Eu si gradina

16 septembrie 2013

Dulce

Filed under: Arbusti, legume si fructe, produse bio, smochine — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:20 pm

…ca mierea?

Da, cam asa se zice. Asta poate pentru ca in tara noastra mierea e cunoscuta ca fiind cea mai dulce sau macar dintre cele mai dulci produse naturale.

Insa as zice eu ca s-ar potrivi sa se spuna si dulce ca… smochina.

Da, ca smochina, fructul ala despre care se vorbeste atunci cand  se mai vorbeste despre cate vreo baba ”smochinita”, adica ofilita. Sau cel putin asa credeam eu pana acum, ca a fi smochinit  -tenul cate unei doamne, de exemplu- vrea sa spuna ca ar fi cam uscat, deshidratat, sifonat, ridat ,  mototolit. Insa acum cred ca ar fi posibil ca gandul meu cel rau sa se fi indreptat spre asa o comparatie si de fapt cei care se refereau la ”smochinite” vroiau sa spuna de fapt ”pline de dulceata” :).

Ca da, asa sunt smochinele, cel putin atunci cand se coc bine, bine, cele din smochinul care creste , ingheata in cate-o iarna, i se usuca crengile, descreste si apoi iar creste cand vine vremea buna si in cate-un an din roadele sale , ca si rodeste si inca foarte bogat, apuca sa se coaca si sa ne dea si noua sa mancam dulcile, dulci  ca mierea, zaharul sau stevia dulce , gustoasele  smochine .

Nu apuca in fiecare an sa se coaca . Uneori, din cauza iernilor prea geroase, poate, smochinului i se usuca mare parte dintre crengi si atunci ii cresc altele noi de la suprafata pamantului. Si pana ii cresc ramurile noi, roadele se leaga abia tarziu si cand vine gerul in iarna urmatoare le prinde mici si inca verzi , fara sa apuce sa se coaca.

Anul asta insa, se pare ca iarna fiind mai blanda,  desi a fost lunga nu a fost foarte geroasa , uite ca smochinele s-au copt. Semnul ca sunt coapte este culoarea mai galbuie a unora dintre ele . 

Cele necoapte inca sunt verzi si au fructele erecte, indreptate spre soare .

Cele coapte devin suculente si grele , iar codita nu le mai poate sustine , astfel incat fructele se ingalbenesc usor, uneori coaja se si pateaza  si crapa  si ele incep sa atarne, iar daca nu sunt culese la timp cad pe jos . 

Smochinul nostru are cel putin vreo 30 de ani. La inceput, atunci cand ne-am mutat aici, mama il taia, incerca sa il smulga din pamant crezand ca e stejar (are frunza asemanatoare cu a stejarului, cand tufa e tanara si cu frunze mai mici). Mama sapa in jurul lui, il scotea, el iara crestea. Si uite asa de cateva ori, pana cand a vazut in curtea altcuiva smochin si si-a dat seama ca ”stejarul” ce crestea an de an in curtea noastra era de fapt un smochin.

L-a lasat de atunci sa creasca si ii taiem crengile numai cand se usuca .Dar ii tot dau altele din pamant si el creste ca o tufa deasa an de an. Iata-i crengile cum au crescut anul acesta: 

Astazi am culesc cateva smochine , nu atat de pofta, sa mananc, pentru ca sunt foarte dulci si nu oricand am pofta de atat de dulce, mai ales ca mie imi plac fructele putin mai acrisoare: merele le prefer pe cele verzi, am si eu un mar Granny Smith de vreo doi ani in gradina si anul asta a facut primul lui fruct , un mar mare, imi plac limele , citricele in general (dar mai mult iarna, cand sunt proaspete) .

Astazi insa am cules cateva smochine, daca tot s-au copt, doar nu o  sa le lasam la gaini 🙂 sa le ciuguleasca  de pe jos . Si desi la inceput mi s-a parut ca luasem cam multe odata, pana la urma, tot facand poza, mai rupeam demonstrativ cate o smochina sa se vada ce bine coapta e, ii mai faceam o poza sa se vada si culoarea si uite asa mai cu o poza, mai cu o mirare, care e mai dulce, care e mai moale, care o fi mai verde daca e mai tare sau nu, le-am halit pe toate. Spre marea mea mirare: ca na, ziceam ca-s dulci cam tare ! 

Cand este foarte bine coapta, se rupe cu usurinta in doua :

Dulci tare, coapte bine si pana la urma bune.

Dupa ce le-am mancat , mi se lipeau buzele una de alta de atata zaharicale.

Dar …n-a tinut asa de mult, ca acum,  pe inserat a mai mers si putina ciocolata in completare 🙂 .

Blog la WordPress.com.