Eu si gradina

26 ianuarie 2014

Orbitor

Filed under: animalute, copaci, orasul, Pasari, pomi, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:14 pm

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).


Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …



Reclame

4 februarie 2012

Februarie inzapezit

Filed under: animalute, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:52 pm

Cum ar putea sa-mi placa iarna?

Zapada alba  in lumina lunii pare un covor de diamante stralucitoare si ai putea zice ca e frumoasa.

Stralucitoare noaptea

Pe strada pasii se aud   cum  fac zapada sa scarțâie strivita sub talpa. Marea de fulgi formeaza peste covorul de gheata deja asternut si ascuns dedesubt  , un strat nou , inselator ,  pufos  si afanat in care inaintarea se face cu greu , pasii inainte infundati in zapada sunt urmati si de cativa inapoi    ; si fulgii imi  râd  in fata sfichiuitori -cand se aseaza lin pe obraz si se topesc , cand  lovesc pielea purtati de scurte rafale de vant , taiosi  si  vijeliosi  ,  intra in ochi, in gură , se  aseaza pe nas. Sub lumina galbena  de la stalpii de pe marginea drumului , seara pe strada pustie , tacuta ,  zapada pare portocalie, la fel si cerul si fulgii care cad . Pe strada, pe un gard, ramasa de la sarbatorile din decembrie, stelute colorate de la o instalatie electrica mai palpaie luminand   zapada asternuta pe  stalpii imprejmuitori de sub ea.

Dar vine dimineata…trezirea la problemele pe care le aduce zapada.

In primul rand impiedica deplasarea pe strada si pe trotuar.Vad  cate-un om harnic ici si colo incearcand sa curete zapada de pe trotuarul din  fata casei lui. Cei pe care i-am vazut eu , doi vecini, cetateni de bine : unul lua zapada cu lopata si o cara peste drum in fata  scolii nimanui situata  vis-a-vis de locuinta lui  (dar la el ramanea curat, trotuarul liber ) si vecinul de peste drum de mine. Casa de peste drum de noi este un fel de bloc mic cu patru apartamente si cu garaje la subsol situate unul langa altul , cu  acces  direct din strada .Oamenii cand si-au facut plan sa o construiasca nu s-au gandit si ce vor face cu zapada iarna, asa incat acum de cate ori ninge , zapada din fata casei lor nu are loc in care sa fie depozitata si este aruncata peste drum (obicei de buni vecini) , pe trotuarul oricum ingust ,din fata curtii noastre , trotuar care se transforma intr-un morman cat un munte  din zapada pe unde nici nu se mai poate trece . Le-am mai atras atentia vecinilor , cand unuia, cand altuia, dar ce sa faca si ei? Ne raspundeau in zeflemea spunand ca nu au incotro (de parca noi aveam vreo vina ca si-au construit ei casa prost).

Primaria ia bani degeaba, de fapt nu degeaba, trimite un tractoras care sa curete zapada din mijlocul drumului si sa o impinga catre margine, pe trotuare. Prin urmare la noi , straturi de zapada peste straturi de zapada au format asternut trotuarului pentru luni bune de acum inainte . Si am citit intr-un  ziar national ca in Ploiesti consiliul local a hotarat (poate o fi si dat deja) sa aplice amenzi celor care nu-si curata zapada si gheata de pe trotuarele din fata caselor sau a blocurilor.

In loc sa cumpere utilaje cu care sa ia efectiv zapada de pe strazi asa cum am vazut ca procedeaza in Canada unde zapada era incarcata efectiv in masini cu remorci lungi si luata in afara localitatii, ei arunca pisica in bratele locuitorilor care trebuie sa se descurce cum or  vrea. Totul se face cu rea vointa, daca se poate sa dai in cap altuia, nu sa faci un bine si sa ajuti.

Nu am niciun motiv sa ma bucur de zapada. Pana si catelul imi face de lucru mai mult atunci cand e zapada.   Nu vorbesc de cateii care vai si amar de ei nu au nici adapost, nici hrana si nici apa , nici de ai mei din curte care de bine de rau au un adapost , dar neincalzit care pe gerurile care au fost este  la fel de primitor cum ar fi  sa stai direct afara si ud si inghetat , ci de Pepito , catelul nostru blanos care desi sta in casa, iarna isi poarta podoaba lunga, sa ii tina ursonul de cald .

In zapada

E jucaus si dornic sa stea pe afara  in curte,  ii place inclusiv la zapada. Dar  cum e si mic de statura ,  zapada se agata de blanita lui si formeaza turturi si bulgari ,  iar cand se intoarce in casa e el insusi un bulgare cu bulgari de zapada ,  care ca sa fie putin usurat si scapat de zapada rece in care ajunge ca impachetat  are nevoie de toaletare serioasa si de durata, ca nu se lasa  desbulgarita blanita  cu una cu doua .

Bulgarit

Nu am niciun motiv de bucurie cand vad zapada, cand ninge, cand e iarna.Oricat ar fi de frumoasa,  in scurtele clipe  cat se pastreaza  alba  si curata . V-o dau de tot voua care ziceti ca e si frumoasa! Sper sa vina sa o ia cineva… Eu astept :).

Blog la WordPress.com.