Eu si gradina

15 august 2012

Zi de sarbatoare (legala)

Filed under: animalute, gradina, mediu, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 9:40 pm

N-am avut niciun plan pentru cum sa-mi petrec ziua de astazi, zi libera .Nu a fost nici sambata, nici duminica, ci 15 august, in mijlocul saptamanii o zi declarata sarbatoare legala. De obicei in zilele libere de la sfarsit de saptamana nici nu trebuie sa imi fac vreun plan, pentru ca e lucru stiut, sambata e zi de de toate, daca s-ar putea.Imi fac atatea planuri pentru zilele de sambata: sa spal, sa calc, sa fac diverse prin gradina , in functie de anotimp. De regula nu reusesc sa fac nici jumatate din lucrurile pe care mi le propun, dar oricum, sambata e zi plina. Apoi duminica sunt programate activitati mai lejere , cum ar fi cumparaturile, pentru care nu reusesc sa imi fac timp in cursul saptamanii, pentru ca zilele sunt foarte scurte si eu nu sunt un bun manager al timpului liber care imi apartine.

Azi fiind sarbatoare mare, n-am programat nicio activitate muncitoreasca. De iesit in oras nu am avut niciun chef, asa ca inainte de pranz cu putin, am vazut soare printre nori afara si mi-am propus sa ies in curte, sa ma relaxez.Mi-am luat o carte si m-am asezat la umbra visinului  (despre care v-am mai vorbit), cu gand sa stau , sa citesc. Dar nu dupa mult timp am inghetat. Mi-era atat de frig incat mi-am luat cartea si m-am dus in casa, m-am bagat sub plapuma, sa ma incalzesc putin.

Mai tarziu, iar.Am repetat figura cu cartea , umbra visinului, dar asezata partial si in soare. Norii de pe cer dupa pranz se mai raspandisera, asa incat s-a mai imblanzit vremea, s-a incalzit frumos si am putut chiar sa stau si la soare, prima data anul asta in care am facut un pic de plaja in mod voit. De mult timp nu mai statusem la soare, nu imi mai place, nu mai am stare sa ma asez intr-un loc si sa stau  ca pestele pe plita  intinsa, astaptand sa ma colorez . Azi, insa, nu stiu prin ce minune, poate si de la frigul pe care il simtisem cu putin timp inainte, am reusit sa prind un pic de culoare , partial -pe maini, pe fata, pe picioare- cate o dunga roza pe fiecare , atat cat mi-a permis rochia de bumbac pe care o purtam , sa ma expun la soare.

Cat am stat afara, in curte, m-am simtit ca in vacanta. Cam scurta, e drept, dar am reusit sa ma relaxez, ba am citit, ba am urmarit in pom grupurile de vrabii cum comunicau intre ele si am incercat sa ghicesc ce se intampla. La inceput mi s-a parut ca ar fi vorba de un cuplu de vrabii, pe care ii vedeam ca se ciugulesc pe cioc si am crezut ca ar putea fi doi pupaciosi. Dar apoi am vazut ca una din vrabiute , aparent de aceeasi marime cu celelalte, se scutura din cand in cand, stand pe o creanga si alta venea, isi apropiau ciocurile si …parea ca ar face schimb de ceva; poate seminte, graunte (luate din tava gainilor mele, de unde altundeva 🙂 ). Aceeasi vrabiuta se mai scutura si mai venea inca o data, o alta, diferita de cea dinainte si la fel faceau schimbul cioc in cioc, astfel incat am dedus ca vrabiuta care se scutura poate sa fi fost pui, sa nu fi avut un echilibru foarte bun si alte vrabii din grup veneau sa o hraneasca. Nu am avut aparatul de fotografiat la mine si mi-a parut rau, ca am pierdut atat figurile dintre vrabiute, cat si un zbor jucaus al unui grup de doi fluturi care probabil se curtau . Facusem eu cateva poze inainte, atunci cand am stat si am si inghetat un pic, insa asa se intampla, cand am aparatul cu mine, nu am mare lucru de fotografiat, cand apare insa ceva frumos fie nu am aparatul la mine, fie mi se termina bateriile.

Au mai luat parte la inactiune alaturi de mine :

-Țili, langa vrejul de fasole la galeata …

Un Țili la galeata

-Pepito, somnorosul pe unde apuca…

Pepito

– Ricky -under cover (sub acoperire) …ăăă, pardon, under the table (sub masa)…

Ricky -under cover

– si iarba verde de acasa …

Iarba verde

Stralucea atat de frumos in soare, incat am zis sa incerc sa o pastrez in amintire pentru la iarna cand nu vom mai avea nici soare, nici iarba verde , frumoasa, stralucitoare .

6 august 2012

Vara , cald, soare

Filed under: insecte, mediu, orasul, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 6:15 pm

Ce frumoasa este viata, cand afara este vara!

Cam asta ar fi deviza mea. Eu sunt o iubitoare a verii, a caldurii , cand poti sa umbli in fiecare zi imbracat lejer, intr-un tricou sau camasuta subtire, pe care le poti , ba e chiar musai sa le schimbi de cateva ori pe zi.Cand te trezesti dimineata si   inainte de a pleca de acasa faci un dus rece , racoritor .Cand mananci te miri ce peste zi, dar neaparat si o inghetata sau …ah, ce vremuri erau alea cand beam granita! S-o fi mai gasind acum granita? Adica un fel de suc de fructe, care desigur ca nu putea fi tocmai de fructe, ci de coloranti si aromanti , plin cu gheata taiata in cuburi si aschii multe, de iti ingheta gura cu totul atunci cand o beai si de baut se servea musai cu paiul. Imi placea mult granita, mai ales cea de grepfruit , dar asta pe vremea cand eram studenta , in anii imediat urmatori evenimentului care ne-a schimbat traiectoria vietii,  petrecut in 1989.

In vara anului asta chiar am simtit vara.Fata de ultimii ani, cand vara venea tarziu, anul trecut de exemplu caldura a venit pe la jumatatea lunii iulie si a stat cam o luna, ca apoi a venit toamna, chiar daca a fost ea calda, a fost caldura ca de toamna.Si cam la fel fusese si cu inca un an in urma si cam in ultimii ani tot asa.Si imi aminteam cu jind de verile din jurul anului 2000 , cand chiar incepusem sa cred ca temperatura globala ar fi crescut si ca la noi, asa cum se zvonea prin presa , ar fi putut sa se modifice anotimpurile, astfel incat iarna sa ramana numai o toamna lunga si nu foarte rece,  asa cum se intampla la vecinii nostri aflati cu cateva sute de kilometrii mai la sud, grecii sau cipriotii. Dar mi-a trecut repede bucuria si speranta ca s-ar putea asta intampla si la noi, cand au revenit in forta cateva ierni lungi si incarcate de zapada.

Pana in vara asta, cand m-am bucurat iar de caldura si zile insorite toata, toata vara.Prea putine au fost cu ploi ,iar de  frig nu prea imi aduc aminte pe timp de vara.

Azi insa cred ca a fost, inca mai este, cea mai calda zi din an. Am vazut eu la servici ca apareau oameni care spuneau ca la noi este atat de bine inauntru si ca afara e teribil de cald, dar mi-am spus ca asa se intampla mereu la noi, oamenilor le place sa se vaite si de cald, cand e cald si de frig , cand e frig. Eu de cald nu o sa ma vait niciodata. Cred. Cel putin nu pe la noi, la poalele muntelui, unde nu va fi niciodata o caldura molesitoare, ca in capitala. Acolo o fi mai traind acum cineva? Da, cred ca da, noroc cu  aerul  conditionat .

Azi dupa amiaza, am iesit pe la vreo cinci din casa sa mai admir gradina, pe Țili, pasarile, sa vorbesc cu cateii nostri .Insa am simtit aproape instantaneu pe spate cum izvorau rauri de apa din mine, ceea ce m-a facut sa zic ca da, astazi e teribil de cald. Dar e si bine. Vreme de scaldat in mare , mare limpede, curata, albastra, calma… asa e Mediterana. Aparent curata , ca e destul de poluata, asa ca mai bine stau acasa. 🙂 Plus ca acolo poate oricand sa izbucneasca vulcani , sa spulbere tarm uri intregi, pe altele sa le inunde de apa, stau acasa.

Pe inserat, aseara , diverse familii ieseau la plimbare, la aer curat,  pe sub desisul racoros al frunzelor  :

Duminica seara, pe racoare

Familie numeroasa, si se pare ca nu se vor opri aici , ci vor mai urma:

Cu mic, cu mare

E plina tufa de hibiscus de gandaceala rosie, parca sub numele de  gandacii domnului ii stiam eu . La racorirea catorva am mai contribuit si eu dupa fotografie cand le-am dat apa multa sa bea. Nu stiu daca sunt foarte daunatori, sper sa nu se apuce sa imi manance gradina !

Blog la WordPress.com.