Duminica-in solar printre tomate

Duminica e zi de odihna . Avem liber inca de sambata sa avem timp sa terminam cu treburile casei , sa ne spalam asa incat sa intampinam sfânta zi de duminica curati si sufleteste si fizic si sa mergem sa multumim Domnului pentru cele daruite.

Asa era pe vremea bunicilor mei si nu spun asta ca pe o comparatie cu vremuri demult apuse si demodate , ci din aducerile aminte , cu placere. Buna si bunul meu erau oameni de la țară , simpli si credinciosi care asa au stiut toata viata lor sa faca: sa respecte duminica , ziua de odihna si de rugaciune.

Ce vremuri frumoase erau atunci, cand mergeam in vacanta vara la bunici! Dimineata in toate zilele vedeai animalele oamenilor cum ieseau din curti si plecau parca incolonate catre imaș, la locul de pașunat, iar seara le vedeai venind inapoi: intai  veneau galagioase gastele , in grupuri (familii) si fiecare grup stia unde era curtea  in care sa intre, fara sa le impinga sau indrume nimeni, apoi vacile , la fel. O mai fi asa acum in satele romanesti? Eu as vrea sa cred ca da.

In fine, oi fi eu mai de la oras , viata mai moderna , dar la mine totul e pe dos si nu mai e deloc asa cum era in familia mea candva. Nu ca m-as plange, pentru ca eu am facut alegerea acestei cai de urmat , dar asa se intampla ca duminica se aduna tot ce n-am putut termina in timpul saptamanii si ori ramane sarcina de aruncat pentru saptamana urmatoare, ori fac musai sa termin duminica.

Si de unde am pornit intr-o scurta plimbare prin gradina de legume, cu ghemul de sfoara in buzunar, asaa…just in case, de-o mai fi nevoie de legat cate ceva, m-am trezit pana la urma prinsa in solar , printre rosii , ca intr-o padure de frunze inghesuite , care doar ca nu urlau la mine dupa ajutor …”heelp, sa ne salveze cineva!”. Cineva, da, pai nu de-aia eram eu acolo? ca luni,marti, mi…pana vineri nu ma bag in asa ceva sa nu-mi stric manechiura de pe unghii , si atunci ramane sambata , cand n-am avut timp de asa ceva si duminica.

Si m-am pus cu foarfeca pe taiat frunze, frunza dupa frunza, dupa frunza, dupa frunza, cam la fel ca si in urma cu o saptamana , numai pe alta alee de rosii inghesuite din acelasi solar . Constatari am facut cateva – o rosie cu inceput de mana, un segment negru de tulpina, dar am gasit-o la timp si poate o scapa. Cateva fire de bame pe care le-am sadit intre rosii , chiar au crescut si legat putin rod la umbra rosiilor langa care au rasarit, crescut si pare-se si inflorit . Mararul si-a mai uscat din flori si este la ffel de lipicios de parul meu pe care atunci cand il prinde il trage bine, pesemne drept ceva pedeapsa aspra aplicata .

Siiii….iata-le:

Profesionist

Rosii rosii

Nu sunt faine? Sunt, ba da, dar nu asta e recolta mea. Pozele doua de mai sus sunt luate de la altcineva, facute in sere profesionale (dar nu bio, ci bine ingrasate) din Olanda. Dar totusi, incredibil cat de lungi pot creste firele de tomate, nu?

Iata-le mai jos si pe fetele mele (deh, tomate-fete) , frumoase si ele, eu sunt super multumita de ele si nici nu le-as vrea altcumva. After all nici eu nu sunt agricultor profesionist, ci doar hobby-agricultor, putin maniac(a) .

Rosii verzi

Tomate verzi