Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

Anunțuri

13 Mai 2012

Puișori de pitici

Filed under: Pasari — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 2:36 pm

De cand a ramas vaduv, Costeluș , cocoselul pitic, nu isi mai gaseste locul. Tot canta cucurigu dimineata prin jurul casei pasaretului domestic, doar -doar o reaparea din vreun cuibar, de undeva , Puica lui. Au fost un cuplu strans unit si fara prezenta ei aici, el cauta, striga, canta, ii duce dorul , se tot tine ba dupa o gainusa , ba dupa o alta , dar deseori se vede  aleargat si batut de  ceilalti cocosi , suparati ca le curteaza gainusele din gasca lor . Si asa bietul Costeluș umbla mai mult singurel si neconsolat prin toata curtea, mare si pustie fara draga lui.

Puica, sarmana, s-a prapadit la inceputul lunii mai,sau sa fi fost sfarsitul lunii aprilie.E infioratoare moartea, e intristataor sa parasesti sau sa te paraseasca fara voia ta viata , desi pana la urma e ceva firesc ,  dar parca in primavara, cand toate par sa reinvie , sa se umple de floare si parfum si frumusete, parca este mai trista ca oricand altcandva. Si asa s-a imbolnavit biata Puica ,si in scurt timp  n-a mai putut manca  si nu a mai rezistat. Costelus i-a stat alaturi pana in ultima clipa, ba inca, nestiutor, a mai calcat-o si cand era cazuta si rece in cuibar.

De la ea pregatisem insa inainte sa se imbolnaveasca vreo cateva ousoare , ca ne-au fost dragi ea si cocoselul ei si am mai fi vrut altii ca ei, cu atat mai mult cu cat anul trecut, Puica a scos din ousoarele ei proprii doi puisori, dar amandoi cocosei. Si ramasesem fara gainuse din familia sa. Asa ca atunci cand am prins o closca din negresele pitice, gainuse care cad la clocit si de cate trei ori pe vara, i-am pus ousoarele Puicii.

N-a mai apucat sarmana sa isi vada odraslele, ca a pierit  cu cateva zile inainte sa apara ei.Nu ca i-ar fi si recunoscut cumva, mai degraba as zice ca nu , nu i-ar fi bagat in seama daca nu ar fi fost clociti de ea.Noii veniti, au insa o mamica grijulie, imbracata bine in puf si pene calduroase, de a caror chemare asculta si o urmeaza peste tot, ca pentru ei, ea e mama.

Locuinta lor, o cutie nu foarte incapatoare, de carton. Mamei nu prea ii place, tot da cu capul in gratarul pus deasupra , preventiv, ca sa nu isi ia zborul cumva. Lor insa le-a placut, era singura pe care o cunosteau in scurta vreme de cand au aparut pe lume, era cald si bine in ea, aveau apa sau ceai si mancarica sa umple gusulitele cu ceva.

Dar cum zilele din luna mai a anului acesta sunt uneori insorite si placute , am zis sa ii mai scoatem la iarba verde, sa se mai miste cate putin si ei, dar si closca.Pui de la Puica

Le-a placut… mult le-a placut plimbarea libera prin curte!Au gasit de ciugulit la chemarea mamei, desigur, codite, bobite cu codite, firicele diverse …La ciugulit lumea Numai ca in lumea asta, mai mare putin decat cutia pe care o cunosteau pana acum, le-au mai aparut in cale si alte pasari mai mari, multe curioase sa ii vada , unele poate chiar cu ganduri rele  sa ii inlature ca eventuali rivali si ocupatori ai teritoriului lor.

Cea mai mare surpriza a fost insa Costeluș; dar si cloșca -mama, care l-a acceptat in preajma puilor , l-a primit alaturi de ea si au purces impreuna la plimbarea si educarea micilor odrasle .Prima Intalnire cu tatal

Costeluș la inceput s-a oprit aproape de ei, i-a privit fix si indelung, incat noi ne temeam un pic ca poate ii va ataca cu ciocul in cap.Cum closca nu l-a gonit de langa ea, stiindu-l probabil baiat bun si fin , el a inceput sa ciuguleasca cate-un graunte de …ce se gasea pe jos, fie si pamant uscat si sa le ofere micilor care semanau cu neamul lui.Invatati de tata-cocos

Uitandu-se la ei, insa, s-a petrecut cu Costelus ceva, s-a alaturat familiei cu pui si le-a ramas alaturi, deocamdata numai pret de o plimbare scurta in libertate, pentru ca mai tarziu, closca si puisorii au fost inchisi in casuta stramta si cunoscuta pentru masa si somnul de pranz al celor mici .Insa se pare ca si-a gasit si Costelus pe cineva, familia sa. 🙂Familia

Life in pictures

Blog la WordPress.com.