Intr-o vreme era obiceiul la noi acasa ca inainte de sarbatoarea Pastelui, primavara , sa se improspateze atmosfera in unele incaperi din casa, mai cu seama in bucatarie unde se tot faceau aburi si diverse mirosuri de la pregatirea bucatelor gustoase si aromate, care insa impregnau cu aromele lor perdelutele si peretii .
Astfel ca o data, in urma cu mai bine de 15 ani, cum vremea era frumoasa tare afara, inceput de aprilie fiind, am scos cu mic, cu mare (ei, nu chiar toti, numai unii mai hotarati si mai voinici ) mobilierul din bucatarie afara pe terasa din fata bucatariei , urmand ca apoi sa fie varuiti peretii dupa obiceiul vremii . Acum nu se mai da cu var, ci sunt alte vopseluri si solutii , mai usor de aplicat pe perete , mai rezistente si usor de intretinut , recomandate pentru diverse calitati pe care producatorii lor promit ca le vor asigura .
N-o fi durat prea mult nici atunci curatenia in bucatarie , vreo doua-trei zile , hai pana intr-o saptamana . Insa in astea putine zile, s-a schimbat dintr-o data vremea, astfel incat de la zilele insorite de primavara , ne-am trezit in zapada si cu zapada pe mobilierul nostru scos afara. De atunci imi este invatare de minte sa nu ma grabesc primavara , caci pana spre sfarsitul lunii aprilie mai pot interveni temperaturi sau fenomene meteo deloc surprinzatoare, ci chiar normale, dar de nedorit pentru diverse situatii, cum ar fi de exemplu mutarea plantelor care au iernat in casa, afara. In aprilie primavara e inca nestatornica si vremea usor schimbatoare, asa incat mai buna prudenta decat graba atunci cand e vorba de expunerea florilor, a plantelor numite ”de apartament”, la capriciile vremii de primavara.
Asa incat eu imi mai tin in casa florile. Ma intreba o vecina, stiind ca sunt pasionata de cultura muscatelor, daca le mut deja afara. Nu, nu, inca e devreme! Daca in toamna le mai lasam afara , pe veranda , chiar daca mai scadeau usor cu vreo doua-trei grade Celsius sub zero temperaturile, si atunci in locuri ferite de bruma , acum , la sfarsit de iarna florile sunt mai putin pregatite sa faca fata socurilor termice si temperaturile negative pot distruge plantele.
Asa ca mai astept pana spre 15-25 aprilie .De fapt criteriul dupa care ma orientez eu este ziua de Sfantul Gheorghe, despre care am mai scris, in care se zice ca iarna isi face valiza si se da dusa pe alte meleaguri, definitiv. Definitiv doar pana la toamna-iarna cealalta, din nefericire pentru mine, care, da, nu apreciez deloc nici iarna, nici zapada. Abia am scapat de ea si nu mai departe decat ieri , cum ma plimbam alene pe strada , ma intreaba cineva daca imi place sa ies, sa ma plimb pe jos, ”da, da,” am zis eu , spre- poate- mirarea multora , care de cand s-a inventat caruta cu motor nu mai fac uz de membrele de locomotie din propria dotare. Dar sportul imi place , sa merg iarna la munte, la schi de exemplu? A, asta nu, zic eu, nu imi place deloc nici iarna, nici zapada. Dar uite ca mai sunt cate unii ramasi cu gandul la ea, poate s-or fi gandind sa mearga acum la schi in…Australia .Cu avionul, desigur, cutia aceea mare , vulnerabila si usor dezintegrabila in care unii curajosi au incredere sa se urce. Si eu am mers cu avionul de cateva ori, cand eram copil , nu eram constienta de ce risc presupune asta, cand am fost mai mare, insa, mi-am luat adio de la viata si am zis ce o fi, o fi. Insa am impartasit parerea unei doamne respectabile , pe care o stiu de cand eram mai mica, si spunea ca trebuie sa fii prost sa te sui in avion. O sa ma mai sui si eu, poate, cand imi vor veni ganduri de duca.
Revenind insa la florile noastre, cum am tinut florile in casa atata amar de toamna -iarna pana acum , nu mai conteaza o saptamana sau doua in plus si nu am sa le expun frigului si riscului de a le pierde.Eu am in mare parte muscate, cercelusi , cativa hibiscus si desigur, orhidee.Ghivecele cu muscatele si cercelusii le scot primele.
Orhideele cymbidium le duc afara mai tarziu, in a doua jumatate a lunii mai ca sa se mai aeriseasca si ele, pe cele phalaenopsis insa, le tin in casa tot timpul anului.
Oricum cand sunt scoase afara, florile, la muscate ma refer mai ales, isi schimba aspectul frunzelor, care sub razele de soare palesc, se inrosesc, apoi cele vechi , mai batrane se usuca si lasa loc lastarilor noi care sub vulcanul de enrgie ce le este provocat de venirea verii vor creste ca intr-o eruptie de verde si se vor umple de frunze noi si de boboci .
Muscate, muscate…
Unora le plac mai mult petuniile, care au avantajul ca nu sunt de obicei aduse peste iarna in casa ca sa ocupe din spatiul locuintei si cresc in buchete mari, pline de flori.
Insa mie imi plac mai mult muscatele.De toate felurile, zonale, curgatoare, englezesti, cu floare mare sau mica …
Sunt exceptionale in orice circumstanta, fie solitare , intr-un ghiveci izolat , fie in balcon in combinatii de culori, ele intre ele sau chiar alaturi de alte flori.Am ales cateva poze cu ele , desi am mult, mult mai multe.Voi mai cauta si pe masura ce voi mai gasi poze facute de mine cu muscate, voi mai actualiza. 
Si de pe net:
Vine vremea abundentei de flori. Bucurati-va de ele!
Eu si gradina 