Eu si gradina

29 octombrie 2014

Nostalgie de toamna

Sub razele de soare, culorile toamnei sunt mai calde, stralucitoare, ma asortez cu ele si eu zic ca ma integrez perfect si in acest  decor (desi il  prefer pe cel din vara, ziua cald, seara racoare).

Daca acum soarele dispare , si eu dispar dupa…un nor sau cum s-o fi numind acel obiect mare care separa camera calda din interior, in care eu imi aleg  apropierea de  fierul  incins de langa locul luminos prin care privesc gradina ramasa  afara ,  de anotimpul rece ramas in urma .  

Cu toate astea, din cand in cand , fie vreme buna, rea , mai ies la o raita sa vad cine mai umbla prin gradina. Acolo,  uneori , ma asteapta  iubitor un gagic :

Cand l-am zarit o data, demult, a fost  oarecum dragoste la prima vedere, doar pentru ca semana cu  mama mea,  asa cum l-am privit atunci din departare .

Numai ca acesta era atunci urat, numai coaste si o coada subtire, pleostita, amarata , cu blanita jegoasa si desigur plin de purici. Am tot fugit de el la inceput, dar dupa o vreme, il vad eu azi, il vad iar maine , a inceput sa-mi placa. Un pic. El  iar venind in vizita la mine, dar si la castronelul meu cu bunatati , s-a transformat intr-un motanel bine facut, parca si mai curat , cu blanita lucioasa si chiar frumoasa.

Dar cum si vorba-i, isi schimbara cotoiul meu parul, insa naravul de mare vagabond , ba. Vine o vreme ,  sta ce sta , daca e soare sau mai cald afara mai motaie intins la locurile cele mai  insorite , mai calde,  isi inmoaie mustatile in castronelul nostru cu mancare si apoi cat ai zice ”miau” si dispare.

De multe ori l-am vazut ca vai si amar de el, caftit de alti cotoi mai tineri sau poate chiar de cate-un caine,cine stie pe unde l-au purtat pasii ,  incat nu doar o data mi-am zis privindu-l cu ingrijorare ca zilele lui nu mai sunt in numar prea mare. Intr-o zi a aparut cu o parte mare din coada rupta si atarnand doar intr-un rest de piele, cu labutele zgariate,   si jegos , ranit si plin de sange parea ca isi va da duhul prin podurile sau pubelele lui preferate de vagabondare. Dar si dupa asta a scapat si acum se mandreste tantos cu coada lui ca de iepuras, model unicat printre cotoii din cartier . Asa am auzit ca e si strigat : ”Iepuras” cand e invitat dimineata  la castronul cu bobite speciale , nu ca nu ar veni singur si ca i-ar trebui vreo chemare, dar el, nebunul , se baga sub botul cainelui cel mare sa ii ia din portia de mancare .O fi  el viteaz , dar tare nesabuit.

De ajuns despre viata de felina.

Despre  gradina,  pauza de vreme rece si umeda tare .Nu cea de iarna inca, pentru ca mai sunt activitati tomnatice in lucrare: mai avem de plantat bulbi de lalele abia scosi din pamant dintre firele de pir, o planta cu frunze asemanatoare cu firele de  iarba , care se intinde cu usurinta asa cum numai buruienile urate si nedorite in gradina stiu s-o faca si care e greu de eliminat in totalitate, putandu-se regenera in primavara urmatoare si dintr-o singura bucatica de radacina ramasa in pamant. Asadar, ne facu de lucru acum in toamna buruiana mai sus amintita .

Dar poate e mai bine asa, oricum parca mai era nevoie de o aerisire , improspatare a pamantului din stratul cu flori . Asa ca mai speram in cateva zile cu soare, care sa ne permita ingroparea bulbilor pentru primavara urmatoare.

Si …se intreba cineva daca nu patesc ceva bulbii plantati acum in pamant odata cu venirea gerului si a ploiilor cu frig . Nici pomeneala! Bulbii de lalele, de narcise, de crin, de ghiocel, crocusii -de exemplu, dar poate mai sunt si altii , raman afara peste iarna si daca au fost plantati in pamant la adancimea potrivita, care se zice ca ar trebui sa fie cat de doua ori inaltimea lor , nu sufera de frig. Ba dimpotriva, asa le este si bine,  sa treaca inainte de inflorire printr-o  iarna .

 

Reclame

27 aprilie 2014

Boboci cu puf

Filed under: animalute, Pasari — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:17 pm

Intrucat gasca noastra a ramas singurica intre gaini, ca sa nu ii fie mult urat si ca sa mai aiba si ea cu cine schimba o gagaiala (vorba in limbaj de gasca), de mult am tot zis sa ii facem si ei rost de parteneri. Initial eu propusesem sa ii facem rost de oua si ea sa le cloceasca si sa scoata bobocei. Insa nu toata lumea a aprobat ideea mea si in primavara asta am aflat de existenta unui  loc in care poti comanda orice pasaret doresti in ograda proprie si vei avea. Fara pedigree :).

Si asa am facut rost si noi  de bobocei, mici, tare mici . Inca nu i-am prezentat si gastei mari, asteptam sa mai creasca putin ca in cazul in care ii va batea, cum ma astept sa se intample, sa fie un pic mai intariti pe propriile picioare, ca sa se poata cat de cat apara . 

Daca sunt frumosi? Mie tare imi plac :). Au puful verzui-auriu ce straluceste in lumina, fie a soarelui, fie cea de la bec (in poze din pacate nu a iesit stralucirea ei) si s-au si atasat de noi .I-am scos si cate putin afara, in curte sa mai faca miscare, ca altfel ii tinem intr-o cutie cam stramta din carton .Cand s-au vazut afara , si-au deschis micile-de-tot-aripioare si ziceau ca decoleaza, ca isi iau si ei zborul :). Pisica sta cuminte in apropierea lor. I-am spus de cateva ori ca nu are voie sa se apropie si pare sa fi inteles. Iata din ce pozitie ii privea:

Cat despre catei , cei mari, din curte, sunt cuminti, nu se apropie de dragalasii bobocei. Cei mici insa, nu sunt cuminti deloc. Poate si pentru ca i-am obisnuit cu jucarele mici, pentru catei, cam cat de marimea bobocilor nostri de gasca de acum, pe care i-am invatat sa ni le aduca inapoi cand le aruncam si una din placerile lor este sa chitaie jucaria si sa alerge prin curte dupa ea, ca apoi sa ne-o aduca si sa tot repetam de cateva figura, pana cand ei, cateii , obosesc.

In prima poza cu cateii, Pepito imi arata ca ar vrea sa ne jucam . In urmatoarele, cum imi aduce o data si inca o data jucaria .



Pozele cu cateii sunt facute in 23 aprilie anul asta, deci sunt recente. Mai aveam cateva de asta vara in care ii  fotografiasem si cum se duceau  dupa jucarie, nu doar cand o aduce inapoi oricare din ei , insa nu le-am gasit pe acelea.

Revenind la boboceii de gasca, cand ii scoatem afara in plimbare, pe cateii cei mici ii inchidem sa nu se repeada la boboci ca si cum ar fi de jucarie , cam chitaiti cum sunt ei acum ,si sa ii raneasca cumva.

Oricum,  inca multa vreme nu vom lasa bobocii liberi, nesupravegheati dupa ce am avut in urma cu cativa ani o experienta cu alti boboci tot de gasca, pe care la fel, ii lasasem liberi prin curte . La un moment dat o pasare mare, neagra, eu cioara am zis ca era, mama zicea ca uliu, oricum semana cu cioara, de sub ochii nostri a coborat si s-a repezit sa ia un boboc de gasca. Norocul a fost ca era tot libera prin curte in acelasi timp si o curca cu puii ei si a crezut ca ii sunt pusi in pericol puii ei , s-a repezit la pasarea rapitoare , a batut-o bine, incat a ramas pe pamant si am putut sa o indepartam noi, a dus-o cineva  de o aripa undeva,  mai departe de curtea noastra.

26 ianuarie 2014

Orbitor

Filed under: animalute, copaci, orasul, Pasari, pomi, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:14 pm

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).


Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …



3 august 2013

Prada

Filed under: animalute, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:42 pm

In urma cu cateva saptamani va aratam cum trecea catelul pe langa fluturele aflat la cules de polen pe o floare de liliac de vara, si fluturele nu se speria, isi vedea mai departe de ocupatia lui.

Atunci Cafeluta a zis ca ii place de Pepito, multumim Cafeluta, si noua ne place (si cred ca foarte tare i-ar placea daca ar intalni-o, catelului)  trompetista ta.

Atat de blanzi sunt fluturii , incat intr-o zi, in gradina , mi s-a asezat unul pe pantalon  .Nu a fost prima data, se mai intamplase sa se aseze pe picior direct sau in apropierea mea cate un fluture, insa de data asta, nu se dadea dus deloc. S-a asezat si atat de tare se pare ca ii placea , incat a stat bland inclusiv sa il iau in mana.

Eu ca o gradinareasa -fotograf ce sunt 🙂 , cand ies in gradina, uneori  ies cu aparatul de fotografiat, pentru ca  poate aparea o insecta, sau orice fel de situatie – ocazie rara pe care nu mi-ar placea sa o pierd si  sa nu o surprind cu camera. E drept ca uneori mai pierd, dar si alteori prind ocazia :). Asa cum s-a intamplat atunci cu fluturele.

S-a asezat usor pe pantalon, 

– ba mai mult, l-am luat cu mana, a stat cuminte la fotografiat si in cele din urma a si plecat .

Scuzati aspectul mainilor (mele)  de gradinareasa, ce sa fac, munca gradinarului presupune si aspectul negricios  al mainilor cateodata, cand nu sunt verzi (cum sunt atunci cand ma ating de frunzele sau tulpinile rosiilor) sau in alta culoare . 

Toate ar fi frumoase si bune, insa prea multa blandete strica. Asa cum omul prea bun e considerat de catre unii prost, asa si fluturii prea blanzi , in jungla de afara sunt considerati de catre unii pradatori, vanat .

Si tigresa mea nu se dezice, ca o adevarata felina ce este, se repede de cate ori vede cate ceva miscand. De cele mai multe ori se joaca cu prada odata insfacata , insa in cazul celor mici si firavi cum sunt fluturii, joaca cu pisica se termina pentru victima – vanat  in mod tragic. 

Am incercat sa intervin sa salvez fluturele (altul cred , intr-o alta zi si cu alta ocazie  decat cel din mana mea) din gheara pisicii . Dar fiara mea direct l-a inghitit.

Daca ar fi fost soarece, nu as fi regretat, dar pentru un frumos fluture, parca e pacat. Concluzia? In preajma pradatorilor nu e bine sa fii slab . Zic si eu, poate deduceti voi alta  :).

 

 

 

26 mai 2013

Ciresarii

Filed under: animalute, Pasari, pomi, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:20 am

Ce frumoasa e vara!

Inca nu a venit, dar eu asa ma simt, de parca as fi in perioada (nu zic vacanta, ca eu nu mai am vacanta) de vara. Vara e vremea buna si stau cu usi si ferestre deschise , aerisesc incaperile, fac curat in locurile mai dosnice, cum este de exemplu casa scarii, pe care iarna ierneaza 🙂 (putea sa gasesc alta combinatie, dar mi-a placut repetitia asta) o parte din  florile de interior , care nu au nevoie de multa lumina si caldura, cum sunt cercelusii, de exemplu.Dar mai am si altele, insa ei mi-au venit primii in minte.

Ei, pe casa scarii asta se face peste iarna tot o frunzarie si oricat as strange frunze uscate , tot raman urme dupa ghivecele de flori, urme care numai pe vremea asta buna, de vara 🙂 reusesc sa le indepartez si sa ramana locul liber, curat, aerisit.

Si facand eu ieri, sambata, curat pe scara aud la un moment dat caraieli pasaresti.Nu ca de cioara, caraitul ciorii este altfel.

Ei, imi zic eu, sunt graurii care se bat pe cirese.

Ies din casa, ma uit la cires si da, intr-adevar, in cires era batalia intre doua pasari. Spre mirarea mea ,nu grauri. Pasare

Ma duc mai aproape sa le alung , zic eu ”haști, huști” , ma rog, niste sunete care mi s-au parut mie ca ar fi pentru alungat pasarile, dar care nu au fost deloc impresionante la destinatarul lor.

Una insa a plecat.Si ma uit mai bine la cea care a ramas si care parea sa fie ocupata cu ceva. Cand , ce sa vezi? O gaita canibala.Prinsese o alta pasare mai mica, eu am presupus ca ar fi putut fi vrabie, dar cine stie, putea fi orice alta pasare si o jumulea cu ciocul de pene si puf cu mare spor.

Nu aveam aparatul foto in dotare asa ca m-am dus in viteza dupa el. Cand am revenit, nu plecase, isi servea in continuare masa de dupa amiaza. Gaita

Pasare de prada, gaita

Pasare carnivora

Nu numai eu am observat intamplarea, ci si pisica, fie ca m-a vazut fotografiind si a auzit clickurile aparatului, fie ca a vazut agitatia pasareasca, a navalit si ea repede in pom (repede, dar cu intarziere, pana am fost eu dupa aparat, pana am revenit) si …a alungat pasarea. Pisica in pom

Insa in pom au ramas urme de la puful jumulit , pe care mâța l-a adulmecat, l-a cercetat si …a plecat.

Pentru unii e frumoasa vara.Pentru altii,cum a fost puiul de pasare devenit vanat , a fost  cu ghinion.

23 martie 2013

Mustacioasa

Filed under: animalute, flori, Orhidee — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

Nuuu , nu e vorba despre astfel de mustacioase (scuzati-o ca a scos limba, nu are cei sapte ani de acasa, e inca mica si mai are de invatat  cum e frumos sa te porti la fotograf) : Pisica alba

Mustacioasa la care ma refer acum e mai frumos parfumata  decat felina din imaginea alaturata , nu cere prea mult de mancare si alaturi de alte ca ea formeaza  un grup de mustacioase incantatoare 🙂 . Iar mustatile lor zici ca sunt aranjate in furculita  :

Orhidee
Orhidee
Orhidee
Orhidee
Orhidee

 

Mai am acum si alte orhidee inflorite odata si alaturi de ea , acum e vremea infloririi lor (la mine) , a orhideelor phalaenopsis , care imi sunt tare dragi, care mai de care , dar  numai ea are mustacioarele astea . Se ia la intrecere cu pisica .

Cu ce ar mai putea fi asemanate ? Uneori parca ar fi bratele unui  scamator avand in desfasurare un numar de prestidigitatie , cu coarne de muflon . 🙂

Pe acest site  in limba engleza , pe care am gasit detaliata structura florii de orhidee , antenutele acestea sau mustati au fost denumite ”apendice in forma de carlig” si se spune tot acolo ca  scopul lor pare sa fie numai unul ornamental.

2 martie 2013

Scurt pe doi.Martie 2.

De ieri aveam planuit ce sa fac in dimineata zilei de astazi, astfel incat de cum m-am trezit , pe repede inainte am pornit la actiune: prima iesire din an in curte , la o parte din curatenia de primavara. Asta e, cand ai gradina, ai si munci mai putin placute de facut, iar cand ai animale, cazul de astazi referindu-se la catei, dar nu sunt singurii care lasa de strans in urma lor, cu atat mai mult. Asa ca azi am stat prin  curte cu maturica si faras si am tot strans , ba una, ba alta, chiar daca la un moment dat incepusera sa dea semne cativa fulgi ca s-ar pregati sa cada peste noi si chiar daca incepusem sa imi simt picioarele inghetate bocna. Am zis ca pana nu termin toata portiunea acoperita de gazon, nu ma opresc .

Cand am terminat, cam cu dureri de spate si de picioare, care mi-au amintit de unele din feelingurile sezonului petrecut in gradina , cand sa ma asez in pat, sub paturica , Tili imi atrage atentia asupra inventarului pe care il aveam de facut si a insamantarilor de primavara pe care musai trebuia sa le pornesc.Inventarul

Ca oricum, fata de alti ani, ma aflu in intarziere, dar nu e niciun bai, ca e timp sa imi rasara si creasca indeajuns toate plantutele pe care mi-am propus sa le cresc din rasad propriu.

Iata plicurile cu poze colorate, in care ar trebui sa fie seminte de calitate corespunzatoare cu pozele de prezentarePoze colorate

Reclama coloratacare by the way, nu sunt dintre cele mai importante si de valoare plante pe care mi-am propus sa le cresc, insa sunt mai prezentabile de aratat. Si rosiile , si ardeii si …ha, si vinetele (de la care insa nu stiu daca chiar voi reusi sa obtin si rod) le am de la producatori particulari de plante, in care am mai multa incredere decat in marile firme care vand seminte de plante. S-ar putea sa ma mai si insel, insa putin probabil, pentru ca producatorii mici care te pacalesc isi fura singuri caciula , pierd clienti si nu cred ca au un astfel de interes.

Dupa cum se poate vedea din poza, anul asta mi-am propus sa cresc mai multe plante aromate .Nu stiu de cand mi-a venit ideea, insa cu siguranta, cand am citit cartea ”Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia MArquez, pe care am citit-o nu chiar intr-un veac, insa cu ceva intreruperi, ca incepusem sa ma plictisesc de ceea ce parea la un moment dat o repetitie : alte personaje, aceleasi povesti, ei bine, citind cartea mi s-a facut pofta de ”veranda  cu begonii” cum descrie in carte autorul si de maghiran parfumat cultivat printre trandafiri. Nu stiu daca imi va reusi experimentul ”maghiran printre trandafiri”, insa am sa incerc sa-mi fac in vara asta pofta starnita de carte :).

Prin urmare ,iat-o pe  Tili cum cauta in gentuta printre plicurile colorate cu seminte cumparate din comert si hartiutele mai frumos colorate , ba chiar patate de la sucul rosiilor , cu seminte proprii culese din gradina mea sau ale altora , pe care  eu le ordonez si pun una cate una, cu numaratoare si socoteala din carnetelul cu programari aflat  langa mine (in care am scris cate seminte din fiecare soi voi planta, astfel incat sa imi incapa toate in gradina , sa le pot macar gusta). Oricum , pe masura ce puneam semintele, si mai scapam in loc de 10 cate imi propusesem sa pun dintr-un soi,  12 sau chiar 15 , ma gandeam unde mi-o fi fost capul cand am comandat atat de multe soiuri de rosii, carora as vrea, dar nu stiu daca voi reusi, sa le fac loc la toate in solar si gradina.

Am pus ce am pus cateva jardiniere cu seminte, dupa care mi s-a facut foame , somn si privind pe fereastra am observat ca mi s-a facut si …iarna iar.mari in martie

Ningea cu fulgi mari, grasuti , atat de frumos!Fulgi grasuti

Oricum, nu ca pentru luna lui marte , cum zise poetul, ci ca in te uita cum ninge-n  decembre :).

Eu nu iubesc deloc iarna, nici fulgii ei de nea, dar in ultima poza, parca vad un fulg in forma de inima cum cadea . Cadeau toti si mai nimic nu se asternea, la ora asta sunt cu totii dusi in pamant, dau hrana bulbilor de primavara , ierbii si pomilor .

22 februarie 2013

Imi surade primavara

Filed under: animalute, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:52 pm

Simt o maare usurare .

1-pentru ca e vineri , ora 15 si ceva si avem un weekend inainte…

2-pentru ca e sfarsit de februarie si avem o primavara si o vara inainte…

Inca de dimineata zambeam, simteam bucuria inca din zorii zilei, daca nu chiar de ieri, cand -mare nesabuinta- dupa episodul cu raceala din urma cu circa doua saptamani, intrata in prelungiri, ieri pentru prima data am mers afara cu capul descoperit .

Ieri mi-am facut cateva esentiale cumparaturi pentru ceea ce aveam de gand sa fac in weekendul asta; mi-am luat pamant pentru rasaduri, desi cu mare dezamagire am constatat ca rafturile erau cam goale la magazinul de bricolaj de unde de obicei imi luam un anumit fel de pamant ,dintre diversele sortimente  testate in alti ani . Nu am gasit ceea ce as fi dorit, dar am ales pana la urma altceva din alta parte , asa ca maine am in plan sa pun semintele de rosii , de ardei si poate si de vinete , cateva macar , in jardiniere sau diverse recipiente, inca neinventariate .

Mâța (pisica)  mea doarme lenesa acum , intinsa pe pervazul caldut de deasupra caloriferului, acolo unde de maine locul va fi ocupat de rasaduri.Sper sa nu se apuce in ele de sapat :). Mititica de ea , pe 5 februarie, atunci cand eu aveam printre primele simptome de raceala , a fost programata la veterinar si scapata de o problema majora pisiceasca si anume aducerea pe lume de circa doua ori pe an, ca dupa ceas, a cate unei serii de mici fapturi mieunatoare si infometate . Pe 5 , la data programata pentru sterilizare , dupa ora trei, cand a fost adusa acasa , a fost moțăita toata dupa amiaza si i-am cam purtat de grija , crezand ca o fi durand-o ceva sau o fi suparata, dar in aceeasi noapte, in timp ce eu dormeam, ea a inceput sa topaie ca o minge , iar de atunci pot sa o numesc Țili elastica, nu mai calca pisiceste, ci topaie -ca iepurele, ca o caprita  si alearga ca o pisica nazdravana ce e ea.

In poza de mai jos este cu mica cicatrice, de circa 1-2 cm lungime , care i-a ramas in urma procedurii medicale .Peticelul din imagine este singurul semn evident al operatiunii de sterilizare si inca se mai vede si firul innodat ,pe care i l-am scos chiar eu , cu un ajutor care a tinut de pisica , ca sa stea :Cusatura lui Tili

De acum va vedea si ea primavara . Primavara in care  avem in plan  pentru ea sa o invatam sa se cocoate in cires , sa puna pe fuga  graurii  ciugulitori  de  cirese coapte.

Vorbesc de primavara si fotografiez tot pisica? Da, nu-i nimic, am vazut si ghiocei prin curti , si la mine chiar se zaresc cativa, o sa incerc sa le fac cate o poza, daca imi va permite si vremea .

Daca nu, sa stiti ,oricum, ca au aparut ghioceii .

30 decembrie 2012

Air Jordan

Filed under: animalute, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 4:29 pm

Pisicuta mea , care nu mai e chiar atat de mica, e de acum aproape o adevarata …domnisoara  :), insa pe care eu tot mica o vad, a primit de la Mos Craciun , cadou,  un soricel legat cu o sfoara elastica, jucarie al carei rost este sa o agati de ceva , astfel incat sa se poata balansa si sa sara atunci cand o atinge pisica .

Asa i-a fost agatata si lui Țili jucaria, de usa de la dulap. Fireste ca jucaria a fost facuta cu ajutorul unor experti in psihologie felina, care stiau care e tentatia si reactia pisiceasca la aceasta aparitie .

Țili , de cum a vazut-o a si stiut ca e a ei. Si a placut-o tare-tare, astfel incat aproape ca s-a transformat in zburatoare, atat de mult timp sta in aer intre doua sarituri la soricel. Asa cum Air Jordan, pe care eu nu l-am vazut niciodata nefiind fana a sporturilor de niciun fel, nici la privit, nici la practicat , dar de care am cunostinta de la nepotul meu care il idolatriza , asa cum el sare sau sarea  la mingea de baschet, cam asa face pisica mea la soricel.AJ

 

-Aaaaaair…Țiliii (cu totul in aer, ca o zburatoare desprinsa de jos de la sol catre inalt) :JA

AJ

AJ

AJ

AJ

AJ

AJ

-Problema ingrijoaratoare este ca sare dupa soricel pana nu mai poate. Si se aseaza pe canapeaua urs si gafaie sonor . Miscare-miscare, dar parca nici asa!…

AJ

– Cu ocazia asta Air Jordan-Țili , celelalte vietuitoare prezentate pana acum pe blogul aici de fata si cu mine va uram un an nou 2013 fericit, cu bucurii si sa aveti si un strop de noroc.

Pentru ca asa cum are o vorba  tatal meu, fara noroc , sanatatea si orice altceva nu-ti sunt de prea mare folos, ca  sanatate si bogatie  au avut si mare parte dintre turistii care au facut calatoria inaugurala pe Titanic. Dar n-au avut noroc.

Asa incat eu va doresc  MULT NOROC  si LA MULTI ANI!

Vineeee…..2013 !

9 septembrie 2012

La inaltime, Țili

Filed under: animalute, legume si fructe, pomi, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:49 pm

Intr-o zi , furata de peisaj, mâța zduuup! s-a trezit in pom .

Cand s-a vazut la inaltime, mai mult in aer decat pe loc stabil , cum era ea obisnuita pana atunci pe pamant , s-a aratat foarte surprinsa ca alergatul dupa o frunza miscata de vant a adus-o intr-o asa incurcatura . Era frumos si acolo sus, umbra si mai racoare , nu incape indoiala , dar nu se asteptase la una ca asta. Adica numai creanga asta rotunda, cam alunecoasa si subtire  de sub labutele ei mici (dar îngheracioase) sa ii fie singurul sprijin?

La inaltime

Ia sa vedem!

Ah, daa… sub creanga nu se mai vede nimic si locul ala drept si lung si lat pe care calca si alerga pana in urma cu numai cateva clipe e la departare mare din cate se vede treaba .

Asa sus am ajuns?

”Ce incurcatura!” parca i-ar spune privirea…

Dar inapoi, jos, cum se mai ajunge?

”Ia sa incerc sa o iau pe ramura asta, daaa, cum de nu m-am gandit pana acum, asta era solutia …” si se vede cum porneste cu pas hotarat.

Aaa, am vazut o cale...

”Am auzit ca pe cei care stiu sa mearga frumos pe un băț ingust ii ia si la Olimpiada , poate invat si eu asta si ma aleg si cu ceva din toate aventurile astea , macar sa nu fie totul degeaba ”.

Bifurcatie

”Dar tot mai bine ma duc drept pe aici…”

Vreau jooos!

…”.drept in jos si mai vedem alta data cu echilibristica . Eu vreau intai sa ma vad inapoi , in siguranta si dupa aia si celelalte planuri , daca imi voi mai aduce aminte .”

Descopera trasee noi

Ati vazut-o pe Țili?

S-a facut mare, mai are putin si face trei luni si e tare nazdravana. Rea ca un baietoi , musca si zgarie cand vrei si cand nu , se catara peste tot , alearga peste tot locul si numai dupa mese doarme de nu o mai intereseaza nimica .

Insa Țili a vrut prin postarea de astazi sa faca introducerea pentru ceea ce va urma si anume prezentarea in toata maretia lui a piersicului din vara asta. Ati vazut un coltisor din el, da? Ei bine, cat de curand il veti mai vedea , mai bine chiar de atata. Doar nu credeati ca s-a suit in pom chiar degeaba :)?

Older Posts »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.