Alegerea

Dupa o vreme de tatonari, de zburdat din floare in floare ,forma si culoare , cred ca a venit momentul sa aleg.

Sa ma statornicesc la numai cateva, ca doar la unul, nuu…e mult prea mare sacrificiul sa ma opresc doar la unul si sa renunt chiar de tot la parfumul vietii oferit de varietate. Mai ales dupa ce am simtit gustul libertatii de a alege azi dintr-unul, maine din altul dintre exemplarele testate, ii greu sa ma intorc la …monogamie :).Sau mai corect ar fi sa ii spun mono-tomatie.

Dupa ce  la inceput, ca la oricare inceput, poate, mai timid , am numarat  pe degete exemplarele testate, nu stiu cum s-a facut si am scapat caii-n papusoi de am ajuns la 10. Peste o vreme m-am trezit cu 20 de soiuri , ca apoi sa numar usor peste 30, iar in primavara asta ajunsesem chiar la vreo 55 . Nu-s eu singura, am vazut pe altii mai ceva, care au 187 de soiuri de seminte si au avut corespunzator si rosii. Cum o fi ca in doua, trei luni de mijloc spre final de vara, cand ajung rosiile sa se coaca , sa ai atata amar de soiuri care striga dupa tine sa le iei , sa le combini intr-o salata. Ca sa nu zic  de munca ce ar fi trebuit depusa pentru ingrijirea unui numar atat de mare de soiuri de rosii , dar si de spatiul necesar pentru plantare.

Prin astea intamplari si ganduri trecand, am ajuns la o concluzie: trebuie sa renunt la prea marea varietate si sa imi aleg doar vreo cateva soiuri. Cu atat mai mult cu cat tot incercand, unele m-au dezamagit. Poate nu ele prin ele insele, calitatile lor, ci gustul meu nu s-a potrivit cu ele.

Prin urmaaree….

Belisimele , indragitisimele de anul asta ar fi cam fost, prima pe lista Chocolate stripes, rosia cu dungi ciocolatii.

Vreti sa va spun de ce? Nu stiu, domne, mi-a picat cu tronc si gata. A fost si frumoasa si destul de roditoare, si sanatoasa, si  gustoasa . Poze, ia sa vedem, gasesc eu cu ea poze frumoasa? Ar trebuie, ca doar a fost aleasa.

 

Sa stiti ca legatura numelui cu ciocolata nu m-a influentat deloc in alegerea ei, chiar daca sunt fan ciocolata. Meritul este in intregime al ei si al chimiei dintre noi, ea si eu :).

Acum sa zic si care a fost cea mai putin placuta dintre toate, pe care am regretat ca am pus-o la loc de cinste si in numar de fire planta destul de mare.Ea este negricioasa  Paul Robeson.A rodit bine, de rodit, insa gustul ei nu mi-a placut, nici  aspectul .Arata chiar dizgratios.

O sa renunt la ea de tot si o sa promovez in schimb dintre negricioase pe cherokee purple, pe care trebuie numai sa o culegi la timp, sa nu o lasi prea mult in soare  . Gustul acestei rosii iese in evidenta si se simte diferit de al  celorlalte rosii , chiar si consumate impreuna, alaturi , combinate in salata.

Una calda, alta rece? 🙂

De care rosie mi-a mai placut? De cele numite big zebra, care cu toatele si-au confirmat prin marime reclama .

In cos, micuta si de culoare portocaliu-rosiatica este rosiuta , ca la mine nu a reusit sa creasca mare, pinneaple hawaian . Are o culoare foarte placuta, luminoasa , pe mine m-a incantat.Mai jos este si feliata (daca nu se vede bine, click pe poza) :

Desigur ca si pe ea o voi pastra.

La cantar, rosia big-zebra a demonstrat: aproape  600 grame pentru una bucata. 

Am mai avut si niste rozalii-negricioase cherry, adica mici cat cireasa. Nu imi dau seama cum au ajuns la mine, dar mi-au placut si le-am pastrat seminte ca sa mai pot pune si anul viitor, cand si daca va veni vremea,  din ele.

 

Iar restul, de umplutura, voi mai inghesui pe lista si in gradina mea si cateva soiuri de rosii mari, vechituri din gradina mea, din soiuri pastrate de cativa ani sau din gradinile altora, pe care le-am mai prezentat si cu alte ocazii. DAca au fost rosii, au fost mari, atunci raman, vot si pe ele, ca aici nu se anuleaza daca dau votul meu mai multora :).

 

Pe Osu blue incercat pentru prima data in vara asta, as vrea sa il pastrez, de asemenea si pe piersicuta cea galbena .

Si o dungata roscata cum e beauty king ,  voi pastra.

Si pe violet jasper, despre care va spuneam anul trecut ca are un parfum si gust deosebit le voi pastra.

Si cele patru culori de rosii cu forma lunguiata, galbene, rosii, rosii cu dungi si purpurie rusnaia .Si niste rosii galbene, si  unicul meu soi  de rosii albe white quuen voi pastra, si dintre cele verzi, da, si acolo optez pentru Aunt ruby german green incercate anul asta si fotografiate sectionate , alaturi de micuta Pinneaple si de Old german, pe care desigur ca o voi pastra.

Si rosiile mici in forma de pere , galbene si rosii , si cateva cherry, portocalii si dulci poate si rosii chiar daca nu sunt grozave la gust, de care nici nu imi fac probleme ca ar putea disparea, pentru ca am vazut ca se descurca si singure, nu au nevoie de mult bibilit ca sa se pastreze soiul lor in gradina .

Una peste alta, din 55 cate soiuri am avut, voi pastra cam jumatate. Restul nu stiu daca vor mai avea loc rezervat in  gradina , cat ma voi ocupa eu de ea.

Am facut antrenament pentru maine cu alegerea. Ce ziceti, ma pricep sa aleg (bine)?

Rosiile care inchid lista

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

Mos Craciun e vara

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii 🙂 ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 

Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .