Rosii fel de fel

Dupa ani de rateuri , 2011 a fost gloriosul an al rosiilor. Am avut din plin, ce am pus in pamant a crescut ca in poezie :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul” si

”pui un bob, din  el rasare mia de margaritare”.

Eu rosii din piata nu mai mananc de cand am aflat  cate metode moderne folosesc inclusiv taranii, de la care te-ai astepta sa creasca rosii sanatoase dupa metode traditionale . In primul rand ca sa stimuleze rodirea, introduc florile in substanta chimica, numita tomatostim , nu mai au incredere in albine (a, apropo, am vazut oferta de vanzare bondari pentru polenizare , cred ca cu tot cu stup , intre 300 si 700 de lei 🙂 ).

Apoi ca sa se coaca mai repede, le injecteaza in codita o alta substanta chimica, asta nu mai stiu cum se numeste. Ca sa nu mai zic de cate substante chimice sunt aruncate pe pamant si in ce cantitate , tot ca sa fie recolta buna, sa iasa bani.

Si atunci m-am facut si eu taran agricultor in timpul liber, sa incerc si eu sa dau viata unor plante utile  care sa-mi dea inapoi daca le ofer ceea ce  le face bine , cateva bunatati  crescute  cat mai natural ,fara interventii chimice .

Si anul trecut am reusit sa conving rosiile sa rodeasca frumos. Nu numai rosiile, dar ele fac obiectul povestirii de fata . Si de fapt le-am oferit si mai multa atentie decat altor feluri de plante, recolte din gradina anului trecut , pentru ca , of, da, m-au cucerit prin frumusetea lor, culorile vii , variate ,pielea neteda, lucioasa , mirosul de rosie coapta ,proaspata, culeasa direct de la fir, gustul  de neconfundat in salate sau ciorbe, da, am  o slabiciune pentru rosii , pe care le consider vedetele gradinii de legume, must haveul fiecarui an.

Am avut cateva soiuri. Dintre cele mai harnice a fost unul de rosii cu fructe relativ mici , cu dungi galbene atunci cand se coceau , care   s-au copt cel mai repede , printre primele  si au fost  si rezistente. Nu s-au imbolnavit, nu le-am gasit stricate , cel mult mai cadeau pe pamant atunci cand nu le culegeam la timp. Pentru ca au fost foarte roditoare , mi-ar placea sa mai pun cateva fire si anul asta ,dar abia acum imi dau seama ca din ele este posibil sa nu fi oprit samanta 🙂 .

Zebrino

Am avut intr-un an si rosii cu dungi verzi, insa aveau coaja tare si mie gustul lor nu mi-a placut.

Cele mai roditoare au fost insa un soi hibrid de rosii. Ce inseamna hibrid ? Cautare google:

 ”Samanta hibrida – samanta obtinuta in urma incrucisarii intre linii, soiuri sau hibrizi, care in prima generatie asigura productii mari datorita fenomenului de heterozis.”

Ce inseamna heterozis? Cautare google:

”Heterozisul este fenomenul opus consagvinizarii, care reprezinta expresia genetica exteriorizata practic prin cresterea considerabila a vitalitatii, vigurozitatii, adaptabilitatii, a productivitatii etc la hibrizii din prima generatie F1.Cu alte cuvinte, heterozisul reprezinta cresterea vigorii hibride in F1 in urma incrucisarii intre forme (linii consagvinizate, soiuri etc.) diferite genetic. ”

Deci samanta rosiilor hibride este obtinuta  prin incrucisare dirijata .Si acum inteleg eu de ce la foarte multe rosii gaseam scrisa denumirea F1 .Ei bine, soiul meu de rosii hibrid, Tolin F1 . A fost intr-adevar foarte roditor. De cateva ori mi s-a si rupt sfoara cu care era sustinut  datorita greutatii prea multor fructe . Rosiile insa nu au fost mari, ci de marime medie, dar rezistente .Le lasam sa se coaca mai multe odata ca sa pot avea  o cantitate mai mare de rosii si desi erau inrosite bine, mai ramaneau de la o saptamana la alta in gradina ,in forma buna, fara sa se deshidrateze sau sa se pateze fructele de mucegai. Soiul asta de rosii l-am folosit in special pentru suc .

Rosii etajate

In ciorchine

Se poate vedea cate o frunza mai albicioasa sau tulpina innegrita. Albul de pe frunze nu este de la stropiri, pentru ca nu am stropit rosiile cu nimic, a fost o afectiune care a atins frunzele catre sfarsitul perioadei  de coacere , dar care nu s-a extins astfel incat sa afecteze negativ intreaga planta , nici pe cele din jur . Din soiul asta mai am din plicul de anul trecut, au fost suficient de multe seminte incat sa-mi mai ramana , iar perioada de germinatie a lor nu este depasita.  Intentionez sa raman fidela acestui soi si in anul in curs.

Rosiile românesti sunt pastrate de mine de cativa ani , an de an, din samanta rosiilor coapte la mine in gradina. M-au surprins in primul an cand le-am luat din piata prin fructele mari. Cea mai mare rosie de pana acum din acest soi a fost una de 800 de grame,

Proba cântarului

Rosii mari

care nu a fost singura rosie mare , dar a fost cea mai mare din toate timpurile , din gradina noastra. Am mai vazut insa la altcineva si rosii de peste 1 kilogram, insa imi amintesc ca le dadea ingrasamant plantelor , nu chimic, dar le stimula .In schimb rosiile mele cresc cat le vine lor  de la natura :).

In 2011 cea mai mare rosie din soiul asta de rosii românesti a avut numai 500 grame.

Si rosii, ma rog, tomate galbene am de cativa ani in gradina. Soiul este cumparat tot ca rasad de la piata si pastrata samanta an de an.

Pot spune ca sunt o mica colectionara de soiuri de rosii. Cum vad undeva un soi nou,adica rosii coapte ,  incerc sa ii pastrez samanta . Asa am facut rost de tomate galbene lunguiete , al caror nume nu il cunosc, cumparate de la piata de legume din Bucuresti in urma cu cativa ani .

Tomate galbene forma lunguiata

Plantez macar cate  un fir , doua din fiecare soi de rosii pentru ca nici nu am spatiu foarte mult, ca sa pot pastra la colectie soiurile obtinute .

Tomate lunguiete am si de culoare rosie , pe parintii parintilor parintilor lor le-am cumparat de la supermarket in urma cu ceva ani  si desi uneori am omis sa le pastrez samanta , cum fac nu rareori, in vara urmatoare mai rasarea cate un fir , doua, si singur . Ma bucur ca nu le-am pierdut pentru ca sunt rezistente, rezista toamna pana aproape de primul ger. Poate datorita faptului ca nu sunt foarte zemoase , ci ca un ardei gras, goale pe dinauntru.Soiul este intalnit sub numele San Marzano :

Rosii San Marzano

Un alt soi de rosii destul de roditor , dar care mie nu prea mi s-a lipit de gust este soiul de rosii Roma. Sunt micute,  unii le mai spun si prunisoare. In urma cu cativa  ani imi daduse cineva si o reteta de dulceata din rosii prunisoare. Posibil sa o  fi si incercat, nu mai stiu, ca intr-o vreme de tot felul de retete de dulceturi aflam, unele le-am si incercat si imediat le-am si uitat .Intrucat rosiile astea nu mi-au fost prea dragi, constat ca singura poza in care le gasesc este asta:

Rosii Roma

…poza in care de fapt incercam sa fotografiez o mandrete de paianjen barosan, care isi croise un fir gros pe care sa coboare .

Rosii inima de bou. Unii le indragesc, le ridica in slavi, poate datorita numelui isi inchipuie ca sunt un soi de rosii mari cat inima unui bou, care trebuie sa fie tot mare. Nu sunt rele , sunt foarte carnoase, bune la gust , dar se inmoaie usor si nu prea rezista. De multe ori le-am lasat sa se coaca , iar cand am vrut sa le culeg, am constatat ca incepusera sa se altereze .

Rosii inima de bou

Am mai avut si rosii mici, in forma de para, rosie si galbena si  cherry galbene.

Cherry galbene

Rosii mici sub forma de para

Tomate galbene sub forma de para

Rosiile cherry pitici si perisoarele le-am obtinut din semintele unor rosii cumparate de la supermarket .

Doar atatea soiuri de rosii am avut in 2011.

Pentru anul asta insa am mai comandat de la un vanzator de seminte de legume românesti   seminte de rosii uriase , pare sa fie ceva diferit de ceea ce am eu dupa descrierea plantei , seminte de rosii negre (le spune el, de fapt nu sunt negre-negre din cate am vazut in poza, nu mai retin exact aspectul) si un soi de seminte de rosii gogosar, goale pe dinauntru , bune de umplut cu vinete sau dupa preferinta fiecaruia.  Nu stiu unde voi inghesui atatea rosii cate imi doresc sa cultiv .