Eu si gradina

26 octombrie 2013

Tufanele cu roua diminetii

Uneori, in special primavara spre vara, cand plantele incep sa se intreaca , parca, unele pe altele in deschiderea florilor, nici nu e nevoie sa imi fac planuri dinainte, in special pentru sambata si duminica, ca sa folosesc aparatul de fotografiat. Este aproape de la sine inteles, e un ”must” (nu de-ala stors din struguri, ci englezismul) sa fac loc in program si imortalizarii clipei de frumos din respectivul an a cate uneia sau fiecarei flori.

Acum , insa, se intampla rar. Rar de tot sa mai folosesc aparatul de fotografiat. A, inca ceva. Eu nu (prea) fotografiez oameni. Obiectivul aparatului meu este atintit de regula inspre flori, insecte, animalute. Si cu cine stie ce ocazie, cand mi se cere expres, si asupra oamenilor. Altii decat mine .

Insa astazi de dimineata, dupa ce am avut un schimb de replici, care nu stiu de ce, se intampla deseori sa se transforme in reprosuri, discutii pe un ton ridicat (na, ca mi-ati stricat si dimineata de sambata, desi ma trezisem bine dispusa ), am aflat frumusetea diminetii in roua pe care am vazut-o pe flori.

Nu ma asteptam, desi ar fi trebuit. Insa mi s-au parut atat de frumoase florile cu roua diminetii asupra lor, incat m-am intors in casa, am luat aparatul de fotografiat si am imortalizat frumusetea lor si a acestei dimineti .


Si iarba acoperita de roua stralucea in primele raze de soare ale diminetii .

Doua tufe rotunde de tufanele,  crescute ca doua semisfere,  aveau si ele pe fiecare petala, pe fiecare floare,  broboane de roua invioratoare.

Unul dintre cei cu gura mare a zis ca li se spune si Dumitrite, pentru ca de obicei sunt inflorite de Sfantul Dumitru. Nu am stiut asta pana acum.








Tufanele cu codite mai lungi, care cresc  inalte , nu in forma de glob , albe si galbene , in soarele mai bland al  amiezii :


Cum a fost o zi deosebit de placuta, soare, cald, mi-am petrecut mult timp in gradina si  mi-au atras atentia prin parfum cativa ciorchini de struguri,   care eu am cerut sa imi fie lasati pentru consum , atunci cand a fost vremea culesului strugurilor. M-am apropiat sa imi iau si eu un ciorchine…poate…

Sau mai bine …lasa.

Pe boabele ciorchinilor care nu erau agatati la inaltime, ci se aflau mai jos si ii puteam vedea mai bine, ciuguleau de zor dupa ce in prealabil si intepasera din pielea strugurilor , albine si muste .Ce sa mai iau si eu? Mai bine, fie de mancare insectelor sau poate pasarilor cerului.


Povesteam candva cum au crescut in jurul celor cativa arbusti de hibiscus , dupa scuturarea semintelor, multime de pui ai acestor flori .  Astazi le-a venit randul si lor, unora dintre ei si am curatat locul din preajma altor plante , am smuls puii de hibiscus si probabil maine le voi gasi un alt loc si lor. Mai jos este o poza cu  un manunchi de crengute smulse cu radacina .

Sambata seara si duminica placuta tuturor!

Reclame

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.