Eu si gradina

26 octombrie 2013

Tufanele cu roua diminetii

Uneori, in special primavara spre vara, cand plantele incep sa se intreaca , parca, unele pe altele in deschiderea florilor, nici nu e nevoie sa imi fac planuri dinainte, in special pentru sambata si duminica, ca sa folosesc aparatul de fotografiat. Este aproape de la sine inteles, e un ”must” (nu de-ala stors din struguri, ci englezismul) sa fac loc in program si imortalizarii clipei de frumos din respectivul an a cate uneia sau fiecarei flori.

Acum , insa, se intampla rar. Rar de tot sa mai folosesc aparatul de fotografiat. A, inca ceva. Eu nu (prea) fotografiez oameni. Obiectivul aparatului meu este atintit de regula inspre flori, insecte, animalute. Si cu cine stie ce ocazie, cand mi se cere expres, si asupra oamenilor. Altii decat mine .

Insa astazi de dimineata, dupa ce am avut un schimb de replici, care nu stiu de ce, se intampla deseori sa se transforme in reprosuri, discutii pe un ton ridicat (na, ca mi-ati stricat si dimineata de sambata, desi ma trezisem bine dispusa ), am aflat frumusetea diminetii in roua pe care am vazut-o pe flori.

Nu ma asteptam, desi ar fi trebuit. Insa mi s-au parut atat de frumoase florile cu roua diminetii asupra lor, incat m-am intors in casa, am luat aparatul de fotografiat si am imortalizat frumusetea lor si a acestei dimineti .


Si iarba acoperita de roua stralucea in primele raze de soare ale diminetii .

Doua tufe rotunde de tufanele,  crescute ca doua semisfere,  aveau si ele pe fiecare petala, pe fiecare floare,  broboane de roua invioratoare.

Unul dintre cei cu gura mare a zis ca li se spune si Dumitrite, pentru ca de obicei sunt inflorite de Sfantul Dumitru. Nu am stiut asta pana acum.








Tufanele cu codite mai lungi, care cresc  inalte , nu in forma de glob , albe si galbene , in soarele mai bland al  amiezii :


Cum a fost o zi deosebit de placuta, soare, cald, mi-am petrecut mult timp in gradina si  mi-au atras atentia prin parfum cativa ciorchini de struguri,   care eu am cerut sa imi fie lasati pentru consum , atunci cand a fost vremea culesului strugurilor. M-am apropiat sa imi iau si eu un ciorchine…poate…

Sau mai bine …lasa.

Pe boabele ciorchinilor care nu erau agatati la inaltime, ci se aflau mai jos si ii puteam vedea mai bine, ciuguleau de zor dupa ce in prealabil si intepasera din pielea strugurilor , albine si muste .Ce sa mai iau si eu? Mai bine, fie de mancare insectelor sau poate pasarilor cerului.


Povesteam candva cum au crescut in jurul celor cativa arbusti de hibiscus , dupa scuturarea semintelor, multime de pui ai acestor flori .  Astazi le-a venit randul si lor, unora dintre ei si am curatat locul din preajma altor plante , am smuls puii de hibiscus si probabil maine le voi gasi un alt loc si lor. Mai jos este o poza cu  un manunchi de crengute smulse cu radacina .

Sambata seara si duminica placuta tuturor!

Reclame

17 decembrie 2011

Flori de iarna in ogradă

Filed under: animalute, Pasari, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 6:46 pm

Luna decembrie in acest an a venit cu zile insorite la sfarsit de saptamana, cel putin in primele doua saptamani ale lunii, de care imi aduc aminte cu placere ca de un sfarsit de saptamana cu soare bland si timp placut. Au fost saptamana trecuta, pe 10-11 decembrie  pana la 14-15 grade Celsiu, astfel incat unii, mai indrazneti, au trecut si la tinute mai lejere. Am vazut intr-un grup de copii cam de varsta liceului , pe doi dintre ei, fata si baiat, baiatul purta tricou cu maneca scurta seara , decembrie, in jurul orelor 18 , iar fata era imbracata intr-o rochita tot cu maneca scurta.

De fapt din punct de vedere astronomic, iarna inca nici nu a inceput, sostitiul de iarna urmand sa aiba loc pe 22 decembrie .Nici nu a inceput macar, iar eu ma gandeam cat  o mai fi pana sa treaca…

A fost chiar placut.

Eu am iesit in gradina in care in urma cu cateva saptamani cresteau flori sau rodeau legume , in care acum isi fac de cap alte  ”flori” , care in restul anului nu au acces liber in curte peste tot, si care au transformat pe perioada de iarna fosta gradina in ogradă.

bibilici

De cum am pasit in gradina-ograda insotita, desigur , si de catei, bibilicile speriate nu au stiut unde sa o tuleasca mai repede din calea cateilor, spaima lor. Acolo li s-a parut lor mai sigur, in solar, unde cresteau rosiile asta vara si acum nici urma nu mai e ca acolo ar fi fost ceva verde. Au aripile tunse, pentru ca la inceput, in primele zile, cum le-am dat drumul in gradina, cum pline de entuziasm si-au si luat zborul in curtile vecinilor. Asa ca am luat masuri de taiere a…elanului zburator.

Mai tarziu, dupa ce au vazut ca nu au treaba cu ele cateii (ce-i drept uneori cam alearga dupa pasari, dar nu si atunci) , ci ca s-au dus amenintatori sa il certe pe cutu de dincolo de gard:

Noi suntem sefi aici

 

Ham-ham, tu auzi ce spun eu?

Cand au vazut, deci, bibilicile ca nu au treaba cateii cu ele, au prins curaj si au venit mai aproape de mine, sa cerceteze ce țiuia la mine in mana ,click-click , atunci cand eram langa ele.

curioase

 

Ce ai acolo?

Dintre pasarile care au mai stat cuminti la pozat, mai jos e o caciulata.Din cauza caciulii care ii acopera capul si ii face umbra deasupra ochilor, nici nu prea observa cand se apropie cineva de ea, numai in ultimul moment cand zareste picioarele noastre  de aproape se sperie si incearca sa fuga.

Gainuta cu caciula

Mai jos este cocosul sef al pasarilor , Costachel.

Cocosul Costachel

Dintre suratele lui, colorate in nuante de brun roscat  sau nisipiu, bine echipate acum de iarna:

Una din doamnele din haremul lui Costachel

 

Huzurind la soare

Se dezleaga un mister legat de tava cu mancare pasareasca. Iata de ce se termina prea repede mancarea:

Musafiri nepoftiti

-intai cativa porumbei vagabonzi , care isi cam fac veacul prin curtea noastra , ciuguleau neinvitati din hrana gainilor.

Spargatoare de gasca

-bine macar ca atunci cand au vazut apropiindu-se cea in drept sa foloseasca continutul din tava, au inteles sa se dea mai incolo…

La o parte cand vine indrituita

….cel putin temporar, cat sa mai dea un ocol la pas, prin curte. Nu departe de sursa de hrana .

Mai facem o plimbare

Cand…ce sa mai vezi! Tava din nou curtata de….hmm…si tuuu, Brutus? Aăăă, pardon, Cezar (pe catel  il cheama Cezar).

Si tuu...?

-Ei, da, si eu, pare sa spuna el, vroiam numai  sa-i  incerc oleaca  gustul  la mancare…

Am vrut sa vad ce gust are

Dar credeti ca s-a terminat coada la popota?

Nicidecum, pleaca unii , vin altii si altii…Ca doar si vrabiilor le-o fi foame.

Au vazut liber la tava, nciun alt doritor periculos sau fioros prin jur, si au socotit ca e timpul pentru ele: mai intai usor, cate putine, de la distanta…

vrabiute

Si vrabii

…si apoi in gasca mare, ca mai sus.

Ce sa mai, as zice ca e o curte plina de vietati, deci de viata .

4 august 2011

Porumbei

Filed under: animalute, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:29 pm

Dimineata devreme toate fapturile se trezesc…cu burtica goala. La mine in curte pasarile mele au invatat lectia si stiu ca in jur de ora 8 primesc mancarea de dimineata si stau aliniate langa poarta si asteapta. Cuminti. Dar in afara de ele au mai invatat si alte pasari, ale cerului, ora mesei de dimineata si asteapta si ele sa ciuguleasca care cum o putea, mai pe furis, cateva boabe bune de ingurgitat.

Si asa intr-o dimineata cand am iesit in curte le-am zarit. Stiam ca mai dau cate o tura pe la boabele pasarilor mele, dar nu stiam cum asteapta aliniate, in grup sosirea mesei . Mai jos, prima zarire de la distanta:

porumbei asteptand micul dejun

 

Cate unul mai agitat, zburataceste

Apoi au inceput sa ma observe si ele pe mine.

Dar rabdatori, asteapta

Intai numai una, apoi din ce in ce mai multe (pasari).

Iii, m-au vazut !

Si cum de obicei nu prea sunt bine primite la masa, aparitia unui om inseamna zburataceala si uschiala, deci au inceput sa se agite si sa dea bir cu fugitii, care pe unde.

Sa fugiiim, maaa, pericol maree!

Numai una, mai curajoasa s-a oprit sus, la inaltime, pe un colt al casei si m-a urmarit.

Doar unul a ramas la postul de observatie, ascuns undeva la inaltime

Nu numai noi le observam pe ele, ci si ele pe noi.

Se pare ca a tras concluzia ca nu reprezint un pericol si a indraznit sa revina mai aproape de locul de asteptare. I-am mai facut  o poza si apoi am plecat ca sa nu le mai deranjez . Asa cum stiti, sunt pasionata de observarea si protejarea fapturilor mai mici sau mai mari din alte specii decat noi, imi place sa le observ, sa le fotografiez si pentru ca am blog , sa le si postez. 🙂

Si a avut curajul sa se si intoarca inapoi, aproape

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.