Eu si gradina

9 noiembrie 2014

Piata

Filed under: animalute, ardei iuti, exotice, gradina, legume si fructe, Pasari — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:15 pm

Si animalul, ca si copilul, daca il cresti prea rasfatat, se invata rau si si-o ia in cap :).

Asa patiram noi cu gastele (nu sunt olteanca, nici prin arborele meu genealogic nu cred ca ar exista vreun fir apropiat cu regiunea, dar uneori imi place sa ma perfect-simplicesc in vorbire).

Mici si dragalase cum erau, nu doar le-am oferit cea mai buna alimentatie si ingrijire ca sa creasca sanatoase si frumoase , dar le-am oferit si diverse …drepturi si libertati :).Cum ar fi libertatea de a circula prin curte, insa  bine supravegheate , sa nu cumva sa pice victime pisicii sau cainilor dornici de jucarii  vii. Ca mi-au rupt hibiscusul moscheutos , am zis ”nu-i nimic”, poate va creste mai frumos ramificat. Ba am pus ramurica rupta in pamant si a facut radacina, si cu ocazia asta  am aflat si una din metodele lui  de inmultire, adica prin butasi. Deci n-a fost asa rau .

Cand le-am vazut ca se burzuluiesc ele la caini sau pisica si ca ii pun pe fuga, am zis iar: ”nu-i nimic”, e bine ca stiu sa se apere singure.

Dar au ajuns acum mai rau decat cateii. Daca sunt libere prin curte si intra vreun om, de obicei omul se fereste de caine, mai ales daca latra, insa la noi cainii da, latra cand vad pe cineva intrand , dar  gastele  sunt cele care musca. Si pe om.

Sunt mai rele decat cainii, chiar si pe ei i-au  muscat in cateva ocazii.In pozele de mai jos, Ricky prins pe picior gresit (ei, labuta gresita, poftim).

Sambata cum a fost vreme buna, soare si frumos, am zis sa le mai las si pe ele sa mai alerge libere in curte, ca mare lucru, am zis eu, nu ar mai avea acum ce strica. Ba bine ca nu! Daca au cam terminat cu florile, se apucasera de coaja pomilor, de robinetul de la pompa de apa, de cauciucurile de la bicicleta si in cele din urma de casa. De casa in care locuim noi, da, ati citit bine, s-au apucat sa manance polistirenul pus pe peretii casei. Mi s-a parut ca asta le-a intrecut pe toate si cum le-am vazut imediat ce faceau, am dat militaria jos din pod si le-am inchis inapoi in curtea lor. In plus , de cateva zile au liber in gradina destinata cultivarii legumelor peste vara, acum aflata la sfarsit de sezon cu recoltele. Sfarsit care insa mai ofera pe ici -colo cate o mica surpriza, mare bucurie. De exemplu am cules si sambata si duminica zmeura.

Eu si ursul iubim zmeura :).Eu-la nebunie! Si am vazut si albine la zmeura mea, ba odata ma intreceam chiar si cu un barzaune, un albinoi urias , care sa fie mai tare.

Prin urmare cateva bobite de zmeura, doua lufe nu tocmai coapte, pe care inca nu stiu cum va trebui sa le tratez pentru a le transforma  din castraveti in burete natural de baie :), vreo doi ardeiasi iuti (peste recolta deja culeasa) si ….atentie , cad mine!

Nu mine de razboi, ci un soi de castravete , pe numele lui kiwano, cica de la kiwi si banana, ca are gustul asemanator cu al celor doua fructe.

Seamana cu mine,nu cu mine-eu, ci cu minele de teren, nu? Am taiat unul in urma cu cateva saptamani si mie nu prea mi-a placut kiwi-banano asta, dar daca am avut anul asta seminte, le-am pus din curiozitate si ca sa avem si noi ceva nou , mai interesant in gradina . O sa mai incerc inca o data unul, poate de data asta imi va placea.

Am vazut si prin supermarketuri de vanzare, tot pentru curiosi, in numar mic , doar cateva. Desi castravetele asta e destul de roditor, se intinde pe o suprafata mai mare decat eu m-as fi asteptat si la cat produce, ar putea si oferta magazinelor sa fie mai bogata.

Una peste alta, am venit din gradina (inca) aprovizionata ca din piata :).Unii au fost la targ, balci sau cum i-o mai zice, eu am fost in ”piata” din spatele casei.

7 iulie 2012

La donna e mobile

Filed under: gradina, legume si fructe, pomi — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:11 pm

Ei, zice cantecul, dar ce, parca numai femeia e schimbatoare? Si barbatii sunt tot asa.:)

Dar de ce mi-a venit acum tocmai numele asta de articol? Pentru ca unul din gusturile mele s-a schimbat.

Pana anul trecut imi placea mult de tot zmeura.

Zmeura

Cand se cocea zmeura, ma simteam ca in rai printre tufele de zmeur cu tulpini acoperite de tepi , printre care adesea se mai putea intampla ca pe picioare sa fiu  mangaiata si de cate o tufa de urzica , bine ascunsa sub alte ramuri si frunze, pe care nu o vedeam , dar care de fiecare data ma  surprindea cu senzatia ei de furnici multe cu tepi , pe picioare (n-am gasit alta comparatie 😀 ). Dar nu conta atata vreme cat fructele mari, rosii sau mici, albe ma atrageau cu parfumul si promisiunea gustului lor dulce si aromat. E drept ca uneori imi mai ramaneau samburi de zmeura printre dinti sau ca o data (din cate imi aduc acum aminte, dar se poate sa se fi intamplat chiar de mai multe ori) am luat odata cu zmeura si o insecta al carei gust nu a fost deloc incantator (ca doar nu aveam rabdare sa spal mai intai fructele si apoi sa le mananc), dar cu toate riscurile si dezavantajele , zmeura era fructul meu preferat. Imi placea atat de mult incat ma si gandeam ca mi-ar fi placut chiar sa port numele Zmeura . E un pic mai exotic, cam colorat , dar din pasiune pentru fructul asta , l-as fi preluat ca pe o emblema asupra mea.

Tufa de zmeur

Dar anul asta zmeura, acum coapta, nu mai are acelasi gust bun. E buna ce e drept, dar…parca ii lipseste totusi ceva ca sa o intreaca pe ea, pe noua favorita, duda :).Caci anul asta am descoperit gustul uitat din copilarie al dudelor. Atat si usor crocante, parca simt zaharul cum se topeste in gura cand le savurez pe ele, mai putin parfumate decat zmeura, cu samburi mai putin tari, care nu intra in masele 🙂 , dar bu-ne.Bune de tot.

Am un dud in curte, tanar inca, in al doilea an de rodire. E cam mititel si nu a dat roade prea multe, drept care nici nu am apucat sa le fac coapte vreo poza . Le-am fotografiat numai pe cand erau mici, verzi, in stadiul de floare intai si apoi de fruct.Cand s-au innegrit, am dat fuga pe cate o ramura cu adunarea, si si-asa au mai ajuns si pe jos cateva, dupa care m-am uitat cu mare regret si jind, ca mult mi-ar mai fi placut mie sa le fi mancat. Dar poate anul viitor, daca imi vor lasa vrabiile, ca am impresia ca si ele au cules din fructele aflate mai la varf, ca eu numai la poale am cules dude, poate voi putea culege cateva intr-un vas sa le fotografiez sau macar in pom, o poza de prezentare. Dar pana la anul mai e…un an. Si cine stie cate va mai aduce cu el anul care vrem nu vrem, suntem aici sau nu suntem, el vine.

Dude

Inainte de inflorire

Da, despre schimbarea din postura de fructul preferat era vorba. Anul trecut sau pana atunci imi placea zmeura.Acum prefer duda. De data asta insa nu mi-ar placea sa iau si numele ei , e de ajuns un Duda , nu as simti vreo incantare sa ma cheme si pe mine asa .

Formarea fructului-duda

….

Blog la WordPress.com.