Eu si gradina

31 decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus🙂.

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

7 noiembrie 2015

Numere

Filed under: Fără categorie — Mihaela C.P. @ 9:08 pm

 

„We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die.”

(The day we die)

 

 

„Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii, asa de vii
Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim.”

 

Comentariul meu:

Din pacate, toti facem parte din statistici, pentru cei multi, pentru dregatorii tarii, pentru presa,  suntem doar numere.

Asa cum cei care au strigat intr-o seara versurile de mai sus :suntem atat de vii, atat de vii  ,fara sa stie si cu siguranta fara sa isi fi dorit asta ,  s-au transformat in numere: 27, 29, 31,32, 39. 133 , 88. Victime toti. De fapt au fost oameni cu nume, prenume, universul lor propriu ,intim, mic. Unii sunt si lupta sa mai ramana. Nu ar fi trebuit sa fie transformati in numere, era mai uman si pe dorinta lor sa nu fie numarati unul cate unul, cate unul.

Pentru putini suntem altceva decat un numar din multime.

 

 

 

11 octombrie 2015

Aveti nevoie de ochelari de vedere? Testati-va ochii!

Filed under: studii stiintifice, tratament — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:41 pm

Daca aveti indoieli cu privire la acuitatea voastra vizuala, eu am gasit o modalitate  simpla de testare pe care am incercat-o mai intai pe mine si pe cei apropiati , test pe care vi-l propun si voua .

Si anume: ni se propune o imagine , cea de mai jos:

Eye-test-Einstein-or-Monroe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrebarea este: pe cine vedeti voi in imagine?

Eu il vad pe Eintein, dar am chemat langa mine pe cineva care poarta ochelari de vedere si i-am cerut sa se uite la imagine fara ochelari. Nu mi-a venit sa cred cand mi-a zis, fara sa fi stiut despre ce este vorbe, test sau altceva, ca o vede pe Marilyn Monroe. Cu ochelari insa il vedea pe Einstein .

Ei bine, testul spune ca daca il vedeti pe Einstein aveti vederea buna si nu aveti nevoie de ochelari de vedere. In caz contrar , ar fi bine sa vizitati un optometrist .

Prin urmare eu mai aman sa imi fac ochelari de vedere🙂, mai zaresc inca asa cum ar trebui lucrurile de prin gradina si nu numai de acolo .

Testul l-am gasit pe siteul : http://amazinginfos.com/eye-test-einstein-monroe/, pe care este si un film scurt in care este explicat cum a fost creata imaginea si cum de unii o vad pe Marilyn Monroe , iar altii pe Albert Einstein.

10 iulie 2015

A fost vara

Filed under: Fără categorie, Noutati, Paraziti, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:00 pm

Pe calea netului aflam zilele trecute, cat la noi era inca destul de frig , ca in alte tari europene, ba si in Canada vara e torida si oamenii isi cautau umbra si racoarea. La noi era rece, dar nu dupa mult timp s-a aratat si vara. Care insa s-a si dus.

Constat cu resemnare ca la noi anul pare sa treaca prin patru anotimpuri diferite ca aspect de ceea ce cunosteam din anii mei mai tineri, si anume de data asta primavara si toamna luungi despartite de cate o saptamana de iarna crunta si respectiv de o saptamana de vara extrema. In rest …cum va ziceam: ori toamna, ori primavara, ceva asemanator lor din punct de vedere al temperaturilor , al zilelor calde cu soare sau nu si al aspectului ploilor lungi ca de toamna, nu scurte si repezi precum cele specifice verii. Nu, ca asa ni se spunea la scoala.

Nu ma mai plang de lucruri de acest fel pe care nu le putem schimba (sau pe care tocmai le-am schimbat deja cu atitudinea noastra prea putin responsabila fata de mediu), cum ar fi clima si viata cu reversul ei.

Si va prezint o ramura din unul din macesii din curtea noastra, pe care a crescut o maciulie, un ghemotoc de perisori verzuri din care se pare ca ar creste chiar si frunze. L-am zarit, l-am fotografiat si iata-l. Nu stiu sa ii zic pe nume, astept pareri.Ramura

Si mai la urma textului de azi , dupa o mai multa vorbaraie pe care poate strainii de Romania care trec pe aici nu o parcurg  si ca sa nu fac pe raspandacul stirilor negative despre un produs romanesc care merge la export ,  iata peste ce am dat  pe net . Un  top al masinilor  pe care (zic ei) ar fi bine sa eviti sa le  cumperi.

Erau vreo 10, insa pe la a 5-a am facut ochii mari cand am vazut pe una de-a noastra bagata astfel in seama :

http://www.carophile.com/10-cars-you-should-avoid-buying/5/

 

20 iunie 2015

Sambata dimineata

Filed under: produse bio, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 11:00 pm

De ce imi place sambata? :))

Pentru ca ma trezesc la ce ora vreau, pentru ca imi mananc in liniste micul dejun fara sa ma alerge ora fixa la care ar trebui sa ajung altundeva, pentru ca nu imi face nimeni program, iar daca incearca sa imi faca program altcineva (din familie) ies scantei🙂. Sunt din ce in ce mai incapatanata si am tabieturile mele , cum toti avem, si cum am avut cu mult timp inainte , nu doar de acum.

Prin urmare astazi la micul dejun imi faceam planuri. Nu ma lecuiesc deloc si imi inchipui adeseori ca sambata e ca o vacanta mare in care am timp sa fac zeci de lucruri. Si nu e asa, e doar o amarata de zi care are cateva ore lumina si pe mine cu doar doua maini,  si un ansamblu minte-corp cam lenes😛.

Mi-am propus in primul rand trei lucruri mari, care ocupa timp adica si mi-am zis : astazi o sa …spal masina, ca arata ca un cotet, cel putin inauntru,  o sa tund din marele gard viu pe unde trec cu masina macar latura dinspre poteca, ca a crescut atat de mare incat intru in ea cu oglinda retrovizoare si o sa incep pentru prima data in vara asta sa adun flori de galbenele , ca sa le punem la uscat pentru ceai .

In schimbul celor planuite  insa , m-am lasat furata de peisaj si dupa micul dejun-doi, adica o gustare cu inghetata  de capsuni si cafea, intrucat am gasit scuza ca era ocupat cablul electric cu care imi legam la curent masina de tuns gard viu de  o alta activitate in curs de desfasurare in gradina , si aceea tot urgenta (tunsul ierbii) , m-am dus in vizita la solarul mare cu rosii  , in care am pus anul asta si vreo cativa ardei iuti.

Si uite asa rosiile mi-au umplut timpul ba cu copilitul, ba cu legatul unora care erau cazute, ba o frunza in plus, ba o buruiana si uite asa intr-o atmosfera ca din padurea tropicala, adica si caldura si umbra de la rosiile inalte si pline de frunze, dar si de rod , s-a facut ora 3 si ceva dupa amiaza. Mi-e tare draga acum gradina , plina de fel de fel de roade , frunze, flori, culori, izuri parfumate, insecte diverse si as mai fi stat inca afara , daca nu m-ar fi fugarit furtuna cu un cer intunecos, acoperit de nori furiosi si amenintatori care in scurt timp si-au scapat peste noi  cu zgomot surplusul de apa pe care nu il mai puteau pastra la ei sus.

Si asa, cu furtuna cazuta cand eu nu facusem inca nimic din cele planificate , am ramas tot cu toate de facut alta data. Macar galbenelele poate voi reusi sa le adun maine , daca ma va lasa si vremea, ca trebuie sa fie uscate atunci cand lșe culeg , fara apa de ploaie si fara roua diminetii.Daca nu…n-ar fi prima data, ba dimpotriva pot spune ca asta e regula, cand nu fac nimic din ceea ce mi-am propus si se aduna teanc de planuri peste planuri amanate, peste altele aparute ulterior si nu mai ies la liman niciodata.

Mai jos va prezint o poza cu micul dejun unu si dupa o pauza cu micul dejun doi. Painicuta cu seminte in ea  , budinca de cacao si tot ce a fost la micul dejun unu , eu am facut . Nu e prima data cand fac paine acasa , mai incercasem si alta data la cuptor electric de facut paine, insa dupa o zi se facea painea beton si nu mai era buna de nimic. Acum insa nu se mai intampla asa si sunt foarte incantata de painicuta mea gustoasa si buna. 

Ciocolata pentru mine este un must have la cafea .Ce placuta dar prea scurta e sambata!

 

19 iunie 2015

Iasomia

Filed under: animalute, Arbusti — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:50 pm

Am observat ca acelasi pom sau aceeasi planta are in ani diferiti comportament diferit din punct de vedere fie al infloririi, fie pentru cele parfumate din punct de vedere al puterii cu care isi manifesta simtita prezenta olfactiv, fie din punct de vedere al rodirii. Astfel incat anul asta pot spune ca a fost anul iasomiei. Dar chiar si asa, nu al tuturor arbustilor de iasomie pe care ii am. Si am cateva tufe de iasomie cu floare simpla si doua tufe de iasomie cu floare batuta, cu mai multe randuri de petale. Pana acum traisem cu impresia ca iasomia batuta nu este si parfumata , insa anul asta pe inserat, de cate ori treceam pe langa una dintre ele, aflata chiar langa aleea din fata casei, ma oprea din mersul meu si la orice altceva m-as fi gandit, ea imi atragea atentia.

Anul trecut insa am avut unele iasomii pline de flori , care anul asta au avut foarte putine, iar pe altele le-am vazut cum au crescut si s-au manifestat in toata splendoarea lor.

Nu neaparat una dintre cele mai frumoase, desi crescuta uriasa, umbrind cu silueta ei o mare parte dintr-un gard , insa categoric cea mai productiva din punct de vedere al undelor de parfum imprastiate in jurul ei , a fost ea, iasomia din gradina de legume:

Eu presupun ca ar fi putut contribui la durata mai mare a pastrarii florilor proaspete si arbustul de sanger situat in imediata ei vecinatate, care fiind putin mai inaltut decat ea si crescut dintr-o crenguta ce nici nu stiam ce ar putea fi , amplasat asadar in partea de sud -est, este posibil sa ii fi tinut racoare in zilele mai calde .Ca anul asta iasomiile au avut parte de zile in sir insorite si fara ploi care sa le strice florile spre deosebire de lunile mai ale anilor trecuti.

Am mai avut si alte frumoase….

Ăăăăă…pardon, cum s-o fi strecurat si poza asta cu Violeta mea🙂 ?Ce, nu e frumoasa si ea? Ba da, pentru mine si ea, catelusa e tot frumoasa, e frumoasa mea. Dar despre iasomii era vorba, sa revin la ele:

Si dintre cele cu floare batuta, care cresc mai mult in inaltime, spre deosebire de cele cu floare simpla , fara mai multe randuri de petale, care au nevoie de spatiu mai mare imprejurul ei, pe care sa se intinda , sa se dezvolte :

 

Acum s-au dus si la ele florile si parfumul lor , isi mai leagana ramurile usoare , fara flori si isi dezvolta coroana pentru anii urmatori . Dar chiar daca a trecut perioada lor de maretie , in care in gradini si parcuri ele erau pe primul loc, le fac acum si lor un loc aici, cu atat mai mult cu cat in niciun alt an nu le-am adus in gradina mea online.

 

13 iunie 2015

Din nou despre socul parfumat

Filed under: Arbusti, filme, muzica, tv, Fără categorie, muzica, plante aromatice — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:51 pm

De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.

In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .

Dar socul… premiul ”Love of my life ”🙂 din partea mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi ,  si-a scuturat florile ca pe un  covor intins sub coroana lui , la  baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.

Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa  tot frumoase sunt :

 

Bobitele socului,  atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.

Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta  sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.

Au fost odata florile de soc, a fost odata ….

(Love of my life)

 

 

17 mai 2015

Covor din flori

Filed under: animalute, flori, Flori de primavara, iris, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:19 pm

Presupun ca la toate seriile de copii care absolveau invatamantul primar , cel de patru clase , la sfarsitul scolii, inainte de marea vacanta de vara , cand ne desparteam de tovarasa (sau la unii doamna, depinde de epoca absolvirii) invatatoare, era un obicei ca la ultima oara de clasa alaturi de dumneaei sa o primim cu un covor din petale de flori. Si la voi era asa, nu? Sau poate doar la cate unele clase, in functie de cat de draguta si apreciata de copii si mai ales de parinti fusese invatatoarea sau cat de inspirati parintii in organizarea unui astfel de moment unic si uite ,chiar  de neuitat …

La noi asa s-a intamplat.Parca si revad in minte clasa si cum pe culoarul de la usa de intrare pana la catedra erau pe jos numai flori si petale in multe culori. Si ce incantata de primirea noastra era invatatoarea !…

Si nu ca mi s-ar fi  intamplat si mie intocmai de curand, o sa va arat imediat, dar mi-am adus aminte astazi privind irisii mei albi, abia infloriti de acel moment din scoala primara.

Asta micu din poza s-a nimerit si el pe acolo la momentul nepotrivit , cand eram si eu in zona. Nu cred ca este el cel vinovat de aspectul neasteptat de mine al florii , nici nu caut cuiva vreo vina; poate doar floarea de iris sa fi fost prea grea sau poate vreo harjoneala intre catei sau intre cocosi si gaini , nu stiu care mi-a facut surpriza sa imi ofere din …dupa posibilitatile lor, din florile din propria noastra curte, un covor (mai modest) din petale de flori de iris.

Cum era sa ma supar pe ei? Ei care stiu ca (de cocos vorbesc acum) si-ar da si viata pentru mine, nu ca le-as cere-o , piticul din poza asta este in curtea noastra top model , nu friptura , plus ca e si de neam pitic, n-ar fi bun nici de-o ciulama.🙂


-”Dar de ce sunt eu scos țap ispasitor?”(pare ca s-ar cam intreba)

Flori si petale rupte din florile de iris: una de-a dreapta, alta de-a stanga tufei:

De incheiere si fara legatura cu povestea de mai sus, acum e despre altceva : eu nu mi-am semnat fotografiile niciodata, sau aproape deloc. Stiu ca intr-o vreme ma gandeam ca s-ar putea intampla sa fie luate de altiii…dar pana la urma, mi-am zis, ei si ce daca, sa circule ! Mda. Apoi am inceput sa dau de ele pe diverse siteuri: una reclama la legume de vanzare, alta pe tpu , alta chiar pe acasa, site serios ai zice, la care lucreaza oameni calificati din presa. Mda, ce sa-ti spun! Unii se califica sa stea pe scaun la un birou si sa caute pe siteuri informatii , si sa le copy/paste si gata stirea. Insa in unele locuri erau linkuri sau macar scris undeva de unde a fost preluata imaginea. Dar am gasit chiar vineri din nou in alta parte copiate poza de la mine pe siteul uneia zisa taranca nu stiu cum. Daca dati de ea, sa stiti ca e doar o copiatoare, nu gasiti nimic original la ea, nu ca ar fi singura.E oricum la mare moda sa copiezi si sa transmiti mai departe mai ales citate, sfaturi demne de urmat, poze, articole.

12 mai 2015

Patanie pe google-chrome

Filed under: filme, muzica, tv, Paraziti, servicii internet — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:29 pm

Din ciclul articolelor de tip ”how to”, adica ar insemna cum sa faci sa iesi cu bine dintr-o situatie , va povestesc o intamplare de-a mea petrecuta in lumea, asa zisa lume, de fapt numai eu si in fata mea ca fidel (uneori) interlocutor ecranul calculatorului, in lumea www, adica world wide web. Spun fidel intre ghilimele ca uneori imi mai face cate o festa. Sau fenta.

Cum ar fi fost in urma cu…cateva luni. Cam pe cand am si scris aici ca am descoperit melodia ”All of me” cantata de John Legend, pe care gasca de mine (gasca din aia care face ga-ga-ga, nu tipa de gashca) am vrut-o ca ringtone. Desigur ca acum cand suna telefonul imi tot spune ca all of you loves all of me sau invers, ca dupa peripetia ce va voi povesti-o , am reusit cu greu si intarziere sa mi-o si instalez/.

Deci care e peripetia. Telefonul meu, unul de fitze candva , mna, dar si expirat deja ca asa se intampla in lumea electronicelor.

Cum sa descarc ringtonul ca direct pe el nu mergea, trebuia intai pe calculator, dupa care sincronizat, poate stiti si voi. Incerc o data, nu merge. Incerc a doua oara, nu merge. Studiez diverse siteuri cu reguli de descarcat , ma caznesc ce ma caznesc, tot nu reusesc. In cele din urma gasesc pe un site un programel care imi promite marea cu sarea, ca voi reusi adica sa imi instalez preferinta. Descarc programelul, am vazut eu ca dura cam multisor descarcarea pentru un simplu ringtone. Incerc sa-l deschid, am vazut ca e fisier executabil, dar zic : n-are ce sa fie rau, toata lumea descarca melodii pe telefoane. Si comit fapta.

🙂

N-a fost mare lucru. Nu vreun troian (am avut candva si asa ceva) sau alt virus , doar niste chestii numite ad-ware , care se comportau insa ca niste mari belele. Adica nimic nu mai puteam sa deschid pe calculator de ele, cu exceptia mailului de serviciu , siteului si mailului de yahoo. Si facebook. In rest orice incercam sa deschid, sa mai citesc si eu o stire , o informatie, zero. Ad-de-ala aparea si daca incercam sa il inchid incepeau sa se instaleze din el alte minuni daunatoare, ba uneori daca dadeam click pe orice, chiar si pe siteurile functionale numite mai devreme,  mi se mai deschidea inca o alta fereastra mare cu reclame .

Am inceput sa ma informez online ce posibilitati exista sa inlatur ad-alea uneori numite si malwareuri sau prietene intre ele. Exista sumedenie de programe, ca si programele antivirus, care insa scaneaza calculatorul si cand sa faca ordine iti cere sa platesti niste euro. Ca zice ca daca ai fost fraier si ai dat click pe ce nu trebuie, plateste! Unele au mers si gratis permitand o perioada de incercare de 30 de zile.Insa dupa ce urmand sfaturile unui tip care isi dadea si numele si poza, adica de incredere, care recomanda pentru curatenie descarcarea a nu mai putin de cinci sau sase programe, ceea ce eu am si facut (fie ce-o fi mi-am zis), tot nu am scapat de belelele instalate…unde credeti? Greu  mi-a picat fisa. Instalate erau numai pe browserul google-chrome pe care eu il foloseam zi de zi cu fidelitate, fara sa incerc si alta varianta.

Pana o data cand am deschis cu internet explorer adresa de mail pentru ca pe chrome atatea programe destepte imi afectasera comenzile si nu mai puteam inainta  emailuri. Iar cu internet explorer a mers totul struna si fara probleme.

Drept care mi-a venit o alta idee si anume sa dezinstalez complet programul chrome si sa il descarc de pe net din nou. Zis si facut si acum si chrome merge ca uns, s-au dus ele stiu unde fostele belele, ba mi-am mai pus si un ADB in coltul din dreapta sus , adica ceva ce blocheaza adbalaurele astea care vin nepoftite.

Ocazie cu care nu doar de azi, ci de vreo cateva zile deja imi satisfac din nou curiozitatile si rasfoiesc presa, si citesc cand am putina vreme dand click de pe un site pe altul si pe altul. Azi am dat si peste un site cu teste (prostioare) si m-au imbiat si pe mine; unul  cu dezvaluirea unui secret legat de zodia in care s-ar afla sufletul meu pereche . Ei credeau ca in zodia taur  :),  si un altul imi spunea cu ce personaj de roman m-as putea asemana, si ziceau ei ca nu alta decat…Anna Karenina. Ei na? Da???Ma cam ingrozeste ideea, poate au ales raspunsul asta deoarece la intrebarea cu ce mijloc de transport prefer sa calatoresc eu am ales trenul. Desi n-am mai mers de mult timp cu trenul, dar celelalte variante de raspuns erau mai aiurite: masina de epoca/trasura/vapor…nu mai stiu, poate si avion, chiar nu aveam ce alege.

 

 

4 mai 2015

Buxus cantator/cântător

Filed under: Arbusti, buxus, Pasari — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:52 pm

Nu incantator, ci ati citit bine, avem in curte o tufa de buxus care canta.

E drept ca este o tufa batrana, cu multa experienta, a trecut prin multe vremuri si a scapat teafara de-a lungul regimurilor care pe oamenii din jurul ei i-a afectat. Probabil ca cei care i-au dat viata si si-au inchipuit-o si proiectat-o in minte, au si disparut de ceva timp de pe fata pamantului si pe langa ea s-au tot perindat altii si alti, inarmati cu foarfeci, fierastraie sau masini electrice de tuns gardul viu, cum folosim noi acum pe varfurile ramurilor ei.

Dar ea nu se supara ca e tunsa. Stramb, drept, cum se nimereste, in scurt timp isi revine si creste iar cu mult elan cand simte pe ramurile ei golase  razele de soare si apa invioratoare a ploilor de vara.

Asa incat iat-o acum , a devenit si cantatoare.

Nu canta numai atat de usurel incat sa o poti auzi doar  daca ai vreun al sasele simt dezvoltat si daca stai sa ii asculti sau sa iti imaginezi suieratul vantului pe frunzele ei , ci urla chiar din toti rarunchii , tare, tot mai tare de te doare capatana daca stai prea mult in preajma ei.

Desi de  la departare este numai o simpla tufa mare, bine formata si frumoasa de buxus, pe masura ce te apropii de ea, isi da arama pe fata. Cum se mai zice, valabil si la ea: pe afara -i vopsit gardul (buxusul), inauntru leopardul. Nu tocmai leopardul la noi in curte, ci hai sa ne aruncam putin privirea printr-un gol de frunze si sa vedem cine este inauntru tufei:

Unul sa fie ?!

Aaaaa, voi erati aici cei care cantati? 

Daca ii iau la numarat dupa cozi sau capetele ce  se zaresc,  parca ar fi  cel putin patru cocosei mititei . Si cand se apuca de cantat, zici ca se iau la intrecere cam toti deodata . Eu pot sta cu greu mai multe minute  pe langa ei, in apropierea  tufei de buxus cantatoare. Pentru ca incanta si canta mult prea tare🙂.

 

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.