Eu si gradina

22 iulie 2014

Bobocii in floare

Filed under: animalute, Pasari — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:03 pm

Boboacele noastre la varsta de o zi, la  o luna  si in ultima imagine acum la aproape trei luni.

Nu stiu de or fi fete sau or fi baieti, noi le strigam ”fetele”, ca asa speram sa fie majoritatea, iar ele imediat raspund cantand ”ga-ga”.



 

Au crescut de marimea unei gaste adulte  in scurt timp, mai repede decat puii de gaina  .

3 ianuarie 2013

Inceput de an cu pui

Filed under: animalute, Pasari, pomi — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:38 pm

Puisorii de pitici despre care scriam (pe scurt) in primavara s-au facut repede pui sau puici mari, crescuti cu mare drag de closca adoptiva care i-a preluat de la stadiul de ou, dupa ce mama lor care i-a …creat , s-a stins intristator si prematur, lasand neconsolat pe taticul -Costelus si puii in pericol de neaparitie.

Dar dupa asa un ghinion, sa ramana orfani inainte de a ajunge pe lume viabili, au avut si un mare-mare noroc, sa le apara in preajma o gainuta harnica si iubitoare, dornica de a face si a creste puisori. Nu le-a prea semanat ea ca aspect de ruda, fiind diferita si ca marime si la culoarea penajului , dar a fost tare buna cu ei , cum sigur mama lor naturala , mama ouatoare , nu le-ar fi fost. Spun asta din experienta anilor trecuti, cand puica cu pene inflorate a incercat sa ”intarce” puii, dandu-le la cap cu ciocul ascutit, inca de pe la vreo trei saptamani. Si ce au mai jelit sarmanii, inca mici si  singuri apoi prin curte , cand o vedeau si nu se mai puteau apropia de ea! In schimb, closca de anul asta, gainuta neagra, i-a tinut alaturi de ea pana in iarna ;nu i-a batut, nu i-a pus pe fuga, ba chiar si i-a tot apropiat intrreaga vara, desi ei se facusera maricei deja. Buna closca , in general gainile astea negre pitice au fost ani la rand mame bune pentru puisorii pe care i-au avut in grija.

Asa au ajuns puisorii mei de pitici , bine crescuti mari, ingrijiti si  fericiti . Aici , in poza de mai jos, sunt in cotet, pe brima lor bara , dupa ce au inceput sa (devina balerini 🙂 ) doarma alaturi de closca , in afara aripilor ei protectoare :

-una din puici se vede cum statea pe spatele mamei , o rasfatata de fata :):

Pe bara

-Apoi au descoperit alte bare , la mai mare inaltime, la aer curat, in bataia vantului :

Poza de familie

Poza de familie

Pasari cocotate

Mai tarziu au ajuns sa se cocoate mai sus si sa isi petreaca intreaga noapte  la inaltime , in pom .

Vi-i aratam in poze , mititei pe la sfarsitul lunii mai, poate sa fi fost inceput de iunie. Intre timp , au crescut si la varsta de circa sapte luni, una dintre puicute a si dat start primelor oua. Mici, mici de tot . Dar nu cu orice gand, ci hotarat, ca la sfarsitul primei reprize, inainte de marile geruri (despre care ea oricum pe atunci nu stia) sa se porneasca pe clocit :).

Asa incat , pe la sfarsitul lunii  noiembrie , Puia noastra harnica picase closca si clocea de-adevaratelea ….un ou. Unul micut, alb, rotunjor, care se incalzea usor , fiind cu peretii subtiri din…plastic fin :). A trebuit sa ii punem  o mostra de ousor , ca sa isi faca placerea (si poate antrenamentul).

Amuzant (pentru noi) era cand o  scoteam afara  din cuibar , la masa, cel putin in zilele de inceput, cand nu prea stia de ce e deranjata . Se umfla in pene si se  infoia ca un leu fioros. Nu ii placeau in apropierea ei spectatorii si incerca sa ii sperie , sa ii puna pe fuga :

Puia closcuta

-Aici e Tili, la ananghie , fata in fata cu pasaroiul furios  :Puia privita insistent
Ca o mama furioasa
Puia ca o leoaica

-Tare imi sunt dragi gainutele astea mici si colorate pestrit. Prima pereche am dobandit-o din intamplare, adusa de verisoara mea care nu ii putea tine in curte ca nu se impacau cu cainele . Din ei ii mai am inca pe cocoselul Costelus.

Eu nu sunt o crecatoare de pasari in urmarirea vreunui profit. Nici de carne nu vreau , de gainile crescute in curte nici nu ma ating la masa, ma bucur numai sa avem oua  proaspete acasa.

Asa ca si gainusele de mai sus sa stiti ca nu aduc vreun profit, sunt foarte mici, cat porumbeii si fac oua mici-mici.  Sunt numai pentru amuzament si decor :).

19 iunie 2011

Bibilici

Filed under: Fără categorie, Pasari — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:58 pm

 De anul trecut, adica 2010 , mi-au fost adusi 14 puisori …de bibilica, am cerut eu. Sunt cativa ani de cand mi-am luat prima data bibilici de la o expozitie de pasari , cu vanzare si de cand m-am indragostit de bibilici.

Un var de-al mamei, cu adevart specialist in cresterea pasarilor , in sensul ca merge pe la expozitii cu ele si castiga chiar si premii pentru cel mai bun exemplar, cu calificative de excelenta , se cam mira si tot intreaba uimit : si chiar vreti voi bibilici? Da, vrem, raspunde mama (de obicei la telefon), fetei noastre ii plac bibilicile.

Adevarul e ca oul de bibilica , atunci cand e consumat ochi sau – cum il prefer eu- ochi românesc , se simte ca are alt gust . In cartile de specialitate este descris ca avand cu 3-5 la suta mai multa substanta uscata decat oul de gaini , desi este mai mic, de circa 45 grame , substanta care ii da un gust mai aparte apreciat de consumatori; de asemenea are continut de vitamina A de 2-3 ori mai mare .

Se spune ca sunt crescute si datorita gustului carnii lor, dar eu  nu pot sa confirm asta deoarece la noi in curte pasarile nu sunt crescute pentru carne , desi unele mai ajung in oala de ciorba ,mai ales daca nu sunt cuminti (cazul cocosilor care se bat in exces), ori cand imbatranesc prea tare si dau semne de blegeala .

Si asa am zis si anul trecut: vreau bibilici. De obicei gaseam la vanzare 2-3 bibilici adulte de circa un an pe care le aduceam acasa si le tineam cativa ani, timp in care aveam cateva oua pentru consum la micul dejun sammbata sau duminica , cand aveam timp sa mananc relaxata , fara graba obisnuita din timpul saptamanii.

Zis si facut. Numai ca de data asta, procuratorul de bibi ne-a gasit bibilici de cateva zile, doua sau trei  , abia scoase din ou. Si o fi fost asta dupa prima jumatate din iunie, dar a fost un frig in perioada in care mi le-a adus, de a trebuit sa facem rost de-un bec , pe care sa-l tinem deasupra cutiei in care am cazat  fammilia Bibi , ca sa aiba cateva grade in plus . Ne-am chinuit putin pana a venit caldura , abia pe la a doua jumatate de iulie . Si aveau si gherutele firave , iar in cutie alunecau pe podeaua improvizata, incat a trebuit sa cautam si niste rumegus pe care sa-l tinem pe jos in cutie, ca sa ii mai țina drepti, in picioruse.

In fine. Intrebarea care plutea in aer si pe care toti ai casei o aveam in gand era: sunt astia bibilici sau nu? Ca nu prea semanau la culoare, nici urma de bulinutele pe care le au bibilicile albastre pe penaj. Iar nici culoarea nu era cum trebuia, in loc de albastru, aveau niste dungi bej ori maron. Pana au mai crescut si le-a cazut puful , iar in locul lui au aparut primele pene, cu buline , ne-am intrebat ce pasari oare avem noi in cutie .

Un singur lucru imi confirma mie ca ar fi bibilici, si anume pozitia corpului , mai arcuita decat la puii de gaina si mersul usor mai  repezit.

Am constatat cautand printre poze ca nu am niciuna cu bibilica sau bibiloi adult , cu cornul dezvoltat complet. Prin urmare o sa le fotografiez si mai revin .

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.