Eu si gradina

26 iulie 2014

Insecte Insectivore

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:04 pm

Faptele asa cum sunt mai jos  aratate , comise in mod repetat (nu e prima data cand va aduc in atentie o astfel de intamplare) ,  imi arata ca paianjenul asta alb este mare amator de vanatoare si de mancat insecte , ca presupun ca nu vaneaza de placere , ci din dorinta  sau nevoia de a se hrani. Si ca neamul lui este dotat cu armele necesare practicarii vanatorii de zburatoare foarte mici.

Or fi ceva fapturi mancatoare de  moliile din alea mici si stricatoare? Ca pe mine vara ma dispera cat de multe zboara prin casa si nu le pot dovedi  🙂 .

Paianjenul Cel alb si alti confrati de-ai lui.

 

19 mai 2014

Iris alb

Iris alb avem anul asta pentru prima data in gradina. Este frumos , maiestuos 🙂 , cu petale ca acoperite cu praf de stele sclipitor (zis sa fie, ca praf de stele avem in noi  toti si toate care suntem , zic eu , si nu suntem tocmai sclipitori) .

De parfumat, este ca toti din neamul lui , ametitor.

Pe el insecte am vazut ieri toata ziua, de dimineata pana pe inserat , la ore diferite si le-am fotografiat. Cred ca sunt atrase de parfumul irezistibil atragator sub al carui  al carui  efect insectele zac nemiscate , ca drogate.

 


 

 

 

19 iulie 2013

Radasca

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 5:31 pm

Intr-o seara, de curand, in gradina , am vazut o radasca (denumirea stiintifica :Lucanus cervus). Sau mai bine zis un …radasc :), ca era baiat, diferenta intre femela radasca si mascul fiind ca masculul are mandibulele mari , roscate, ca niste coarne de cerb , iar femela nu. Prin urmare, faptura mea era baietel.

Nu stiu de ce , in alti ani, chiar mare fiind, ditamai omul, ma speriam de cate ori vedeam o radasca si cautam pe cineva sa imi vina in ajutor, sa o duca pe faras mai departe, in alta parte, ca sa nu imi fie aproape sa ma atace , sa muste sau, cred, aveam impresia ca s-ar putea prinde in parul meu si ma ingrozeam la ideea ca o asemenea faptura ar putea ramane agatata si incurcata in capul meu printre firele de par. De fapt eram neinformata. Nu stiam nimic despre ea, decat ma orientam dupa aspectul ei mare, fiind una din cele mai mari insecte  si dupa coarnele fioroase. Dupa ce am citit de curand ca radasca este o insecta protejata, m-am informat si am aflat ca este inofensiva, nu musca, clestii  fiind folositi  in lupta dintre masculi .

Nu ca m-as fi destaptat intre timp sau ca as fi devenit  mai curajoasa, insa de data asta cand am vazut radasca am fugit repede (nu de ea) dupa aparatul de fotografiat,  sa o imortalizez in colectia mea virtuala de imagini cu insecte.

Desi afara era pe inserat si aproape intuneric , am avut suficienta rabdare incat sa stau langa ea si sa ii fac mai multe poze, pana am reusit din multe sa aleg cateva in care sa se vada mai bine radasca . 

Este o insecta rara,  datorita disparitiei habitatului , a padurilor de stejar in care ea este intalnita de obicei.Si daca-i rara, atunci nu o mai alung din curte, ci ii las si ei un locusor in care sa mai zaboveasca un pic, in peregrinarile ei de vara prin lumea din ce in ce mai mica si mai neincapatoare.

Are un sistem de deplasare foarte interesant, avand pasul elastic , parca ar fi pe arcuri, isi intinde  ”picioarele” ca din pantaloni si se ridica sau se lasa in jos dupa cate un fir de iarba sau dupa cine stie ce altceva  ii trezeste acestei mici fapturi interesul .

_

6 iulie 2013

Liliacul de vara

Filed under: Arbusti, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 5:22 pm

Daca el e inflorit, e vara.

Chiar daca seara e atat de racoare, incat nu-mi prea vine sa cred ca e iulie, toiul verii, ma uit la liliacul de vara, buddleja davidii si imi confirma , mai ales fluturii si insectele care il viziteaza de zor, ca e cu adevara vara.

Are un parfum discret, dar foarte placut si atrage mai ales fluturii, dar cum se poate vedea si alte insecte cautatoare de dulce polen.

La inceput l-am avut numai pe cel cu flori bleu. Nu prea ma indur de el sa il tai toamna, l-as vrea mereu mare si bogat inflorit, insa zapada grea si vremea capricioasa adeseori il ciuntesc, astfel ca in primavara , de regula ramurile ii sunt scurtate natural fata de sezonul precedent .Dar asta nu-i un bai pentru el, ca ii tot dau ramuri noi din trunchi si pana la urma, iata-l din nou frumos si plin de fluturi.

Surpriza pe care el mi-a facut-o a fost ca in urma cu cativa ani sa vad la oarece distanta de el, crescut printre crapaturile din pavajul apropiat , un puiut cu frunze ca ale lui, deci un nou arbust de buddleja davidii, ceea ce m-a bucurat. Mi-am zis ca imi voi face o alee de astfel de arbusti, incat sa am o multime de fluturi vizitatori in gradina. Pana la urma cu aleea m-am cam razgandit, ca arbustul nu e atat de prezentabil tot timpul anului incat sa asez mai multi unul langa  celalalt, insa puiutul l-am plantat separat.

Dar ce sa crezi? Cand sa faca flori si el, florile nu au mai semanant cu arbustul originar, ci au fost albe. Iar puiul lui acum este crescut frumos, ramurile i s-au deschis ca  un evantai , este intr-o imagine de mai jos.

M-am bucurat ca am avut si alta culoare, respectiv alb, iar mai tarziu, in alt an am mai achizitionat inca unul, care ar fi trebuit sa aiba floarea rosie. In poza de prezentare asa era, insa in realitate a fost mov inchis. Frumoasa culoare si asta.Asa ca am acum trei arbusti de liliac de vara . Daca as mai gasi un locusor, un coltisor , poate candva voi lua si galben :).

Iata-i in pozele de mai jos, fara alte cuvinte:


-A, si inca ceva , dar despre fluture de data asta. Vedeti ca nu este deloc sperios? Vroiam sa ii fac poza si cand am vazut ca se indreapta spre mine catelul, Pepito, mi-am zis ca imi va strica poza si fluturele va zbura. Ba de unde? A mai stat in continuare pe aceeasi floare preocupat de activitatea si vraja pe care (probabil) floarea o emana.

Puiul care nu seamana cu parintele sau :

Al treilea arbust si detaliu cu floarea sa :

28 iulie 2012

Irezistibilul mărar

Filed under: gradina, insecte, legume si fructe — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 12:39 pm

Cand eram mica, atat imi mai aduc si eu aminte ca nu imi placea cand gaseam in macare marar, patrunjel, verdeturi in general sau legume.Mai ales la ciorbe, care oricum nu imi placeau deloc, dar le mancam pentru ca asa era regula casei ca la masa de pranz sa avem ciorba , ei, daca dadeam peste rosie in ciroba , o scoteam afara din farfurie. Mai tarziu, adica mai recent, in ulltimii ani si mai ales de cand ma ocup si de gradina, mararul, patrunjelul sunt niste delicatese care imi plac  la nebunie. Intr-un an imi daduse o matusa de-a mea o reteta adusa din America  de salata de patrunjel cu rosii tocate marunt. Am vazut acum si pe la noi prin unele restaurante, importat probabil , dar foarte sanatoasa si buna salata asta. Ei, asa si cu mararul. E buun, bun de tot in orice fel de salata, mancare , dar pacat ca are perioada scurta in care poate fi cules, ca odata cu caldura face flori, seminte si se usuca.

Insa nu numai eu se pare ca am fost convinsa de gustul si parfumul mararului, ci si alte vietati mici, mici din gradina :

O libelula la marar
Plosnite vargate
Ametitor parfum de mărar
Burtica plosnitei vargate portocalii

Fapturile care apar in pozele mele sunt numai modele intalnite intamplator in gradina si nu au fost deranjate niciodata, nici lezate in vreun fel viata sau integritatea lor corporala de catre mine, autoarea fotografiilor. 🙂

7 august 2011

Indiscretie

Filed under: gradina, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 5:18 pm

Intr-una din zilele trecute , in gradina am vazut pe o frunza de menta cum un paianjen alb , mic si cam pipernicit prinsese in ghearele lui o albina , care deja nu mai misca. As fi facut si o poza , daca as fi avut la mine aparatul de fotografiat, dar cum nu l-am avut, am zis: lasa pe maine, daca vor mai fi si maine aici, o sa ii fotografiez. Mentionez ca nici paianjenul nu dadea niciun semn de viata, nu se misca, stateau amandoi de parca nu ar fi fost niciunul viu.

A doua zi insa, drept acolo m-am dus , sa fac poza. Cand…nu mai era nici urma din prada si pradatorul de cu o zi in urma. Am cautat in cateva locuri , am zis ca poate nu am retinut bine frunza pe care erau vanatorul si vanatul lui, dar n-a fost chip sa mai gasesc nimic . In cele din urma, acasa, in timp ce ma plimbam printre recolte cu aparatul de fotografiat pe umar, ca un adevarat reporter 🙂 , am zarit de la distanta ceva. Am facut o prima poza (de teama sa nu dispara instant micile fapturi si sa raman din nou cu oful ca am mai pierdut o ocazie) de la distanta. Apoi daca am vazut ca micile fapturi, doi licurici , nici nu se clinteau, am mai dat un click si i-am mai prins o data si de aproape. Dar oare se atacau unul pe altul la fel ca cei din urma cu cateva ore? Sau indiscreta, i-am surprins intr-un moment intim doar al lor?

Eu cred ca varianta a doua este cea mai apropiata  de ceea ce se intampla .

 

doi licurici

Vreau sa mai spun ca am cautat pe net dupa cuvantul licurici, pentru ca vroiam sa fiu sigura ca nu dau o informatie incorecta (cu privire la identitatea insectei)  si ce am gasit? O poza aproape identica cu cea a mea, tot pe o frunza de menta numai putin mai lata decat cea din gradina mea (vezi :http://www.gapo.ro/poze/detaliu/38593-NXKLHJCZ2FRVEAULD8VCDPEJY.htm) .

De unde concluzia mea ar fi ca frunza de menta este preferata licuricilor care  or fi stiind ei ceva despre calitatile afrodisiace ale mentei.

Hei, nu dati navala la cautat frunze de menta. Poate numai la licurici au efectul asta. Pentru noi, mamifere mari menta e cunoscuta ca fiind digestiva si antibacteriana (doar).

 

moment intim

9 iulie 2011

Ce s-a mai intamplat in gradina de insecte

Filed under: flori, Fără categorie, insecte — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:41 pm
   Cateva zile mai tarziu, dupa albina incarcata cu polen , am urmarit iar actiunea la fata locului. Si desi am vazut albinele mai multe, adunate ca la pomul laudat , recolta de data asta se pare ca a fost mai slaba. Nicio albinuta nu se vedea incarcata cu polen . Numai putin mai incolo, mai norocoase, gargaritele aveau purici negri de cules de pe flori, cat sa-si sature tot neamul . Numai ca se pare ca neamul gargaritesc nu prea face fata neamului puricesc, ca mai multi se vad puricii pe flori decat gargaritele iesite la vanatoare. 

cu grupul, la pomul laudat

recolta saraca

ce cauta gargaritele

gargarita nu rosie

vietati, in cautarea hranei

gargarita rosie
iute gargarita, abia a stat la pozat

Blog la WordPress.com.