Eu si gradina

5 octombrie 2014

Tot despre rosii

Filed under: legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 6:00 pm

…atat cat  le mai am in gradina, in solar si la masa, in toamna acestui an.

Ca am solar,nu e cine stie ce lucru mare. Nu trebuie sa fii specialist ca sa iti construiesti in curte un solar. Eu nu sunt agricultor de meserie, chiar daca aici mi-am spus ”gradinareasa” . Asta a fost singurul cuvant disponibil si care mi-a trecut prin  minte atunci cand la inceputul acestui blog a trebuit sa ii aleg un nume.  Sau altfel spus, asa cum se spune despre unii pescari , si eu sunt  o gradinareasa parata,  nu sunt de profesie si orice spun aici este numai din experienta proprie, nu folosesc metode stiintifice de cultura a plantelor .

Dar asa parata cum sunt, am vrut ca atunci cand incerc sa cultiv rosii, sa si am parte de roadele lor. Asta dupa ce in cativa ani rezultatele eforturilor mele au fost puse la incercare de conditiile nefavorabile de vreme, fara sa fi citit pe undeva ca solarul ar da si rezultate mai sigure, am zis ca o sa incerc si solutia asta avand in vedere ca in zona noastra colinara verile sunt mai scurte si uneori mai racoroase si ca tomatele iubesc soarele si caldura .

De cand am solar, nu am avut vara fara recolte de rosii si de gogonele pentru muraturi. Insa in vara asta , pe langa rasadurile pregatite de mine, care au fost vai si amar si au crescut greu cat le-am tinut in casa , abia dupa ce le-am mutata afara in pamantul din gradina au inceput sa isi revina si sa faca frunzulite, au rasarit singure multe, multe fire de tomate din semintele cazute pe pamant din vara sau toamna anului trecut, care odata ce au dat de apa si caldura primaverii au prins elan si s-au dezvoltat singure, nesadite de nimeni. Au fost multe crescute singure. Pe unele le-am smuls si le-am aruncat, ca altfel imi crestea o jungla de rosii si nu s-ar mai fi facut nimic; pe altele le-am scos de unde au crescut singure si le-am gasit in gradina cate un loc in care sa le mai dau o sansa. Si sa le pun si la incercare, sa vad cum se comporta afara, sub cerul liber, fie ce le-o fi. Pe niciunele nu le-am stropit cu nimic, cu niciun fel de solutie impotriva manei sau a altor daunatori, nici in solar, nici in gradina. Am zis: ori mananc curat, ori daca nu, puteam foarte bine sa cumpar din piata sau de la supermarket rosii fortate.

La cat de ploioasa si de rece a fost vara asta, m-as fi putut astepta ca macar rosiile din gradina sa se maneze si sa dispara. E adevarat, semne de mana la un moment dat si la rosiile din solar incepusera sa apara. Si m-am cam necajit, insa solutia mea a fost sa pun mana pe foarfeca si sa tai cat mai multe dintre frunzele afectate sau cat mai multe frunze . Nu e tocmai usor sa stai in toiul verii sub folia incinsa si sa tai frunza (nu la caini ).Nu e nici greu , ca , iata, eu am putut. Cand mi se facea prea cald mai ieseam, ma mai aeriseam, cand din greseala am confundat degetul meu cu o frunza si am taiat cu foarfeca din pielea si carnea proprie,  m-am dus in casa bombanind, m-am spalat, m-am bandajat si am continuat.

Din punct de vedere al manei la rosii, luna iulie este cea mai grea, insa odata ce am ajuns in august, am stiut ca gata, am scapat de belea si ca pot sa trag deja concluzii. Concluzia a fost ca si in solar si afara , afara cu mai multe frunze innegrite, la fel si roade mai multe pierdute, rosiile au dat totusi rod suficient pentru consumul propriu. Solutiile chimice sunt numai o inventie facuta pentru cei ce doresc sa comercializeze , sa nu aiba pierderi si sa castige bani (cu orice pret).

Si in octombrie anul asta noi mai avem inca rosii. Nu toate au rezistat si au rodit pana acum, cele mai rezistente sunt cele cu fructele lunguiete, San Marzano rosii si asemanator portocalii. De ele aproape ca inca nici nu ne-am atins, am lasat mai la urma soiul lor pentru ca rezista mai bine conditiilor de vreme racoroasa, nefiind foarte suculente.

S-au copt tarziu, dar au si disparut repede :), pentru ca au fost foarte bune , dar si putine, rosiile pe care le-am primit de la Banca de gene din Suceava , soi de rosii mari de la un tip din Neamt. Mai comandasem si cumparasem si inainte de la el niste rosii pe care  le fotografiase si le prezenta pe siteul lui ca fiind foarte mari. Din ce mi-a trimis el atunci, rosii mari intr-adevar,  am pus vreo doi ani la rand in gradina, insa mi se parea ca nu prea semana cu cele fotografiate de el si  puse  pe site .

Anul trecut, Banca de gene mi-a trimis un soi de rosii  sub denumirea de ”rosii mari” si atat, ca sursa provenind tot de la el. De data asta, altfel au aratat in gradina  decat ce imi trimisese mie, semn ca omul are mai multe soiuri de rosii si le cam amesteca semintele sau le boteaza pe toate dupa gabarit fara deosebire intre ele.

Ceva asemanator am intalnit si in alta parte, poze cu rosii mari, in forma de inima, de culoare rosu-spre roz, numite tomate-inima-de-bivol.Cele de mai jos sunt ale mele din semintele primite de la banca de gene si sunt probabil soiul de rosii inima de bivol 🙂 : 

In afara de salatele cu rosii si de suc de rosii , am mai folosit anul asta rosiile la supa-crema , rosii uscate, cu care deocamdata nu stiu ce voi face sau cum le vom putea folosi peste iarna , dar le-am mai preparat si dupa o reteta gasita demult in revista…

…o fi mai existand (?), sper ca da ca mie imi placea modul de prezentare si retetele alese de ei, ”Secretele bucatariei”,

o reteta cu rosii calite adaugate peste un strat subtire de mamaliga cu cascaval ras si usturoi . Mie mi-a placut intotdeauna mamaliga cu branza, cu unt, cu rosii, cu diverse combinatii , dar in ultimul timp (ani) ,am mancat mai rar, ca mamaliga ingrasa si eu deja am adaugat in…probabil  ultima luna de vara,  cateva kilograme pe care deja incep sa le simt ca le car in plus :). Cred ca de vina e si consumul necontrolat de inghetata :).


.

 

Blog la WordPress.com.