Niste pasari

In urma cu cativa ani, am cocotat pe un suport  , initial mai mic , pe care in scurt timp l-a dovedit , pe rapid crescatoarea Lonicera,  cunoscuta si sub numele de Mana Maicii Domnului . Se intinde repede si face ramuri multe care se impletesc intre ele sau mai bine zis se impleticesc , incat atunci cand suportul initial nu i-a mai fost potrivit si am incercat sa il inlocuim , cu greu am mai fi putut-o indeparta dupa acesta  , mai micut ,  fara sa o ranim sau sa taiem din ea. Asa incat i-am montat o pergola mai inalta si mai  solida pe care sa aiba loc sa se intinda singura  cat o vrea, alaturi de suportul vechi acoperit acum complet de ea . Forma pe care a luat-o acum marea impletitura, ar putea fi asemanata cu o caciula mare, verde, vesnic verde.

La adapostul ei, in desisul de ramurele , anul trecut am observat ca isi facuse cuib o pasare care a clocit si a scos si cel putin un puiut, atat am vazut noi cu siguranta ca ar fi incercat sa isi ia zborul din ea , cu aventurile de rigoare provocate de curiozitatea  pisicii si competitia  dintre ea si catei in descoperirea   noii aparitii ce zburatacea si mai mult cadea in cioc afara din tufa verde .

Si anul asta am vazut la un moment dat miscare. O mierla, as fi zis eu dupa aspect, dar e posibil si sa fie graure si sa confund eu, intr-o dupa amiaza a coborat dintr-un pom la castronul cu apa al cateilor. S-a uitat cu atentie in toate directiile sa nu o atace sau surprinda cineva, a luat cateva inghitituri de apa si apoi s-a urcat pe gard , privind la fel in toate directiile, a coborat apoi jos,  pe pamant si tusti, o vad dintr-o data ca dispare in interior in frunzis .Ea , prevazatoare , se uita sa nu o urmareasca cineva si apoi sa ii strice casuta.

Apoi vad in alta zi cum in desis o pasare intra, statea putin si  iesea. M-am dus si m-am uitat in treacat, si am vazut pe una stand pe cuibar , iar cealalta probabil o sustinea. Una este  mai baltata , cu o pata alba sub cioc este  probabil accea care sta permanent si cloceste , iar alta neagra, o ajuta fie cu hrana , fie supraveghind-o ca sa nu fie atacata pe neasteptate din afara.

Am incercat si ieri si astazi sa fac poze, dar in treacat, fara sa zabovesc prea mult langa cuibul lor si sa le deranjez .Ieri mi-au iesit in poza numai cateva pene negre din coada. Astazi am reusit sa o prind din fata pe cea din cuibar , i se poate vedea si ciocul , de asemenea  i se vad  ochii .

Iar pentru ca a fost Pastele , ”Iepurasul” ne-a adus cadou , din cate un ou , cate un puisor. Niste samburei mici de la …candva gainute de rasa Cochinchina negru pitic. N-o mai fi tocmai ce era initial. Sunt mititele  si nu am sacrificat niciodata din ele, le tinem pentru oua, pentru ca sunt dragute prin curte , dar si pentru ca sunt closti foarte bune. Isi ingrijesc puii pana se fac mari cat ele si apoi raman tot cu ei, o familie , spre deosebire de alte soiuri de gaini care dupa doua-trei saptamani incep sa-si bata puisorii si ii parasesc , ele nu, nu  ii abandoneaza deloc.

–