si ce vad?Pe una care isi zice doctor G , cu gura pana la urechi , satisfacuta ca a mai avut o victorie in descoperirea cauzei necunoscute (pana la isparava ei) , a mortii unui om .Ma enerveaza grozav si femeia si emisiunea in care apare ea.

Cand o vad alerg dupa telecomanda sa mut la primul canal tv ce mi-e la indemana. Si de obicei e…Animal Planet :). Sunt atatea emisiuni interesante acolo! Zi de 72 de ore de-as avea …sa am timp de mai multe, as urmari si toate emisiunile acestui post tv.

Pe Animal Planet erau cateva scene filmate in care niste furnici atacasera o viespe si se pregateau sa o manance. Mi-am amintit ca si eu aveam o poza de asta vara, in care niste insecte devorau o viespe.

O data , admirand un castravet , adica planta mama a micilor viitori castraveciori murati , cu aparatul de fotografiat la mine, vad cum in apropierea florii de castravete atarna ceva .Sa fi fost un paianjen, o frunza rupta sau altceva…m-am apropiat cu prudenta sa nu deranjez sau sa nu fiu muscata de insecta suparata ca ii stricam petrecerea .Cand ma uit mai bine, o albina, viespe sau ce o fi fost, atarna agatata de o alta insecta. Cu aparatul de fotografiat am vazut mai bine, in casa, pe calculator decat la fata locului, cam ce se petrecea.

Sa fie o buburuza pradatorul care papa viespea?

Si alta data, mai multi gandaci rosii pareau a se indestula tot dintr-o viespe ori albina , alta decat victima de mai sus. Probabil ca au gust bun si sunt vulnerabile la atacul altor insecte pradatoare si pofticioase , amatoare de vanatoare.

Fotografiile le-am facut cu bucurie, dar si cu regret fata de ce patisera micile victime. Lipsa de entuziasm din povestirea de acum e datorata  zilei epuizante pe care am avut-o.

Dar vine decembrie, luna…odihnei? A cadourilor?

Astazi in drumul meu am trecut si pe langa un shopping city cu o parcare enorma, de a carei marime m-am tot mirat de cate ori treceam pe langa ea si am zis sa intru sa cumpar si eu cate ceva din cele necesare pe acasa. Dar ce credeti? Parcarea era plina. Am gasit cu dificultate un loc liber , iar cand eu ma pregateam sa plec se opreste cineva sa ma intrebe daca eliberez locul, ca nu mai gaseste alt loc sa isi parcheze masina. Incepe nebunia cumparaturilor. Deja.

6 august 2012

Vara , cald, soare

Filed under: insecte, mediu, orasul, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 6:15 pm

Ce frumoasa este viata, cand afara este vara!

Cam asta ar fi deviza mea. Eu sunt o iubitoare a verii, a caldurii , cand poti sa umbli in fiecare zi imbracat lejer, intr-un tricou sau camasuta subtire, pe care le poti , ba e chiar musai sa le schimbi de cateva ori pe zi.Cand te trezesti dimineata si   inainte de a pleca de acasa faci un dus rece , racoritor .Cand mananci te miri ce peste zi, dar neaparat si o inghetata sau …ah, ce vremuri erau alea cand beam granita! S-o fi mai gasind acum granita? Adica un fel de suc de fructe, care desigur ca nu putea fi tocmai de fructe, ci de coloranti si aromanti , plin cu gheata taiata in cuburi si aschii multe, de iti ingheta gura cu totul atunci cand o beai si de baut se servea musai cu paiul. Imi placea mult granita, mai ales cea de grepfruit , dar asta pe vremea cand eram studenta , in anii imediat urmatori evenimentului care ne-a schimbat traiectoria vietii,  petrecut in 1989.

In vara anului asta chiar am simtit vara.Fata de ultimii ani, cand vara venea tarziu, anul trecut de exemplu caldura a venit pe la jumatatea lunii iulie si a stat cam o luna, ca apoi a venit toamna, chiar daca a fost ea calda, a fost caldura ca de toamna.Si cam la fel fusese si cu inca un an in urma si cam in ultimii ani tot asa.Si imi aminteam cu jind de verile din jurul anului 2000 , cand chiar incepusem sa cred ca temperatura globala ar fi crescut si ca la noi, asa cum se zvonea prin presa , ar fi putut sa se modifice anotimpurile, astfel incat iarna sa ramana numai o toamna lunga si nu foarte rece,  asa cum se intampla la vecinii nostri aflati cu cateva sute de kilometrii mai la sud, grecii sau cipriotii. Dar mi-a trecut repede bucuria si speranta ca s-ar putea asta intampla si la noi, cand au revenit in forta cateva ierni lungi si incarcate de zapada.

Pana in vara asta, cand m-am bucurat iar de caldura si zile insorite toata, toata vara.Prea putine au fost cu ploi ,iar de  frig nu prea imi aduc aminte pe timp de vara.

Azi insa cred ca a fost, inca mai este, cea mai calda zi din an. Am vazut eu la servici ca apareau oameni care spuneau ca la noi este atat de bine inauntru si ca afara e teribil de cald, dar mi-am spus ca asa se intampla mereu la noi, oamenilor le place sa se vaite si de cald, cand e cald si de frig , cand e frig. Eu de cald nu o sa ma vait niciodata. Cred. Cel putin nu pe la noi, la poalele muntelui, unde nu va fi niciodata o caldura molesitoare, ca in capitala. Acolo o fi mai traind acum cineva? Da, cred ca da, noroc cu  aerul  conditionat .

Azi dupa amiaza, am iesit pe la vreo cinci din casa sa mai admir gradina, pe Țili, pasarile, sa vorbesc cu cateii nostri .Insa am simtit aproape instantaneu pe spate cum izvorau rauri de apa din mine, ceea ce m-a facut sa zic ca da, astazi e teribil de cald. Dar e si bine. Vreme de scaldat in mare , mare limpede, curata, albastra, calma… asa e Mediterana. Aparent curata , ca e destul de poluata, asa ca mai bine stau acasa. 🙂 Plus ca acolo poate oricand sa izbucneasca vulcani , sa spulbere tarm uri intregi, pe altele sa le inunde de apa, stau acasa.

Pe inserat, aseara , diverse familii ieseau la plimbare, la aer curat,  pe sub desisul racoros al frunzelor  :

Duminica seara, pe racoare

Familie numeroasa, si se pare ca nu se vor opri aici , ci vor mai urma:

Cu mic, cu mare

E plina tufa de hibiscus de gandaceala rosie, parca sub numele de  gandacii domnului ii stiam eu . La racorirea catorva am mai contribuit si eu dupa fotografie cand le-am dat apa multa sa bea. Nu stiu daca sunt foarte daunatori, sper sa nu se apuce sa imi manance gradina !

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.