Eu si gradina

1 septembrie 2012

Insecta si pisica

Filed under: animalute, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 9:29 pm

Ati mancat vreodata fluture ? Sau molii sau orice alt neam de  fluturi?

Nici eu.  Si nici nu mi-ar fi dat vreodata prin cap sa incerc, ca mie imi plac fluturii vii, ca si orice alt organism, pe care il plac viu si nu mort. Ei, ca am mai mancat sau voi mai manca vreodata carne, asta e neamul meu de homo sapiens (numit pe scurt  hs la singular, hsii la plural)  , vanator , descoperitor de hrana fripta si continuator al practicarii in vederea mentinerii si transmiterii acestor descoperiri si pentru generatiile urmatoare .

Dar cred ca si fluturii sunt gustosi. De fapt , de ce n-ar fi? Doar se hranesc cu nectarul dulce si aromat al florilor (ei, ca or mai fi si alte produse nu la fel de demne de laudat si facut reclama, alea le las la o parte, important si clar demonstrat  prin pozele de mai jos e nectarul din flori).

Sigur, pentru un om ca sa simta gustul fluturilor, ar trebui prea multi odata si s-ar ajunge la extinctia speciei lor , si asa afectata an de an de distrugeri ale habitatului , de clima nefavorabila sau de alte fenomene naturale sau provocate de noi, hsii. Apoi fluturii cred ca sunt mai mult decorativi decat gustosi, asa ca de-a lungul veacurilor s-a impamantenit obiceiul de a fi lasati in pace numai pentru a fi admirati si priviti, nu si ca hrana.

Dar de ce imi veni tocmai acum sa intreb daca ati mancat fluturi?! Pentru ca stiu pe cineva care a mancat si care mi-a confirmat ca e bun. Ei, nu chiar fluturele-fluture, dar o ruda apropiata si asemanatoare cu a lor.

Care va sa zica: ieri , prin curte , pe inserat , ma plimbam uitandu-ma la ce a mai ramas din flori .Cand vad un frumos sfinx colibri culegand nectarul unei flori de buddleia davidii alba .Poate din cauza serii racoroase, nu zburatacea ca in alte dati din floare in floare, ci parea ca se oprise -desi zbura, dar numai deasupra uneia din flori .Of, mi-am zis, si tocmai acum eu nu am aparatul de fotografiat la mine, sa il fi prins acum ca statea intr-un loc! Asta e, nu e prima data cand fara aparatul foto la mine , pierd cate o ocazie .Dar poate alta data…

-de dimineata, astazi, iata floarea: Buddleja Davidii

-si iata si insecta, cam miscata poza, nu a vrut sa stea frumos la pozat 🙂 :

Sphinx colibri

Data care mi-am zis azi: poate va fi in seara asta. Si am iesit cu aparatul dupa mine. Si daaa, ce sa vezi? Sfinxul colibri s-a prezentat si din nou…plutea frumos . Cam entuziasmata cred, m-am miscat brusc si m-a zarit. S-o fi speriat si a fugit. Dar nu dupa mult timp, a si revenit , insa pe o alta floare. Am incercat sa ma strecor aproape de el mai usor, sa nu ma mai observe si am dat un prim click:

-prima incercare….

Prima incercare

(care a fost si ultima )

De obicei fac mai multe poze insectelor sau florilor pana imi iese una mai reusita , insa de data asta , ce sa vezi? Personajul meu dupa prima poza mi-a disparut.

Cand, langa mine, cine statea, cu botu-nfipt parca in iarba ? Mâța .

Cu prada-n gura

Ma vazuse si ea ca il urmaream pe mister neam cu fluturele si s-a aratat si ea interesata , dar de a-l gusta , nu doar pentru a-l observa si admira . Cum m-a vazut ca l-am luat in obiectiv, am si pus blitzul pe el ca: zdup! a si facut un salt rapid si l-a inhatat dintr-o lovitura (de labute probabil , n-am fost pe faza, era imediat dupa poza cand totul devine negru in fata aparatului).

Ce faci ?, am intrebat-o pe pisica…

Unde e insecta mea? Da-i drumul…, am mai incercat eu (zadarnic)

Oricum, se mai zarea iesind din gura mâței doar o bucata de aripioara, asa ca mi s-a parut prea tarziu sa mai incerc sa ii fortez gura ca sa eliberez biata faptura, si asa cu viata amenintata de iarna care vine. A halit-o repejor, a parut ca s-ar ineca putin, ca ar stranuta, dar i-a trecut, ba inca s-a si lins multa vreme dupa aia pe bot.Deci i-a placut.

Pare ca ar intreba: -mai ai vreuna?…

-ei, hai, gataaa mâța!Mai ai vreuna?

Ei, si? poate ziceti. Pisicii ii plac si soarecii, asta nu inseamna ca ar fi gustosi. Poate nu, desi sa stiti ca pisicile numai prind soarecii sau sobolanii, nu ii si mananca.Ii vaneaza, se joaca putin cu ei si ii lasa . Si in plus, intr-un roman al lui James Clavell , oare Changi sa ii fi zis (consultarea la Wikipedia, asa ar sugera, eu am uitat titlul cartii), niste americani aflati in inchisoare japoneza se hraneau cu sobolani. Ei, ma scuzati, nu vreau sa ingretosez pe cineva , dar asta a scris autorul, eu doar reamintesc si fac paralela intre meniul animal si uman . Gata, nu mai zic nimic altceva.

Decat ca mi-a parut rau de insecta aia. Dar pisicii nu prea :).

Pana la urma vanatori si noi, vanatooo..reasa si ea. Jungla .

A, si inca ceva (mi-am amintit acum, la sfarsit).Citisem undeva, mai demult, ca este recomandat sa consumam pui de balta, broscute adica , pentru ca numai pe aceasta cale putem sa aducem organismului nostru o substanta  intalnita la insecte (i-am uitat, desigur, numele) , insecte ce ar fi mancate de broscute si prin intermediul lor ne-ar fi furnizata noua substanta . Eu am mancat pui de balta, de cateva ori chiar . Si mi-au placut :).

15 august 2012

Zi de sarbatoare (legala)

Filed under: animalute, gradina, mediu, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 9:40 pm

N-am avut niciun plan pentru cum sa-mi petrec ziua de astazi, zi libera .Nu a fost nici sambata, nici duminica, ci 15 august, in mijlocul saptamanii o zi declarata sarbatoare legala. De obicei in zilele libere de la sfarsit de saptamana nici nu trebuie sa imi fac vreun plan, pentru ca e lucru stiut, sambata e zi de de toate, daca s-ar putea.Imi fac atatea planuri pentru zilele de sambata: sa spal, sa calc, sa fac diverse prin gradina , in functie de anotimp. De regula nu reusesc sa fac nici jumatate din lucrurile pe care mi le propun, dar oricum, sambata e zi plina. Apoi duminica sunt programate activitati mai lejere , cum ar fi cumparaturile, pentru care nu reusesc sa imi fac timp in cursul saptamanii, pentru ca zilele sunt foarte scurte si eu nu sunt un bun manager al timpului liber care imi apartine.

Azi fiind sarbatoare mare, n-am programat nicio activitate muncitoreasca. De iesit in oras nu am avut niciun chef, asa ca inainte de pranz cu putin, am vazut soare printre nori afara si mi-am propus sa ies in curte, sa ma relaxez.Mi-am luat o carte si m-am asezat la umbra visinului  (despre care v-am mai vorbit), cu gand sa stau , sa citesc. Dar nu dupa mult timp am inghetat. Mi-era atat de frig incat mi-am luat cartea si m-am dus in casa, m-am bagat sub plapuma, sa ma incalzesc putin.

Mai tarziu, iar.Am repetat figura cu cartea , umbra visinului, dar asezata partial si in soare. Norii de pe cer dupa pranz se mai raspandisera, asa incat s-a mai imblanzit vremea, s-a incalzit frumos si am putut chiar sa stau si la soare, prima data anul asta in care am facut un pic de plaja in mod voit. De mult timp nu mai statusem la soare, nu imi mai place, nu mai am stare sa ma asez intr-un loc si sa stau  ca pestele pe plita  intinsa, astaptand sa ma colorez . Azi, insa, nu stiu prin ce minune, poate si de la frigul pe care il simtisem cu putin timp inainte, am reusit sa prind un pic de culoare , partial -pe maini, pe fata, pe picioare- cate o dunga roza pe fiecare , atat cat mi-a permis rochia de bumbac pe care o purtam , sa ma expun la soare.

Cat am stat afara, in curte, m-am simtit ca in vacanta. Cam scurta, e drept, dar am reusit sa ma relaxez, ba am citit, ba am urmarit in pom grupurile de vrabii cum comunicau intre ele si am incercat sa ghicesc ce se intampla. La inceput mi s-a parut ca ar fi vorba de un cuplu de vrabii, pe care ii vedeam ca se ciugulesc pe cioc si am crezut ca ar putea fi doi pupaciosi. Dar apoi am vazut ca una din vrabiute , aparent de aceeasi marime cu celelalte, se scutura din cand in cand, stand pe o creanga si alta venea, isi apropiau ciocurile si …parea ca ar face schimb de ceva; poate seminte, graunte (luate din tava gainilor mele, de unde altundeva 🙂 ). Aceeasi vrabiuta se mai scutura si mai venea inca o data, o alta, diferita de cea dinainte si la fel faceau schimbul cioc in cioc, astfel incat am dedus ca vrabiuta care se scutura poate sa fi fost pui, sa nu fi avut un echilibru foarte bun si alte vrabii din grup veneau sa o hraneasca. Nu am avut aparatul de fotografiat la mine si mi-a parut rau, ca am pierdut atat figurile dintre vrabiute, cat si un zbor jucaus al unui grup de doi fluturi care probabil se curtau . Facusem eu cateva poze inainte, atunci cand am stat si am si inghetat un pic, insa asa se intampla, cand am aparatul cu mine, nu am mare lucru de fotografiat, cand apare insa ceva frumos fie nu am aparatul la mine, fie mi se termina bateriile.

Au mai luat parte la inactiune alaturi de mine :

-Țili, langa vrejul de fasole la galeata …

Un Țili la galeata

-Pepito, somnorosul pe unde apuca…

Pepito

– Ricky -under cover (sub acoperire) …ăăă, pardon, under the table (sub masa)…

Ricky -under cover

– si iarba verde de acasa …

Iarba verde

Stralucea atat de frumos in soare, incat am zis sa incerc sa o pastrez in amintire pentru la iarna cand nu vom mai avea nici soare, nici iarba verde , frumoasa, stralucitoare .

20 iulie 2012

Țili

Filed under: animalute — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 11:27 pm

Cine sa fie? Vedeti mai jos :). Noul membru al familiei care cam pe duminica a implinit o luna de cand a fost livrat si abandonat  de ma-sa, tanara pisica aflata in stare de confuzie si tulburare postnatala , la adresa noastra .

Cand l-am vazut mic, jigarit si urat, gri ca un soarece, mi-am zis: ”aoleu, ce pisic urat a cazut pe capul meu!”

Dar cum ma-sa l-a abandonat, mi s-a facut multa mila de el si am preluat eu atributiile si responsabilitatile legate de cresterea si ingrijirea micului jigarit.

Apoi acum tare drag mai imi este :D! Gasesc ca este un pisic genial.La nici varsta de o luna stie sa raspunda cand este strigat pe nume si sa se tina dupa mine (sau dupa cine il cheama ) prin curte. E impecabil de curatel ;pastreaza igiena in cutia ce i-a fost improvizata drept dormitor pe timp de noapte si uneori chiar si pe timp de zi. Se abtine pana este scos afara si dupa ce isi cauta un locusor mai potrivit , se instaleaza si atunci abia face treburile care put :).

Si mai e si frumos! In afara de culoare, care desi culoarea pisicutelor Whiskas, mie tot nu-mi place , este cel mai frumos pisoias . Daca nu as fi adepta stilului de viata ecologic care sa nu dauneze nici naturii, nici noua celor ce ne ducem traiul in ea, l-as vopsi pe Țili .AM mai vazut la tv , in emisiunea ”Cezar si cainii” de pe National Geographic un catel vopsit roz de o zapacita care purta numai culoarea roz si isi si decorase in casa totul in roz. Viata in roz. Asa as putea sa il tunez si eu pe Țili, ca sa fie mai color, dar…e impotriva principiilor mele.Nici pe mine nu am inceput inca sa ma vopsesc, desi am inceput usor, usor sa ma blonzesc natur .Deocamdata mai seman in oglinda cu mine asa cum ma stiu de cand m-am brunetit (ca initial, copil fiind eram blonda, deci ma voi intoarce in timp catre ce am fost)  .In concluzie, vopselele nu sunt pentru Țili.

Ce mai face? Burta cat o toba in fiecare seara , cand nu adoarme pana cand nu ii dau laptic cu biberonul si sta asa, cu biberonu-n gura, mai moțaie, mai toarce, cate 15-20 minute. Mie imi amorteste mana uneori, dar Țili sa se sature, nici vorba.Daca incerc sa ii iau biberonul , trage de el si il cauta sa mai manance. Si uite asa, cu mult lapte de vaca adevarata (nu de vaca de la magazin) , cu bobite de pisici-bebe si cu carnita (ca ii place si carnita fiarta) , a crescut Țili o ditamai pisicuta , ca am concluzionat ca ar fi fetita, rotofeie si dragalasa. Ia sa va mai arat cateva poze cu ea ! :

se uita cineva?

-Aloo, se uita cineva ?

 

 

 

 

 

 

 

-Daca doriti, va ofer si o imbratisare!O mare imbratisare de la un mic pisic :

O mare imbratisare

Salata de pisic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si sa stiti ca mananc si ierbuță. E atat de bunaaa!!!

Printre carti

 

 

 

 

 

 

 

-Aici fac cunostinta cu cartile

La  matura

 

 

 

 

 

 

-Dau si cu matura…

Cand mi-e somn...

 

 

 

 

 

 

-Daca mi se face somnic, ma intind si caaasc …

Ma culcusesc

 

 

 

 

 

 

 

 

-Ma bag la cutiuta …

Cine e mic incape

 

 

 

 

 

 

-La care catelul se uita cu ciuda, ca lui nu ii incape decat botul .

Laptic

 

 

 

 

 

-Dar activitatea mea preferata e sa pap laptic .

 

 

 

 

 

 

De toate fac , sunt un pisic mic , care desi m-am nascut cu ghinion ca mama m-a abandonat , am avut parte si de un strop de noroc ca am fost gasit , hranit , alintat si indragit de o familie numeroasa cu multe alte animalute in ea .Si am incaput si eu intr-un coltic, pisic mic ce sunt .

15 iulie 2012

Dimineata tihnita

Filed under: animalute, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 12:49 pm

In gradina, pozele cele mai reusite ies dimineata.Atunci au florile petalele proaspete, deschise , fata de orele serii cand sunt uneori trecute sau cu petalele stranse , de nici nu ai mai zice ca au aspect de floare.

Asa am iesit si eu ieri de dimineata, sambata tihnita, sa incerc sa fac cateva poze,  daca se va  gasi ceva interesant.Florile cam toate au mai fost fotografiate, dar am zis: hai sa mai incerc, nu se stie cand apare ceva.Am dat click-click, in poza a intrat si pisica.Poza dimineata

Pisica e si ea un personaj cu caracter in curtea asta, care uneori isi face aparitia in poze , ba chiar imi mai strica si cate una-doua, cum s-a intaamplat azi cand eu vroiam sa fotografiez un fluture amiral, cu aripile frumos deschise si tocmai atunci, s-a bagat si ea, care vazuse fluturele cam o data cu mine si in timp ce eu vroiam sa-l prind in poza, si ea a vrut sa il prinda …in gherute.Si fluturele a zburat si uite asa s-a dus cu poza mea.Dar or sa mai fie ocazii , nu m-am suparat pe ea.

Ieri insa a preluat pisica conducerea in materie de pozat.Adica de fotomodel la pozat. Din clipa de tihna si relaxare in care ne aflam, si eu, si ea, vazand o scarita de lemn si-a intins gherutele pentru a-si face manichiura.Ascutitorie de gherute

Dupa care, dintr-un salt o vad ca tresare si zduuup, se urca cu viteza in pomul din apropiere .

Pisica in pom

”Ah, (pare sa zica in figura urmatoare) era ceva , dar a zburat! Cred ca o sa ma dau jos din pom, parca nu se mai vede motiv sa stau aici…”

M-am suit degeaba in pom, vrabiuta a zburat

….Dar…a aparut alta  vrabie ?

”Asta promit ca nu o sa imi mai scape! ”(si fuga in sus, pe creanga groasa a pomului, dupa vrabie).

Mai sus a aparut altceva

Pisica versus vrabiuta

Vanatoare

”Opa! Dar cum sa fac sa ajung la tine? ”

Un pui de vrabie care se pare ca inca nu cunostea pericolele din copaci, s-a asezat pe acoperisul chioscului din curte si a stat o vreme, poate un minut , a privit la pisica, pisica a privit puiul de vrabie si chiar i-a si spus cateva ”cuvinte cu voce tremuranda ”. Un minut  e un razgaz destul de mare, in care un vanator cu gherute si dinti ascutiti ar fi putut sa il insface.Dar…nu a fost sa fie.Vrabiuta statea pe plasticul neted si alunecos pe care pisica il mai probase in frageda pruncie si desi la mica distanta de mustatile detectoare ale mâței , puiul de vrabie a experimentat intalnirea de la mica distanta cu pradatoarea , i-a facut in sâc si i-a scapat.

Da, si el, a doua posibila prada in numai cateva minute.

Ce sa-ti fac mâță, norocul tau poate cu alta ocazie!

« Newer Posts

Blog la WordPress.com.