Eu si gradina

24 noiembrie 2011

Covoare nețesute

Filed under: Fără categorie, mediu, orasul, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:36 pm

Toamna ne-a pus la picioare podoabele  de peste vara  ale copacilor  la care, pentru multi dintre ei, cu statura uriasa, altfel nici nu am fi putut ajunge. Multi le privesc cu tristete, ca pe o pierdere a pomilor care daca s-ar putea uita jos, isi inchipuie ca si-ar plange podoaba pierduta.

Si pomii imbatranesc ca si noi .Si o parte dintre ei, daca ar putea , iar eu cred ca ei simt ceva, cumva, ca se exprima intr-un fel pe care noi poate nu il intelegem, probabil ca si-ar privi cu nostalgie caderea frunzelor ca pe incheierea inca unui an din viata verde sau din tinerete. Ori poate ca isi considera caderea frunzelor ca pe o sansa pentru a aduna forte noi, seva noua pentru innoirea din primavara care urmeaza. Caci si pomul, fiinta vie, matura, o fi invatat ca in viata lui exista un ciclu : inmugurire, inflorire, infrunzire, concursul …care a strans in frunzele sale mai mult soare din prag de  toamna si un pic mai tarziu desfrunzire si pregatire de odihna spre iarna.

Mie imi plac toamna covoarele din frunze  .Or fi ele de mai multe feluri, in mai multe culori…mie mi-au iesit in cale cele cateva pe care le-am si fotografiat si pe care le prezint mai jos.

-de gingko biloba:

auriu

-de stejar,

culori calde

-de tei,

culoarea nisipului, la malul marii Negre

-de salcam,  se astern pe jos inca verzi,

clorofila

-de magnolie,

si altele brune

-de visin, ai zice ca au pastrat din culoarea visinelor in ele,

roșcovane

-de cires,

cu razele soarelui

 

Care este de fapt explicatia fenomenului caderii frunzelor:  determinat de modificarea  situatiei climaterice , fie prin reducerea temperaturii insotita de un numar mai mic de ore de lumina a soarelui sau in tari cu climat mai cald prin temperaturi prea ridicate si lipsa umiditatii , copacii  din lipsa elementelor de baza :apa, soare, minerale, intra intr-o stare de letargie vegetativa , care dureaza pana cand soarele devine din nou mai fierbine si  numarul orelor de lumina  de peste zi se mareste -in climatul rece  sau pana cand revine o perioada ploioasa-in climatul cald .

Am gasit o teorie propusa de catre un profesor in urma unor cercetari asupra continutului frunzelor in diferite perioade ,   care spune ca  eliberandu-se de frunze, copacii au posibilitatea sa se elibereze si de substante inutile si toxice pe care le retin in concentratii mai mari in frunze, spre deosebire de tulpina si fructe  , ca o forma  de excretie , substante ce sunt retinute in concentratii mai mari  in perioada de toamna .

 

Reclame

7 noiembrie 2011

Culorile toamnei

Filed under: Fără categorie, orasul, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , , — Mihaela C.P. @ 9:22 pm

Cand eram mai mica nu imi placea toamna. Nici  acum nu imi place extraordinar de mult  pentru ca spre sfarsitul ei vine frigul , iar dupa trecerea ei (si a unei parti din zilele noastre) vine iarna geroasa .

Dar este indiscutabil ca schimbarea brusca de temperaturi de la zilele calde de vara la cele mai racoroase si in special diferentele termice dintre noapte si zi schimba frunzele copacilor de la verdele prafuit din vara in nuante calde de rosu, galben, aramiu, ruginiu , portocaliu.

Am selectat numai cateva fotografii cu frunze ale unor diversi pomi sau copaci   care mie mi-au placut foarte mult , imbracati  in haine de toamna. Nu sunt numai din gradina mea, ci din mai multe locuri , gradini particulare sau de pe domeniul public.

Frunze de magnolia

Frunzele unui calin , rosu, mai rosu ,si mai rosu…

Frunze de călin

-pe fondul cerului senin;

Calin pe fond bleu

Si mai roșu

Frunze de salcâm

Frunze de tei in diverse treceri prin fazele toamnei , de la verde , galben la portocaliu si mai jos, dupa cele trei imagini urmeaza in cateva fotografii intai frunzele unui arbore gingko biloba adaptat la climatul de la noi . A fost plantat in curtea unei case candva se pare bine ingrijita , constructie eleganta, frumoasa acum cu peretii  mereu imbibati cu apa de la ploi, cu tencuiala cazuta , curtea neingrijita, plina de buruieni, ce a fost confiscata de la proprietarii ei si a ramas si el  zeci de ani neingrijit, netoaletat, a crescut lung si desirat . Dar multi din cei care trec pe strada pe langa el fie ca sunt cunoscatori, si il recunosc dupa aspectul frunzelor in forma de evantai , fie ca ii citesc placuta cu denumirea lui, fixata in momentul in care a fost numit monument al naturii , se opresc ,il arata cu degetul,  ii culeg frunzele care se pare ca ajuta la mentinerea sau imbunatatirea sanatatii ori (mai putini, printre care si eu)  il fotografiaza. Un biet copac parasit devenit un batran vedeta . In urma cu mai multi ani am cules si eu de la el , cazute pe jos cateva fructe mici si portocalii. Probabil incercam sa caut in ele samanta , desi nu mi-as dori un pom  care sa creasca atat de inalt in gradina, curiozitatea m-a determinat sa aduc si eu acasa cateva fructe mici. Insa la scurt timp nu stiam ce pute atat de urat in casa :). Ele, fructele arborelui miros foarte urat, nici nu m-am mai uitat daca au in ele samanta sau nu si  le-am aruncat .

Un tei de oras, cand verde

cand blonziu

cand atat de frumos, ruginiu

Frunze evantai

Cu fructe coapte

Pe o bucata de cer

Ale unui gingko biloba de demult

Un grup colorat

Frunze focoase

-Artar rosu;

Rosu intens

-Frunze dintr-un batran stejar;

Mica frunza din falnic stejar

-Un artar urias

In multe culori

Vița roșie in castan

Un castan cucerit de vița roșie;

Rosu si verde

Portocaliu

Piersici n-a facut, dar uite ce frunze frumoase are (mai jos)! Hmm…daca am fi rumegatori, cum sunt caprele , ce bune ar fi…

De piersic

.

Un visin si frunzele lui

9 octombrie 2011

Duminica ploioasa de toamna

Filed under: orasul, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:04 pm

Eu nu am suferit din cauza lipsei ploii. Nici eu, nici gradina mea, pe care la fiecare 2-3 sau chiar 4 zile o udam, rand pe rand cate un colt sau petec cultivat cu cate ceva.

Asa ca vestea ca va veni ploaia a fost pentru mine o veste cum nu se poate de rea. Urasc ploaia, frigul , zapada. Uneori sunt (sau eram pana ieri seara) suparata ca nu m-am nascut in Africa, intr-o lume calda tot timpul anului.

Ziceam ca numai pana aseara am regretat locul in care m-a scapat din cioc pe mine barza (o barza a sortii). Am vazut aseara o grozavie de documentar pe Discovery in care un reporter calatorea in Rwanda si Congo, doua tari din Africa macinate de zeci de ani de razboaie interetnice , tari in care militiile sunt cele care incalca printre primele legea .Merita sa vedeti o astfel de emisiune, se numeste ”Ross Kemp si lumea extremelor” , macar pentru a vedea ce grozavii fantastice, ingrozitoare se intampla in acelasi timp ce noi traim in pace si ordine aici. Acolo femeile traiesc cosmaruri pe care eu nici in vorbe nu le pot descrie, asa sunt de dure si de necrezut ca oameni ai timpurilor noastre pot face asa ceva. Vazand cum traiesc altii in alta parte, poti aprecia viata buna pe care o traim noi in Europa, inclusiv in Romania.

In fine, pornisem sa vorbesc despre ploaia pe care am urat-o de cand am auzit de ea. Am mai avut un motiv sa  urasc vestea. Si anume tocmai acum, sambata seara, seara anuntata cu surle si trambite de saptamani inainte ca va fi un spectacol cosmic pe cer , la noi s-au apucat sa se adune norii ca sa aduca cu ei ploaia . Asta dupa ce de luni in sir cerul a fost senin sau partial senin. Hm, soarta de români. Nici cerul nu ne-a facut bucuria sa ne mandrim si noi ca am vazut evenimentul rar  in care un meteorit urma (s-o fi si intamplat deja) sa intre in atmosfera pamantului si trecerea sa să semene cu o ploaie de stele cum rar se mai poate  vedea; cam o data la cateva zeci, zeci bune de ani.

Asa incat am pornit de dimineata de acasa inhaiburata ca de toamna grea . Fara  niciun chef , fara avantul din diminetile de vara cand era o placere sa iesi afara pe racoare , duminica dimineata cand numai pe  putini ii intalneai pe strada , strada fiind in general libera si linistita. Azi insa ploua marunt, nici nu mi-am dat bine seama ca ploua, asa ca am mers cu umbrela inchisa , in mana. Numai tarziu am vazut pe cineva ca se adapostea sub umbrela si am cautat din priviri o baltoaca ca sa ma conving daca ploua sau ba. Deci ploua, dar linistit, mocaneste de abia se simtea. Si cum mergeam eu asa amarata de toamna si de ploaie , ridicand de jos de-a lungul strazii privirea, am avut dintr-o data o revelatie : peisajul strazii era minunat! In duminica ploioasa de toamna , strada acoperita cu asfalt albastru inchis stralucea: curata , spalata de ploaie , iar in capatul ei se vedeau cativa castani de un ruginiu cald , intens, pe care pana atunci nici nu ii remarcasem in drumurile mele zilnice  de pe acelasi traseu. Nici nu am stiut pana atunci cat de frumoasa e toamna pe ploaie.

Imediat am simtit un regret ca  nu aveam aparatul de fotografiat la mine ; il iau numai cand ma astept sa fotografiez ceva frumos, dar acum pe asa vreme mohorata (ma gandeam eu) nu as fi avut ce fotografia. Dar si daca l-as fi avut, poate ca tot n-as fi reusit sa surprind  stralucirea luminii slabe, filtrate de nori grosi si cam cenusii, dar cu o frumusete aparte pe care in viata mea pana acum nu imi amintesc sa o fi mai remarcat candva. Numai un pictor poate  ar fi putut-o surprinde si reda .

Eu nu am surprins nici in poza plooaia . Altii insa, pe portativ, da:

10 august 2011

Flori care anunta toamna

Filed under: flori, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 9:16 pm

Teoretic ar fi inca vara, dar azi a fost frig si ploaie fara oprire ca intr-o urata zi de toamna.

Si eu nici nu am simtit inca vara anul asta. Vara aia in care nu poti sta decat la umbra deasa , in maieuri lejere si pantaloni scurti din bumbac moale, in care pentru a pastra o temperatura acceptabila in casa trebuie sa stai cu toate storurile trase si geamurile larg deschise si de o parte si de cealalta , fara ca vreun geam sau usa sa se tranteasca de curent, nici sa se simta vreun pic de vant in casa.

Ei bine, astfel de vara n-am mai simtit de vreo 3-4 ani. Nici anul asta, nici anul trecut eu nu m-am bucurat de vara , asa ca mai degraba ii cred pe cei care anunta inceputul unei noi ere glaciare decat pe cei care vorbesc de incalzirea globala. Incalzire globala -un drac! La noi primavara vine la sfarsitul lui mai, vara vine prin iulie intr-o joi (sau la alegere o alta azi din saptamana) si in rest frig si frig. Sau cel mult temperatura suportabila pe timp de luna lui cuptor, care altfel ar fi trebuit sa fie caniculara.

Asa ca atunci cand am vazut dăliile inflorite, pe care eu le consider flori ce anunta apropierea toamnei , nu am fost prea incantata. Oricat de frumoase flori sunt ele, infloresc vara tarziu si aduc vestea proasta pentru mine ca vara este pe ducă. Si eu nu suport bine frigul, nici racoarea; astazi pe drum de la servici inapoi catre casa am tremurat la propriu de frig , iar acum deja simt niste acusoare cum ma inteapa in gat, semn de vreo apropiata (daca nu o iau din pripa cu medicamente) laringita.

Iata-le  pe frumoasele dălii cu flori care mai de care mai mari si mai incantatoare .Slaba consolare  – le privesc frumoase si inflorite dupa perioada in care au fost in lung repaus ; le privesc si stiu ca dupa ele vine toamna luunga, slaba si zăludă , vorba greierului mic si necajit , pe care eu il cred, il inteleg si il aprob (nenea GEorge Toparceanu o canta in felul asta pe coana Toamna in ”Balada unui greier mic”).

Dalie rosie ciufulita

 

Grup de ciufulite

 

Dalie grena

Dalie grena

 

Dalie mov

 

Dalie ciclam

 

Grup de dălii oranj

 

Dalia oranj

 

Eh, macar are si toamna frumusetea ei-una (daca mai gasesc, sigur vi le scriu):la vremea recoltelor se cinsteste cu  pastrama si must .Numai toamna sunt bune mustul si pastrama, asa cum numai primavara este bun mielul .

Post postum 🙂 :

George Toparceanu a scris: Balada unui greier mic   (mi-o amintesc si o recitesc cu placere; daca doriti si voi, iat-o mai jos)

Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea intunecata.

Lunga, slaba si zaluda,
Botezând natura uda
C-un manunchi de ciumafai, –
Cand se scutura de ciuda,
Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai…

si cum vine de la munte,
Blestemand
si lacrimand,
Toti ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe campuri
O intampina in cale
Cu grabite plecaciuni…

Doar pe coasta, la urcus,
Din casuţa lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat în tus
si pe-aripi pudrat cu bruma:

– Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Înainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunţa cât de mica,
Ca sa nu cer împrumut
La vecina mea furnica,
Fi’ndca nu-mi da niciodata,
si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut…

Dar de-acus,
Zise el cu glas sfârsit
Ridicând un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit…
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit!

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.