Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

Anunțuri

15 Noiembrie 2014

Alegerea

Filed under: Fără categorie, gradina, legume si fructe, rosii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:19 pm

Dupa o vreme de tatonari, de zburdat din floare in floare ,forma si culoare , cred ca a venit momentul sa aleg.

Sa ma statornicesc la numai cateva, ca doar la unul, nuu…e mult prea mare sacrificiul sa ma opresc doar la unul si sa renunt chiar de tot la parfumul vietii oferit de varietate. Mai ales dupa ce am simtit gustul libertatii de a alege azi dintr-unul, maine din altul dintre exemplarele testate, ii greu sa ma intorc la …monogamie :).Sau mai corect ar fi sa ii spun mono-tomatie.

Dupa ce  la inceput, ca la oricare inceput, poate, mai timid , am numarat  pe degete exemplarele testate, nu stiu cum s-a facut si am scapat caii-n papusoi de am ajuns la 10. Peste o vreme m-am trezit cu 20 de soiuri , ca apoi sa numar usor peste 30, iar in primavara asta ajunsesem chiar la vreo 55 . Nu-s eu singura, am vazut pe altii mai ceva, care au 187 de soiuri de seminte si au avut corespunzator si rosii. Cum o fi ca in doua, trei luni de mijloc spre final de vara, cand ajung rosiile sa se coaca , sa ai atata amar de soiuri care striga dupa tine sa le iei , sa le combini intr-o salata. Ca sa nu zic  de munca ce ar fi trebuit depusa pentru ingrijirea unui numar atat de mare de soiuri de rosii , dar si de spatiul necesar pentru plantare.

Prin astea intamplari si ganduri trecand, am ajuns la o concluzie: trebuie sa renunt la prea marea varietate si sa imi aleg doar vreo cateva soiuri. Cu atat mai mult cu cat tot incercand, unele m-au dezamagit. Poate nu ele prin ele insele, calitatile lor, ci gustul meu nu s-a potrivit cu ele.

Prin urmaaree….

Belisimele , indragitisimele de anul asta ar fi cam fost, prima pe lista Chocolate stripes, rosia cu dungi ciocolatii.

Vreti sa va spun de ce? Nu stiu, domne, mi-a picat cu tronc si gata. A fost si frumoasa si destul de roditoare, si sanatoasa, si  gustoasa . Poze, ia sa vedem, gasesc eu cu ea poze frumoasa? Ar trebuie, ca doar a fost aleasa.

 

Sa stiti ca legatura numelui cu ciocolata nu m-a influentat deloc in alegerea ei, chiar daca sunt fan ciocolata. Meritul este in intregime al ei si al chimiei dintre noi, ea si eu :).

Acum sa zic si care a fost cea mai putin placuta dintre toate, pe care am regretat ca am pus-o la loc de cinste si in numar de fire planta destul de mare.Ea este negricioasa  Paul Robeson.A rodit bine, de rodit, insa gustul ei nu mi-a placut, nici  aspectul .Arata chiar dizgratios.

O sa renunt la ea de tot si o sa promovez in schimb dintre negricioase pe cherokee purple, pe care trebuie numai sa o culegi la timp, sa nu o lasi prea mult in soare  . Gustul acestei rosii iese in evidenta si se simte diferit de al  celorlalte rosii , chiar si consumate impreuna, alaturi , combinate in salata.

Una calda, alta rece? 🙂

De care rosie mi-a mai placut? De cele numite big zebra, care cu toatele si-au confirmat prin marime reclama .

In cos, micuta si de culoare portocaliu-rosiatica este rosiuta , ca la mine nu a reusit sa creasca mare, pinneaple hawaian . Are o culoare foarte placuta, luminoasa , pe mine m-a incantat.Mai jos este si feliata (daca nu se vede bine, click pe poza) :

Desigur ca si pe ea o voi pastra.

La cantar, rosia big-zebra a demonstrat: aproape  600 grame pentru una bucata. 

Am mai avut si niste rozalii-negricioase cherry, adica mici cat cireasa. Nu imi dau seama cum au ajuns la mine, dar mi-au placut si le-am pastrat seminte ca sa mai pot pune si anul viitor, cand si daca va veni vremea,  din ele.

 

Iar restul, de umplutura, voi mai inghesui pe lista si in gradina mea si cateva soiuri de rosii mari, vechituri din gradina mea, din soiuri pastrate de cativa ani sau din gradinile altora, pe care le-am mai prezentat si cu alte ocazii. DAca au fost rosii, au fost mari, atunci raman, vot si pe ele, ca aici nu se anuleaza daca dau votul meu mai multora :).

 

Pe Osu blue incercat pentru prima data in vara asta, as vrea sa il pastrez, de asemenea si pe piersicuta cea galbena .

Si o dungata roscata cum e beauty king ,  voi pastra.

Si pe violet jasper, despre care va spuneam anul trecut ca are un parfum si gust deosebit le voi pastra.

Si cele patru culori de rosii cu forma lunguiata, galbene, rosii, rosii cu dungi si purpurie rusnaia .Si niste rosii galbene, si  unicul meu soi  de rosii albe white quuen voi pastra, si dintre cele verzi, da, si acolo optez pentru Aunt ruby german green incercate anul asta si fotografiate sectionate , alaturi de micuta Pinneaple si de Old german, pe care desigur ca o voi pastra.

Si rosiile mici in forma de pere , galbene si rosii , si cateva cherry, portocalii si dulci poate si rosii chiar daca nu sunt grozave la gust, de care nici nu imi fac probleme ca ar putea disparea, pentru ca am vazut ca se descurca si singure, nu au nevoie de mult bibilit ca sa se pastreze soiul lor in gradina .

Una peste alta, din 55 cate soiuri am avut, voi pastra cam jumatate. Restul nu stiu daca vor mai avea loc rezervat in  gradina , cat ma voi ocupa eu de ea.

Am facut antrenament pentru maine cu alegerea. Ce ziceti, ma pricep sa aleg (bine)?

5 Octombrie 2014

Tot despre rosii

Filed under: legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 6:00 pm

…atat cat  le mai am in gradina, in solar si la masa, in toamna acestui an.

Ca am solar,nu e cine stie ce lucru mare. Nu trebuie sa fii specialist ca sa iti construiesti in curte un solar. Eu nu sunt agricultor de meserie, chiar daca aici mi-am spus ”gradinareasa” . Asta a fost singurul cuvant disponibil si care mi-a trecut prin  minte atunci cand la inceputul acestui blog a trebuit sa ii aleg un nume.  Sau altfel spus, asa cum se spune despre unii pescari , si eu sunt  o gradinareasa parata,  nu sunt de profesie si orice spun aici este numai din experienta proprie, nu folosesc metode stiintifice de cultura a plantelor .

Dar asa parata cum sunt, am vrut ca atunci cand incerc sa cultiv rosii, sa si am parte de roadele lor. Asta dupa ce in cativa ani rezultatele eforturilor mele au fost puse la incercare de conditiile nefavorabile de vreme, fara sa fi citit pe undeva ca solarul ar da si rezultate mai sigure, am zis ca o sa incerc si solutia asta avand in vedere ca in zona noastra colinara verile sunt mai scurte si uneori mai racoroase si ca tomatele iubesc soarele si caldura .

De cand am solar, nu am avut vara fara recolte de rosii si de gogonele pentru muraturi. Insa in vara asta , pe langa rasadurile pregatite de mine, care au fost vai si amar si au crescut greu cat le-am tinut in casa , abia dupa ce le-am mutata afara in pamantul din gradina au inceput sa isi revina si sa faca frunzulite, au rasarit singure multe, multe fire de tomate din semintele cazute pe pamant din vara sau toamna anului trecut, care odata ce au dat de apa si caldura primaverii au prins elan si s-au dezvoltat singure, nesadite de nimeni. Au fost multe crescute singure. Pe unele le-am smuls si le-am aruncat, ca altfel imi crestea o jungla de rosii si nu s-ar mai fi facut nimic; pe altele le-am scos de unde au crescut singure si le-am gasit in gradina cate un loc in care sa le mai dau o sansa. Si sa le pun si la incercare, sa vad cum se comporta afara, sub cerul liber, fie ce le-o fi. Pe niciunele nu le-am stropit cu nimic, cu niciun fel de solutie impotriva manei sau a altor daunatori, nici in solar, nici in gradina. Am zis: ori mananc curat, ori daca nu, puteam foarte bine sa cumpar din piata sau de la supermarket rosii fortate.

La cat de ploioasa si de rece a fost vara asta, m-as fi putut astepta ca macar rosiile din gradina sa se maneze si sa dispara. E adevarat, semne de mana la un moment dat si la rosiile din solar incepusera sa apara. Si m-am cam necajit, insa solutia mea a fost sa pun mana pe foarfeca si sa tai cat mai multe dintre frunzele afectate sau cat mai multe frunze . Nu e tocmai usor sa stai in toiul verii sub folia incinsa si sa tai frunza (nu la caini ).Nu e nici greu , ca , iata, eu am putut. Cand mi se facea prea cald mai ieseam, ma mai aeriseam, cand din greseala am confundat degetul meu cu o frunza si am taiat cu foarfeca din pielea si carnea proprie,  m-am dus in casa bombanind, m-am spalat, m-am bandajat si am continuat.

Din punct de vedere al manei la rosii, luna iulie este cea mai grea, insa odata ce am ajuns in august, am stiut ca gata, am scapat de belea si ca pot sa trag deja concluzii. Concluzia a fost ca si in solar si afara , afara cu mai multe frunze innegrite, la fel si roade mai multe pierdute, rosiile au dat totusi rod suficient pentru consumul propriu. Solutiile chimice sunt numai o inventie facuta pentru cei ce doresc sa comercializeze , sa nu aiba pierderi si sa castige bani (cu orice pret).

Si in octombrie anul asta noi mai avem inca rosii. Nu toate au rezistat si au rodit pana acum, cele mai rezistente sunt cele cu fructele lunguiete, San Marzano rosii si asemanator portocalii. De ele aproape ca inca nici nu ne-am atins, am lasat mai la urma soiul lor pentru ca rezista mai bine conditiilor de vreme racoroasa, nefiind foarte suculente.

S-au copt tarziu, dar au si disparut repede :), pentru ca au fost foarte bune , dar si putine, rosiile pe care le-am primit de la Banca de gene din Suceava , soi de rosii mari de la un tip din Neamt. Mai comandasem si cumparasem si inainte de la el niste rosii pe care  le fotografiase si le prezenta pe siteul lui ca fiind foarte mari. Din ce mi-a trimis el atunci, rosii mari intr-adevar,  am pus vreo doi ani la rand in gradina, insa mi se parea ca nu prea semana cu cele fotografiate de el si  puse  pe site .

Anul trecut, Banca de gene mi-a trimis un soi de rosii  sub denumirea de ”rosii mari” si atat, ca sursa provenind tot de la el. De data asta, altfel au aratat in gradina  decat ce imi trimisese mie, semn ca omul are mai multe soiuri de rosii si le cam amesteca semintele sau le boteaza pe toate dupa gabarit fara deosebire intre ele.

Ceva asemanator am intalnit si in alta parte, poze cu rosii mari, in forma de inima, de culoare rosu-spre roz, numite tomate-inima-de-bivol.Cele de mai jos sunt ale mele din semintele primite de la banca de gene si sunt probabil soiul de rosii inima de bivol 🙂 : 

In afara de salatele cu rosii si de suc de rosii , am mai folosit anul asta rosiile la supa-crema , rosii uscate, cu care deocamdata nu stiu ce voi face sau cum le vom putea folosi peste iarna , dar le-am mai preparat si dupa o reteta gasita demult in revista…

…o fi mai existand (?), sper ca da ca mie imi placea modul de prezentare si retetele alese de ei, ”Secretele bucatariei”,

o reteta cu rosii calite adaugate peste un strat subtire de mamaliga cu cascaval ras si usturoi . Mie mi-a placut intotdeauna mamaliga cu branza, cu unt, cu rosii, cu diverse combinatii , dar in ultimul timp (ani) ,am mancat mai rar, ca mamaliga ingrasa si eu deja am adaugat in…probabil  ultima luna de vara,  cateva kilograme pe care deja incep sa le simt ca le car in plus :). Cred ca de vina e si consumul necontrolat de inghetata :).


.

 

19 Februarie 2014

Rosiile care inchid lista

Filed under: Fără categorie, legume si fructe, Noutati, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 7:06 pm

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

19 Decembrie 2013

Rosii care nu sunt rosii

Adica tomate de alte culori .

Pe care le-am avut in vara care a trecut in gradina mea. Si ce impresie mi-au facut, daca au lasat vreuna demna de mentionat.

Prima pe lista, nu pentru ca mi-ar fi si placut cel mai tare de ea, ci numai prima fotografie-colaj este cu tomata Beauty King , adica frumoasa regelui :). Da, frumusica , nu contest, dar uneori cresc fructele cam strambe, am avut asa si in gradina mea si am vazut si pe net cand apar poze cu ea, adeseori apare si forma stramba , usor turtita intr-o parte . Este intr-o poza alaturi de rosiile mai mici Tigerella, tot dungate , ca si ea, numai cu diametrul mai mic .

Nu au crescut foarte multe rosii pe un fir, abia cateva , dar nici eu nu le-am asezat ordonat cateva fire in acelasi loc , ca sa le pot urmari bine evolutia, ci au fost cele cateva seminte, doua sau trei probabil din soiul asta, maxim cinci , puse in jardiniere  destul de aproape de alte soiuri, astfel ca atunci cand au crescut nu le-am mai putut deosebi si au fost plantate in gradina cam alandala .De-aia nici numarul lor nu il stiu, pentru ca una crescuse intr-un solar, alta cine mai stie pe unde, cum au fost multe feluri de rosii plantate amestecat nu le-am tinut bine evidenta . Oricum din acest fel de rosii nu am apucat sa culeg mai multe coapte in acelasi timp ci una azi, alta peste cateva zile si tot asa. Insa , intr-adevar, frumusetea pielii fructului conteaza. Pentru motivul asta doar si o voi pastra si pe viitor.

O alta frumusica, din care am pus insa foarte putine seminte in jardiniera si am avut tot putine fire din soiul asta a fost tomata Vechea Germanie sau pe net intalnita adesea cu numele Old German.

Cand o vedeam cum prindea a se imbujora , imi radea privirea la intalnirea cu ea. Si nu va spun cu ce pofta si curiozitate o culegeam, iar de mancat la fel, cum o prindeam, cum o hapleam cu nerabdare , astfel ca ma si mir ca am apucat sa fac si acum am gasit , totusi, o poza cu ea taiata in doua felii. Si asta nu a fost cea mai frumoasa rosie Vechea Germanie feliata. Unele parca ar fi fost aurora boreala in miezul tomatelor mele in nuante de  portocaliu si rosu :).

Vedeti in imaginea cu ea sectionata cum ii ramane pielea, ca o cojita subtire , rosiatica din loc in loc , pe margine.

Tare drag mi-a fost de ea :).

As zice ca una din cele mai harnice a fost tomata Regina alba sau White Queen. Prima data cand i s-a copt o rosiuta, si devreme, din cele care au furat primele startul , ma uitam la ea si era cat pe ce sa zic ca e o rosie pe cale sa se strice si sa cada, palida cum mi se parea. De fapt asa era culoarea ei fireasca si  mi-am amintit ca ar trebui sa fie unele chiar albe printre firele cu rosii din gradina.

Tare harnica a fost toata vara. Mereu avea in ciorchine cateva gogonele , ori apoi rosii(albe)  coapte , pana tarziu .Anul asta insa, acest tarziu a fost mai devreme decat in alti ani, deoarece au fost cateva nopti foarte reci la inceput de septembrie si rosiile, zemoase, cat de putin ar fi fost, totusi cu mai multa apa decat alte plante , au inceput sa isi schimbe culoarea si consistenta sanatoasa si nu au mai rezistat.

Despre aceasta regina alba am observat ca atunci cand e bine coapta , si nu de putine ori fructele ei sunt mari, pe partea opusa coditei pielea ei usor se coloreaza in roz .

Am avut trei feluri de tomate verzi : cele cu dungi zise  Green Zebra , zebra verde , ce sa fac daca le-am luat cu nume englezesti? Asa le spunea, asa va spun si eu . Mie mi-au placut. Foarte roditoare si ele, frumoase in salate si in borcanul cu gogonele .

Alte tomate verzi, Cherokee Green , niste amerindiene se pare, de culoare verde , care insa atunci cand sunt coapte , culoarea verde pare sa se transforme intr-un …kaki spre galbui  . Am vazut ca pe unele siteuri , nu din cele care comercializeaza si care fireste ca isi lauda marfa , ci din celelalte care doar isi dau cu parerea , ca este foarte apreciata. Calitati: fruct mare uneori, miez carnos , gust…probabil bun. Eu nu mananc rosiile separat, ci amestecate in salata si m-am bucurat in vara asta de curcubeul din salatele mele. Gustoase mi s-au parut toate, una foarte parfumata pe care am si mentionat-o intr-o descriere de data anterioara acesteia . 

Ca tot vorbeam de amerindiene, adica de soiuri de tomate care se pare ca ar veni pe filiera indienilor din America , am mai avut si Cherokee Purple . Unii le spun purpurii, altii chiar negre. De laudat multi le lauda, am vazut insa si pe altii care se intreaba de ce le lauda altii atata. Sunt adica …controversate .

Cam asa ma intrebam si eu. Mai ales ca m-au cam necajit. Le vedeam frumoase, mari, dar inca verzi si asteptand sa se coaca, mi-am dat seama ca asteptarea le strica. Si in loc sa am parte de ele la masa, nu m-am prea putut bucura de calitatile lor gustative laudate ca fiind deosebite.

Deci, concluzia mea (si imi spusese Dani, dar …pana nu  gresesti  pe pielea ta, nu te inveti minte ) : trebuie culese cand au umerii inca verzi. Altfel se vor crapa si se vor altera inainte de a le culege.

Dintre tomatele negre am avut si Black Krim si BLack from Tula. Baiu-i ca tot amestecate le-am pus, asa incat n-am mai stiut care ce e . Cred insa ca cea mare , din poza de pe masa, alaturi de o rosie portocalie, ar putea fi Black Krim. In multe imagini pe net , am vazut-o cu forma asta.

Cu o forma alungita , am avut tomatele Purple Russian , pe care in pozele de pe net le-am vazut …hm, cum sa zic, extrem de mult editate, mascate, fardate  si  departe  de adevaratul lor aspect . Ele cand se coc capata culoarea roz negricios si de fapt problema e ca nu apuca sa se coaca bine, pentru ca se crapa pe fir. Nu am reusit sa mananc multe din ele, pentru ca odata crapate mai vedeam cate-o musca sau albina cum intra si gusta din miezul ei si …albina ca albina, dar musca ma cam scarbosea :). Plus ca la unele din ele, ma uitam cam lung intrebandu-ma ce era cu dungile maronii ca niste picaturi de murdarie scurse de altundeva. Ce sa fie? Rosiile de pe un etaj superior , coapte, se crapasera si sucul lor se scursese pe cele de la etajul de dedesubt . Le patase si eu ma intrebam ce lichid maroniu se scurgea si de unde pe rosiile mele.

Ei , si patatele lunguiete, adica Striped Roman. Or fi de la Roma . Nu rodesc foarte bogat , dar sunt interesante cu forma mai putin intalnita la rosii si petele galbene , uneori sub forma de dungi , pe pielea rosie . 

Prin urmare, in episodul de astazi am mai avut inca 10  (+1 neidentificata) feluri de tomate:

-Beauty King, Old German.

-White Queen,

-Green Zebra, Cherokee Green (a, mai aveam si soiul Aunt Ruby Green  parca, dar cred ca nu am pus din el seminte si nu l-am identificat printre tomatele coapte din gradina),

-Cherokee Purple, Black Krim, Back from Tula,

-Striped  Roman , Purple Russian.

Plus sase (data trecuta), plus doua anterior , total 19. Si astea tot nu-s toate :).

23 Octombrie 2013

De la altii

…am imprumutat obiceiuri .

Sau am copiat , asta pentru ca ne-au placut .Ce, credeti ca sarbatoarea Craciunului o fi inventie româneasca?

Nu as vrea sa intru pe domeniul religiei, eu spun aici doar de felul in care sarbatorim diverse evenimente: cu brad impodobit, cu beculete atat in case, cat si pe strazi, cu focuri de artificii , mai nou cu inimioare si cadou intre indragostiti de ziua Valentinilor :).

Diverse zile pe care unii le sarbatoreau au fost luate in vartejul fenomenului globalizarii de la unii la altii . Daca sunt motive de sarbatoare si de bucurie, atunci foarte bine! De ce sa se bucure doar altii? De exemplu …de o aniversare legata de dovleci si de frumusetea lor :).

Nu e nimic rau in asta , copiii sa sarbatoreasca Halloweenul ca pe o zi a vrajitoarelor, mascati si costumati in diverse tinute , iar cei mari ca pe o zi a recoltelor de  dovleci, struguri, stiuleti de porumb, hambare pline de diverse soiuri de cereale, cu must , cu …fiecare cu ce are, numai sa se bucure.

La mine ziua recoltelor a cam trecut. Gradina e culeasa aproape in totalitate, doar cateva macesa au mai ramas , hrean, care insa sta sub pamant si scoatem numai cand avem nevoie si in rest crengi goale si cateva flori de toamna. Si atunci cum ma pregatesc/bag in seama  si eu de Halloween ? Nicicum 🙂 , numai cu o melodie  despre masti si mascati  :

the Man in the Iron Mask

(Heart of a king)

Si tot de la si despre altii , cautand pe internet diverse date despre…rosii, ca mi se face des dor si pofta de ele – poze, orice fel de informatii , cum fac altii , ce proceduri aplica , cu  ce rezultate , ce parere au despre soiuri , care e mai bun, mai rodnic, mai acru, mai dulce sau fiecare ce parere isi poate da, orice daca e despre rosii ma poate interesa si tot asa cautand , am ajuns pe un blog al unei englezoaice . Ea nu e mare specialista in cultivarea tomatelor, dar se informeaza si ea ca si mine sau mai bine decat mine , iar  ceea ce mi-a atras mie atentia la blogul ei au fost cateva poze cu aceste rosii fotografiate si atasate mai jos  , cultivate in solar in ghivece . Sau in sacose mari umplute cu pamant in care tot la ea am vazut ca ei  cultiva si fasole .

Ba chiar si pe verticala in jardiniere cocotate la ferestre au avut curaj sa puna ghivece sau jardiniere mari cu legume , plante aromatice , ba chiar in alte poze am vazut si zmeura in jardiniera, pe balcon.

Mai jos am ales cateva fotografii interesante , unele mi s-au parut chiar reprezentative pentru gradinile englezesti. Am incercat sa aleg cat mai putine :





Si eu cam cochetez cu ideea plantarii bulbilor de narcise prin iarba , sub gazon, ca doar in poiana narciselor in salbaticie la fel cresc, in pasuni  si cred ca in curand chiar voi incerca asta.










Mai multe puteti vedea la ea:  ”outofmyshed” .

17 August 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii 🙂 ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

8 Februarie 2013

Adevarul despre rosii

Pe blogurile de mare interes pentru mine , cele gradinaresti, care au macar in cate-un colt de pagina o vorba de dor despre gradina -fie ea in casa, in balcon sau la nivelul solului, afara , am observat  in ultimele zile verva mare. Toata lumea se gandeste , planifica sau viseaza , rasaduri de rosii. Cum traim in anul de gratie 2013 , intr-un stat modern , ce face  parte importanta din marea Europa unita , prieteni cu cei din rasaritul si apusul lumii noastre noi, si soiurile de seminte de plante sunt din ce in ce mai diversificate, cu posibilitatea de a circula cu mai multa usurinta din cele mai indepartate teritorii , intr-un sens si in celalalt .

Si cu cat mai multe si mai diverse soiurile, cu atat mai mari si tentatiile de a incerca macar cate ceva nou in vara care va urma , mai ales de catre cei care  cultiva  rosii din curiozitate, joaca  sau pasiune. Profesionistii cultiva probabil soiuri profesionale , productive, care nu le dau mult de furca (munca). Noi ceilalti, cate un Don Quijote al tomatelor, ne batem cu diverse mori de vant incercand cai nestiute -ce distractie, dar si ce bucurie cand distractia da  rezultate!

Incercam si tot incercam , pentru ca rosiile nu sunt la fel nici prin forma, nici prin culori sau nuanta, nici prin gust, nici prin miros , nici prin rezistenta sau modul de a se comporta in diverse conditii oferite de mediu sau de sol.Si nici prin valorile nutritionale.

La cea mai mare cautare , zic eu, sunt heirloomurile, adica soiurile produse de cate o familie sau grup de intreprinzatori , pastrate si perpetuate in mod natural , de-a lungul mai multor ani, verificate si indragite si  iata, chiar impartite si altora.

Unchiul meu, insa,  agronom specialist , are  alte optiuni. El cauta an de an soiuri imbunatatite ,  hibrizi rezistenti la boli sau alte atacuri din mediul exterior.Anul asta am inteles prin intermediul telefonului fara fir, adica din vorba impartasita altora (mamei) si data mai departe, ca are din nou ceva soi extraordinar , hibrid, din Olanda.

M-am luat si eu dupa el intr-un an. Mi-am zis ca o fi vreo minune ceva cu soiurile astea hibride, de care eu habar nu aveam si in loc sa cresc ce trebuie si ce folosesc oamenii bine informati , ma chinui cu sensibile si cine stie ce pricajite soiuri vechi din gradina mea. Si mi-am ales de pe net in urma cantaririi diverselor avantaje specificate de un site care vinde seminte profesionale  , soiul de rosii Tolin F1.Cand intalniti pe un plic de seminte codul F1,  asta e semn de hibrid,  produs prin polenizari dirijate intre alte soiuri cu diverse calitati.

Cum nu sunt mare producator de tomate si abia daca pun cateva seminte in fiecare an din cate-un soi, mai am si acum din plicul cu (parca) 300 de seminte , ori sa fi fost 150 ,cumparat in urma cu cativa ani.Numai cateva.

Intr-adevar, in primul an  in care am pus in gradina  rosiile Tolin F1,  am fost impresionata. De felul bogat in care produc, pe fiecare fir , de-a lungul mai multor etaje, care ajung intre 5 si 7 de fiecare fir, rosiile cresc in ciorchine .Rosiile sunt frumoase, si mai mari , dar si marime medie , au pielea neteda si lucioasa, sunt perfect rotunde, se desprind usor cu o bucatica de codita , astfel incat sa nu fie rosiile vatamate la cules, bune si  de export catre cei mai pretentiosi consumatori, daca ar fi cantarite dupa aspect.Sunt rezistente, daca nu au fost culese repede mai rezista inca vreo saptamana sau doua fara sa se altereze ,fara  crapaturi,  la fel de tari si frumoase .Cred ca si la transport dintr-un loc in altul ar rezista la fel de bine o perioada de timp mai mare decat alte rosii obisnuite.Rosii Tolin F1

Roadele sunt atat de bogate si de grele, incat in primul an, cum nu legasem foarte bine firele de rosii, multe dintre ele au reusit sa rupa legaturile si firul a cazut .Fara daune importante, pentru ca nu s-a rupt, doar era rezistent.Rosii hibrid Tolin F1

Dar la testul degustarii…eu zic ca pica testul.Fiecare cu parerea lui, asta e parerea mea. Au coaja tare si groasa, pentru suc nu sunt bune fiind asa tari, nici prea zemoase, pentru salata nu sunt bune fiind tari si prea putin carnoase. Motiv pentru care eu ,desi nu voi renunta la ele de tot, doar mai am cateva, pe care insa le voi planta anul asta afara, sub cerul liber si nu in solar sa imi ocupe locul altora , poate mai delicate decat ele, nu le voi mai insamanta si urmari in gradina mea cu acelasi entuziasm de pana acum. Productia ca productia, dar urmaresc si calitatea fructelor de tomata, iar rosiile Tolin F1 nu se numara printre preferatele mele la gust.

Anul trecut am avut, asa cum va si spuneam candva, aici pe blog, un soi nou de rosii botezate de cel de la care le-am comandat ”rosii uriase”, soi de rosii romanesti , crescute de om in gradina lui de circa 20 de ani. Tot asa, numarul semintelor primite a fost mai mare decat cel al semintelor sadite, prin urmare mai am si acum din ele .Asa stiind,  anul trecut nici nu am mai oprit seminte de rosii, de la  ele  deloc,  pentru ca stiam ca mai am. Atat in poze, cat si in povestile pe care le spunea despre ele, rosiile aratau imbietor, mari, firul incarcat cu rosii ,  gradinarul spunea chiar ca un singur fir de rosii ar fi produs circa 15-20 de fructe mari.Eu nu am numarat la ale mele, dar iata un fir incarcat cu ele: Rosii mari

Care va sa zica, soiul de rosii uriase romanesti a fost productiv, planta a rodit bine , firul plin de roade, grele, abia de se mai tineau in codite. Rosii mari si greleRosiile au fost mari, frumoase, forma nu chiar rotunda ci mai …patratoasa.Rosii mari

Ce nu mi-a placut la ele a fost ca erau prea zemoase, o data, puse pe masa cu mandrie in fata rudelor venite in vizita, asa cum am observat si eu, a exprimat in cuvinte sotul verisoarei mele si a zis ca sunt cam moi, cam zemoase. Intr-adevar, rosiile din soiul asta botezat de producator drept rosii uriase, da roade cam flescaite . Bune mai mult pentru suc si mai putin pentru consum la masa. Anul trecut am avut numai de incercare foarte putine, anul asta cred ca voi indrazni sa pun cu cateva in plus, sa am de suc, tot e ceva.

Doritorilor de a-l contacta pe acela care vinde acest soi , le spun ca il pot gasi pe shopmania. Nu imi cereti si adresa lui.

O alta noutate a fost in vara trecuta soiul de rosii gogosar, pentru umplut. Au forma unui gogosar, si sunt goale la interior. Nu prea grozave, doar daca vrei sa faci rosii umplute , insa noi nu am facut deloc vara trecuta si rosiile astea au fost mai mult ocolite , nu au nici gust , nici zemoase, nici carnoase, niste coaja cu miros de tomata. Usoare pe cantar.Tomate gogosar

Alt soi de rosii , un heirloom pot spune in gradina mea,  care cred ca are deja 10 ani de cand il tot pastrez, este acela al rosiilor numite tiganesti. Se gasesc rasaduri din soiul asta la piata de legume, la tarani, primavara .Din primul an de cand am avut numai cateva fire, cred ca cinci , cumparate din piata m-a impresionat prin marimea rosiilor.Fara sa le fi oferit vreun tratament diferit fata de al altora, rosiile acestea au crescut mari , carnoase, frumoase, bune la gust, culoarea e putin inselatoare in sensul ca se inrosesc complet tarziu si daca astepti dupa ele sa le culegi atunci cand sunt rosii complet, risti sa le culegi moi, usor alterate . Iar eu cam astept dupa ele . Desi gustul lor este delicios, au dezavantajul ca rodesc putin , unul , cel mult doua etaje cu numai cateva rosii, dintre care unele cresc frumos.Rosii: mai mare, mai micaRosii numite ”tiganesti”

Nu este foarte productiv , nu rodeste pana tarziu, firul se ingalbeneste usor catre varf, dand semne de uscaciune, la fel si frunzele palesc si planta pare pierita . Totusi eu le  tin numai de dragul celor cateva fructe mari si bune.Rosii mari

Rosii mari Pentru locul intai in intrecerea dintre cele mai mari rosii din gradina mea au concurat anul asta cu rosiile tiganesti si cele de uriase , de mai sus. In poza se pot vedea in prim plan doua dintre aceste soiuri mari.

Rosiile inima de bou.Am observat cautand pe internet ca exista macar doua feluri: inima de bou roz si rosie .Ale mele , tot pastrate an de an, cred ca sunt din soiul rozaliu. Pe multi ii aud laudandu-le, sunt vestite prin cat sunt de gustoase, zice-se. Nu zic ba, insa fructele lor nu sunt rezistente, se strica uneori pe fir inainte de a se coace si nu doar o data in loc sa le culeg ca sa le folosim, a trebuit sa le arunc.Jumatate din rosie era frumos colorata, parea sanatosa, iar cealalta jumatate stricata. Nu prea sunt incantata de soiul de rosii inima de bou, pastrez si plantez cateva, dar nu cu mare incantare.

Prin urmare, pot spune ca inca sunt in cautarea unui soi de rosii perfect si la forma , si la gust ,si la consistenta, si la atitudine a plantei :).

Poate din noutatile de anul asta ma va cuceri definitiv vreuna dintre :

-ponderosa pink

-cuore d Albegna (Liguria)

-druzba (bulgaresti)

-cherokee purple(dupa nume, s-ar zice ca vine de la indienii americani)

-siberian

Asta a fost cu soiurile de rosii rosii.

Pentru ca mai exista rosiile galbene, mai degraba spus  tomatele galbene,  care din punctul meu de vedere sunt tot ceea ce poate oferi vara mai bun in gradina. Imi plac la nebunie. Semintele lor le pastrez de cativa ani din cateva rosii luate din piata , parca. De la tarani,  oricum, ca o fi fost din piata sau de pe marginea soselei DN1, nu mai stiu, dar de unde le-am luat , le-am pastrat de drag . Sunt tomatele perfecte , dulci, carnoase, parfumate, parca mirosind a gradina, a ploaie, a triluri de pasari, au culoare imbietoare, in salata amestecate si cu cateva felii rosii, dau cel mai indragit mie  meniu de peste an. Anul asta mi-am propus sa pun mai multe decat in alti ani.Tomate galbene

In plus am cateva seminte de rosii si portocalii si trandafirii (chiar asa au fost botezate ) de la banca de gene din Suceava ,din care voi pune separat de celelalte ale mele cateva fire si pe care, de asemenea le voi pastra.

Mai am desigure si rosii cherry de cateva feluri, anul asta voi incerca si rosii verzi, care la coacere au coaja tot verde , albe. Sa vedem ce se va intampla.

Si as dori sa spun celor care au avut impresia ca prin intermediul blogului imi fac reclama ca sa vand seminte sau rasaduri. Nu este asa, semintele le am in numar foarte limitat, numai pentru uzul propriu . Mare parte din ele le-am cumparat si eu de pe internet cautand dupa cuvinte specifice.

22 Octombrie 2012

Gogonele

Filed under: flori, gogonele, gradina, legume si fructe, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:42 pm

Ramasite in locul in care in urma cu o luna inca mai era plin de rosii…

Dar pentru vremea la care suntem, e inca foarte bine. In alti ani catre sfarsitul lunii octombrie s-a mai intamplat sa ne fi si ”bucurat” (unii poate se bucura, eu nu, niciodata) de zile si nopti inzapezite , desi cam prematur , dar s-a intamplat. In schimb, anul asta, inca mai culeg roade din gradina.

Si cum obsesia mea , ei nu chiar obsesie, dar una din cele mai mari placeri din gradina, rosiile, inca mai are roade in diverse culori: verzi, verde inchis sau mai deschis, verde cu dungi mai inchise la culoare, verde-galbui, galbene si chiar si rosii , ieri am dat startul unei noi zile de cules atat gogonele , cat si rosii coapte printre ele. Iata-le cum arata la sfarsitul lunii octombrie in solar rosiile mele :

Ultimele roade pe fir de tomate

Unele fire de tomate au crescut atat de lungi, incat am numarat chiar si al zecelea etaj de fructificare pe cate un fir . Cele din imaginea de mai jos s-au dus pana sus-sus si acolo au si ramas ca eu nu am ajuns sa le culeg si nici cu  scara la ele nu m-am dus. Nu-i bai sa ramana cateva gogonele de decor , pana va da gerul si  inmuiate probabil vor ajunge in hrana pasarilor din curte …

Tomate Verzi

S-au agatat de acoperisul solarului si vreo doua rosii mari, da, sunt mari, desi nu se vede aici bine, sunt inima de bou,  si daca firul mama s-a dus sus, sub dogoarea soarelui florile lor au legat rodul usor si s-au copt, putin ascunse de ochiul culegatorului , au fost ocolite de la cules si au ramas pana tarziu (si acum tot acolo sunt, inca nu le-am luat) sa adune in ele din gustul si al verii , dar si al toamnei .

Tomate rosii

Cu regret am intalnit si cateva tomate care nu vor mai avea vreme sa se coaca, oricat de frumoasa ar mai fi toamna. Diminetile si noptile sunt reci si nu sunt prielnice pentru coacerea rosiilor, cu atat mai mult cu cat cele de mai jos, dungatele , sunt direct in gradina, expuse la temperatura variata si roua racoroasa a  toamnei.

Tomate cu dungi verzi

Si niste biete flori, inflorite mult prea tarziu 🙂 :

Flori prea tarzii

In acelasi loc in care asta vara intindeam pe masa rosiile coapte, acum majoritare , gogonelele le-au luat locul.

Din ultimele  recolte

De diverse forme , marimi si culori :

Tomate-Diverse forme si culori

Din gradina pe masa si de pe masa au trecut la borcan :

La borcan

Deja am inceput sa mananc dintr-o serie de gogonele puse la murat in urma cu cateva saptamani si nu pot sa va spun cat de bune sunt…

De cateva zile , nicio masa de pranz nu merge fara gogonele murate .Doar e vremea lor…

19 August 2012

Rosiile in 2012

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 5:39 pm

Anul asta (nu doar vara asta, ci anul asta) am mancat pentru prima data rosii in 22 iulie. Si asta pentru ca atunci au inceput sa mi se coaca din rosiile din gradina , ca altfel, eu rosii din piata nu mai mananc .

A fost destul de devreme, fata de alti ani, cand luna august era reperul meu pentru coacerea rosiilor din gradina.

De atunci nu am mancat zilnic, ca in alte veri rosii, dar si cand am mancat, a fost pe  alese, dintre rosiile cele mai bine coapte si mai durdulii.

Am cules si de doua ori, adica in doua saptamani consecutive, cate doua cosuri de rosii pentru suc. Nu mai culeg mai mult de doua cosuri odata, desi as avea de unde, pentru ca mai multa cantitate pentru suc, inseamna mai mult timp, mai multa munca  si pentru storsul rosiilor, dar si pentru fiertul sucului, si in alti ani se facea noapte si sucul nostru de rosii inca era pe foc, in curs de a fi preparat si am vrut sa evit sa se mai intample asa.

Astfel ca de anul asta am zis: doua cosuri odata si e suficient. In plus in felul asta dau timp rosiilor sa se coaca bine- bine, asa incat de multe ori le culeg  si cate putin crapate , iar asta pentru mine e o bucurie si semn ca sunt foarte bine coapte. Si cu atat mai gustoase.

Rosie coapta

–  Unele rosii s-au copt cate un ciorchine odata :

Ciorchine de rosii coapte
Rosii in solar

Fire de tomate pline de rod

– Rosiile culese:

Rosii culese

Unele arata atat de bine, ar putea fi date si la export :).

Si galbene, si rosii

– Dintre cele mai frumoase rosii, pana acum , unele dintre cele mai mari s-au apropiat de greutatea de 5-600 de grame fiecare. Dar mai am rosii mari, asa ca este  posibil ca recordul de anul asta sa fie altul decat ce se vede mai jos. In plus, rosiile mele nu sunt hranite cu nimic altceva decat soare , caldura si apa .

Cele mai mari, pana acum
Suc de rosii

– Imi place sa cultiv rosii, inca de la inceputul fiecarui an calendaristic mie imi sta gandul la cum sa fac rasaduri, din ce soiuri , astfel incat sa am in gradina rosii foarte bune si pentru suc, si pentru consum la diverse mancaruri. Si anul trecut am mai postat poze cu rosii pe blog si de atunci au mai poposit in cautari diverse persoane care doreau informatii cu privire la cultivarea rosiilor.

Eu nu stropesc rosiile deloc, nici cand sunt mici, nici cand au floare, nici cand au rod si multi cauta pe internet informatii cu privire la stropirea sau tratarea in diverse stadii a tomatelor, fie pentru a se coace mai repede, fie din alte motive . Sfatul meu ar fi pentru toti sa incerce sa evite orice tratamente chimice, care nu cred ca fac altceva decat sa contribuie la vanzarea produselor chimice , care in cele din urma ajung prin rosii in hrana noastra si in organismul nostru si ma indoiesc ca asta ar fi bine. Din experienta mea, rosiile in solar cresc si se coc si pot fi culese pentru consum propriu cel mai bine la jumatatea verii dupa ce se implineste termenul de circa 80 de zile sau dupa cum are fiecare soi in parte un termen de dezvoltare normala , si fara a fi stropite .

Aici , in pozele de mai sus sunt numai rosiile din solar, dar am avut cateva randuri de rosii si direct afara, in curte, care de asemenea nu au fost stropite si datorita verii secetoase au trecut cu bine pana acum, sanatoase ,  prin toate fazele de crestere ale plantei.

Older Posts »

Blog la WordPress.com.