Eu si gradina

24 martie 2014

Update de primavara

Anul trecut , pe vremea asta , ma tot vaitam ca ningea, ningea intruna .Chiar si la sfarsit de martie la noi tot mai ningea si toata energia si seva primaverii statea inca tinuta in frau sub pamant, intarziind explozia de flori , parfum si culoare.

Anul  asta , insa, a simtit toata lumea ca a venit caldura cam mare si cam devreme. Si cred ca nimeni nu se va mira, cand in cateva zile, asa cum se si prognozeaza, va mai disparea, lasand loc temperaturilor mai obisnuite pentru aceasta primavara, dar, sper eu, fara ninsoare si inghet.

Nu ca as avea ceva plante pe care sa le fi scos deja din casa afara si care ar putea fi afectate de schimbari bruste de temperatura. Ori ca pomi fructiferi, infloriti prematur ar putea sa fie in suferinta dupa vreo schimbare majora de temperatura. Nu mai am cais in curte, ca sa ma doara cum se intampla in urma cu cativa ani , cand ii vedeam florile deschise si degerate dupa cate o noapte prea rece , dupa altele calde din primavara. Am mancat de la caisul din curte vreo 3, poate 4, dar deja incep sa folosesc o cifra cam mare cand spun 4 caise dupa cativa ani in care ar fi fost normal sa rodeasca , iar el mai mult degera. Si apoi am zis: kaput! Zona noastra colinara si situata in apropiere de munte nu e favorabila caisilor. Am pus in locul lui un piersic , care facea piersici grena cu miez colorat in rosu inchis, dar in care iti puteai sparge dintii, asa de tari erau fructele .

Inainte de a avea noi in curte un astfel de piersic, vedeam in curtea unor vecini cum lasau fructele unuia ca el  sa cada pe pamant , sa se strice si nu ii intelegeam. Dupa ce am primit si noi un pui si am tinut  piersicul cu piersici grena vreo cativa ani, ne-am lecuit de fructele lui si i-am zis kaput si acestuia. Si acum avem pe acelasi loc tot un piersic, care face piersicute galbene, mici, dar foarte dulci , crescut din samburi in gradina noastra.

Primele semne de primavara , insa nu de la pomi le-am avut. Desi au inceput prea devreme sa infloreasca si ei, zarzarii extrem de parfumati , magnoliile si tufele cu flori galbene de forsythia .Forsythia avem si noi,cateva inca. Dar cea mai mare , de la care am tot asteptat sa vedem flori multi ani la rand si de la care vedeam numai ramuri goale , desi peste tot in toate gradinile oricat de parasite si de neglijate vedeam tufele aurii inflorite , nu intelegeam ce se intampla la noi, ca tufa noastra nu inflorea. Intai am zis ca era tunsa prea sever si asta ii cauza. Dar cele aflate pe marginea strazii, la intrarea dinspre Bucureasti in orasul Campina sunt tunse chilug an de an si tot frumos infloresc. Deci nu putea fi asta cauza.

Pana cand am inteles ce se intampla…forsythia noastra e loc de ”pelerinaj” al stolurilor de vrabiute care asteapta sa ciuguleasca  din tavile cu  mancarea pasarilor de curte. Si cum stationeaza pe tufa de forsythia, nu stiu de ce tocmai  asta le place, o si mananca primavara cu toti mugurii si bobocii ce rasar fragezi din ea. Pot sa ma supar pe ele, pe vrabiute ca fac rele? Ar cam trebui, dar…eh, treaca , macar sa ne lase celelalte tufe si pomi in pace .

Si atunci ma bucur de prolificele tufe de lalele. Lalele de inceput de primavara, care vad ca sunt foarte multumite de locul in care stau si parca se inmultesc tot mai frumos de la an la an si se indesesc si infloresc cu tot mai multe flori. Din trei grupulete de cativa bulbi de lalele s-au format adevarate buchete de flori.


 

Aruncand cate o privire pe ramurile de ciresoaie, adica nu cirese normale sau ciresele mai mici decat normale, ci niste ciresoaie uriase din care anul trecut as zice ca am mancat pentru prima data si m-au incantat si pe mine si pe ceilalti din familia mea, incep deja sa vad care se anunta ca vor fi flori si apoi ciresoaie si care doar frunze: bobocii cei rotunzi sunt de la flori, mugurasii ascutiti sunt viitoarele frunze.

 

Si un update puricos: lamaiul; inca nu a inflorit, mai este doar imbobocit, nu pentru multa vreme , dar in schimb s-a dotat cu purici pe boboci. Pe care am inceput sa ii adun deocamdata cu mana .

Mai jos , un gandac rosu-rosu Vaca Domnului, din care am vazut multi iesiti si pe trotuare la plimbare, unii chiar striviti de trecatori indiferenti la viata insectelor mici si nedaunatoare (ca tot insecte mici sunt si puricii pe care eu ii curat fara mila de pe bobocii florilor de lamai). Si ei iesiti din pamant mai devreme decat in alti ani, cand imi amintesc ca ii vedeam cam spre jumatatea lunii aprilie iesind adormiti si adeseori in grupuri pe diverse trotuare sau carari.


 

14 septembrie 2012

Piersici

Filed under: legume si fructe, Pasari, pomi, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

La inceputul verii  nici nu i-am dat prea multa atentie. Ca dovada, faptul ca nu am gasit nicio poza cu el, in afara uneia facute din spatele ferestrei, intr-o zi, se pare ca ploioasa , si asta datorita faptului ca zarisem in timp ce ma uitam pe geam o gaita pe creanga lui , cum statea si ciugulea dintr-un ciot de paine :Gaita cu gheara pe paine

Nici pasarea nu am reusit sa o prind in poza bine, si nici pe el nu l-am fotografiat prea grozav. Mi-e si rusine sa postez o astfel de imagine, dar e singura in care am remarcat si fotografiat crengile pline de fructe, aflate abia  in stadiul de proiect :Poza neclara cu piersicute verzi

De fapt nici prea mare incredere ca le voi vedea si coapte nu am avut . S-au mai legat fructe si in alti ani si au venit furtunile  de vara care au scuturat crengile lui in toate directiile pana au cazut fructele toate, pana la ultima. Asa ca mi-am zis: or fi ele multe, verzi, dar cu atat ramanem si nu am motive sa le fotografiez, ca sa ma plang apoi -cui? ca doar cu atat ne-am ales . Cu o poza a multor gâgâlici pe ramurile piersicului .Si nu i-am facut alte poze la inceputul verii.

Numai prin august l-am remarcat. Mi-am zis: ia te uita, a trecut perioada vijeliilor (nu mai zic ca fara un strop de ploaie de Sfantul Ilie, cand in alti ani ne traznea si ne dușuiau bine reprize scurte si vijelioase ale ploilor de vara) si piersicul meu a ramas incarcat . Si e chiar plin de fructe , si nici nu se arata bolnav, cum in alti ani dadea ceva semne ca frunzele nu s-ar simti prea bine.

Inceput de august-piersic

De atunci am tot avut un ochi pe el si l-am urmarit cu drag cum se facea tot mai frumos , mai colorat si mai demn de admirat  si fotografiat. Aici, mai jos, este intr-o seara , cu ramurile si fructele spalate si improspatate parca de ploaie :

Piersic Spalat de ploaie

Dar si in zilele cu soare , mie la fel de frumoase si de stralucitoare mi se pareau.Au fost bune (au fost, pentru ca la data la care scriu, deja s-au terminat) , dar parca mie mai mult mi-au placut sa le privesc si inca cu mult drag :

Ramuri cu piersici coapte

Ramurile incarcate le-am sustinut cu proptele, ca sa nu se rupa de greutatea fructelor.Dar curios lucru, la nu mai mult de vreo doi metri de el, a mai crescut cu el deodata inca un piersic. Face acelasi fel de fructe , numai ca in timp ce asta fotografiat si prezentat aici se umple de flori si fructe, vecinul si seamanul lui abia daca face cateva . L-as si taia, dar ma tem ca nu cumva sa aiba vreun rol in polenizarea florilor celui harnic si mai tare sa stric decat sa eliberez locul ocupat de cel mai putin harnic  , puturos de-a binelea .

Piersici

Rosii si coapte , frumoasele mele :

La concurenta :fructe cu frunze

Cand au inceput sa se coaca, s-au inrosit si inmuiat toate deodata. Am mai cules noi numai pentru consum cateva , dar ele , nerabdatoare, se aruncau pe jos . Si atunci a trebuit sa gasim o solutie …

Piersici feliate

In blender sucul nu se face numai din piersici singure. Am incercat si nu se invartea cutitul cum trebuia si mi-a fost frica sa nu ard aparatul. Dar cum le-am pus putina apa minerala ,  sucul proaspat imediat s-a facut . Si imediat a si disparut (fireste) .

Nectar de piersici
pahar cu suc de piersici

Acum piersicile cele rosii, mari s-au terminat. Atunci cand s-au copt, nu au rezistat prea mult si parca s-ar fi cerut culese toate deodata , de-aia am si facut din ele suc , ca incepusera sa cada din pom si era pacat sa le gasim pe jos.

Dar inca mai avem acum piersicute de la un piersic cu coacere mai tomnatica, cu fructe mai mici, mai putin zemoase, galben-verzui, dar bune.

Piersici galbene mici

Asa ca inca nu am ajuns sa ducem dorul gustului de piersica , ne mai alinam cu micutele de mai sus :).

Niciunul din piersicii din gradina noastra nu a fost plantat ca pom adus si ingropat si muncit la el, sapat. Au crescut singuri din samburii aruncati de la piersici aduse din piata , ori , in cazul celui din urma cu piersicute mici , a rasarit din piersicile cazute peste gard de la vecini, care aveau un pom asemanator.

Buni pomi piersicii astia ! Daca as avea o livada , un loc mai mare pentru ea, as mai arunca cativa samburi ca merita sa cresti in curte asa ceva .

9 aprilie 2012

Flori de piersic la burtica

Filed under: gradina, legume si fructe, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:47 pm

Stiti vorba care zice ca ”pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”, nu? Mare adevar spune!

Avem si noi in curte cativa piersici. Sunt crescuti cam aiurea si cam inghesuiti printre alte plante, tocmai pentru ca asa au crescut, acolo, in locul in care se afla acum.Nu i-am plantat ca pe orice pom: toamna sau primavara , in groapa sapata adanc, mocirlita , ci au crescut din samburi de piersica azvarliti de …cine mai stie cine , la intamplare prin curte.

La inceput este posibil   sa fi si  smuls vreo cativa, pana cand a reusit de a  scapat unul de mana apriga a gradinarului de ocazie ce sunt eu si cei care mai practica gradinaritul impreuna cu mine , si a apucat sa faca flori si fructe , asa incat  ne-am lamurit si noi ce erau palugile cu frunze lungi si ascutite care rasareau pe tarlaua noastra .In primul an cand a rodit a facut-o spectaculos, asfel ca  sa ne impresioneze si sa il tratam ca pe un pom de neam nobil , harnic si placut simturilor noastre .

Ne-am infruptat toti de-ai casei din roadele lui mari si zemoase si sanatoase , crescute numai cu apa de la ploi  si cu soare  .Cel mai mult ne-a bucurat o creanga aplecata spre pamant care a fost si plina de fructe (cred ca de-aia a si crescut stramba si aplecata) la care am putut ajunge fara dificultate sa culegem oricand si in orice tinuta cate o piersica , fie si de pofta, fara sa ne murdarim. Piersici rosii

Piersici frumoase

In anul urmator, prin primavara, unchiul meu de care v-am mai vorbit, specialist in agronomie , care s-a ocupat toata viata lui de plante si care a facut o pasiune si din cresterea pasarilor de curte si a albinelor , a vazut ramura crescuta stramb , care pe noi atat de mult ne bucurase in primul an de rod al piersicului si a zis ca e ramura lacoma si trebuie taiata.

Si a taiat-o.Eu am simtit regret , pentru ca mie imi place sa las plantele sa porneasca singure, fie ele pomi sau arbusti si eu sa le deranjez cat mai putin, dar am zis ca daca unchiul e expert, faca-se cum spune el.

Dar din al doilea an piersicul nu a mai rodit. A facut vreo 3-4 piersicute undeva in varf, cat mai sus, care au  cazut pe pamant la un moment dat si acolo s-au flescait. No, nu-i bai, ne ziseram noi, poate o face piersici mai bine la anul.

Dar a venit si anul trei. In care an, piersicutul nostru s-a umplut de roade. Numai ca intr-o fatidica zi de iulie, sa tot fi fost in jurul sarbatorii crestinesti a  Sfantului  Ilie , furiosul, cand pomul nostru a fost prins intr-un vartej de vant care l-a invartit si rasucit, l-a scuturat pana l-a zapacit si cele mai multe piersicute , mici, s-au transformat in cateva minute in covor.Coroana pomului Invartita de furtuna

(poza bineinteles ca am facut-o din spatele geamului inchis, altfel poate furtuna ma lua si pe mine  pe sus 🙂 ).

Si iara ne-am pus pe inca un an pofta-n cui.

Dar speranta noastra n-a murit. Se stie, dispare ultima .Anul asta ne-a incantat cu bobocei roz , care acum incet incep sa se transforme-n flori…Boboci roz, promitatori
De primavara

Dar. Ei, da, iarasi un ”dar”. Nu doar pe noi ne-a incantat piersicutul cu bobocii si florile lui.  Ci si pe altele le-a fermecat, le-a vrajit , le-a…m gasit in pomul meu (ei, al nostru, poftim) la furat.

Hoțomana

Va ramane pom cu vrabii, nu flori, nu fructePe ele, pe duduitele pe care asta iarna nu le-am lasat sa moara de foame nici cand afara era doar putin frig, nici cand gerul era in plina desfasurare , vagaboandele cerului, vrabiile certarete.

Le-am prins cu  ou-n …..ăăăă, asta cu floare sau bobocu-n cioc , ca pe zdreanta. Nu le-am prins si cu aparatul de fotografiat, dar va spun sigur, imi mananca florile din piersic. Adica piersicul meu, langa care tanjesc de iata, deja ani de zile, ramane doar decor cu flori roz, frumoase de primavara.

Obraznicaturile astea mici! Le dai un deget si iti mananca toata palma.

Va tin la curent sa va spun daca in vara asta vom ajunge sa vedem vreo piersica roșă, bine coaptă.

7 noiembrie 2011

Culorile toamnei

Filed under: Fără categorie, orasul, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , , — Mihaela C.P. @ 9:22 pm

Cand eram mai mica nu imi placea toamna. Nici  acum nu imi place extraordinar de mult  pentru ca spre sfarsitul ei vine frigul , iar dupa trecerea ei (si a unei parti din zilele noastre) vine iarna geroasa .

Dar este indiscutabil ca schimbarea brusca de temperaturi de la zilele calde de vara la cele mai racoroase si in special diferentele termice dintre noapte si zi schimba frunzele copacilor de la verdele prafuit din vara in nuante calde de rosu, galben, aramiu, ruginiu , portocaliu.

Am selectat numai cateva fotografii cu frunze ale unor diversi pomi sau copaci   care mie mi-au placut foarte mult , imbracati  in haine de toamna. Nu sunt numai din gradina mea, ci din mai multe locuri , gradini particulare sau de pe domeniul public.

Frunze de magnolia

Frunzele unui calin , rosu, mai rosu ,si mai rosu…

Frunze de călin

-pe fondul cerului senin;

Calin pe fond bleu

Si mai roșu

Frunze de salcâm

Frunze de tei in diverse treceri prin fazele toamnei , de la verde , galben la portocaliu si mai jos, dupa cele trei imagini urmeaza in cateva fotografii intai frunzele unui arbore gingko biloba adaptat la climatul de la noi . A fost plantat in curtea unei case candva se pare bine ingrijita , constructie eleganta, frumoasa acum cu peretii  mereu imbibati cu apa de la ploi, cu tencuiala cazuta , curtea neingrijita, plina de buruieni, ce a fost confiscata de la proprietarii ei si a ramas si el  zeci de ani neingrijit, netoaletat, a crescut lung si desirat . Dar multi din cei care trec pe strada pe langa el fie ca sunt cunoscatori, si il recunosc dupa aspectul frunzelor in forma de evantai , fie ca ii citesc placuta cu denumirea lui, fixata in momentul in care a fost numit monument al naturii , se opresc ,il arata cu degetul,  ii culeg frunzele care se pare ca ajuta la mentinerea sau imbunatatirea sanatatii ori (mai putini, printre care si eu)  il fotografiaza. Un biet copac parasit devenit un batran vedeta . In urma cu mai multi ani am cules si eu de la el , cazute pe jos cateva fructe mici si portocalii. Probabil incercam sa caut in ele samanta , desi nu mi-as dori un pom  care sa creasca atat de inalt in gradina, curiozitatea m-a determinat sa aduc si eu acasa cateva fructe mici. Insa la scurt timp nu stiam ce pute atat de urat in casa :). Ele, fructele arborelui miros foarte urat, nici nu m-am mai uitat daca au in ele samanta sau nu si  le-am aruncat .

Un tei de oras, cand verde

cand blonziu

cand atat de frumos, ruginiu

Frunze evantai

Cu fructe coapte

Pe o bucata de cer

Ale unui gingko biloba de demult

Un grup colorat

Frunze focoase

-Artar rosu;

Rosu intens

-Frunze dintr-un batran stejar;

Mica frunza din falnic stejar

-Un artar urias

In multe culori

Vița roșie in castan

Un castan cucerit de vița roșie;

Rosu si verde

Portocaliu

Piersici n-a facut, dar uite ce frunze frumoase are (mai jos)! Hmm…daca am fi rumegatori, cum sunt caprele , ce bune ar fi…

De piersic

.

Un visin si frunzele lui

Blog la WordPress.com.