Bibilici

 De anul trecut, adica 2010 , mi-au fost adusi 14 puisori …de bibilica, am cerut eu. Sunt cativa ani de cand mi-am luat prima data bibilici de la o expozitie de pasari , cu vanzare si de cand m-am indragostit de bibilici.

Un var de-al mamei, cu adevart specialist in cresterea pasarilor , in sensul ca merge pe la expozitii cu ele si castiga chiar si premii pentru cel mai bun exemplar, cu calificative de excelenta , se cam mira si tot intreaba uimit : si chiar vreti voi bibilici? Da, vrem, raspunde mama (de obicei la telefon), fetei noastre ii plac bibilicile.

Adevarul e ca oul de bibilica , atunci cand e consumat ochi sau – cum il prefer eu- ochi românesc , se simte ca are alt gust . In cartile de specialitate este descris ca avand cu 3-5 la suta mai multa substanta uscata decat oul de gaini , desi este mai mic, de circa 45 grame , substanta care ii da un gust mai aparte apreciat de consumatori; de asemenea are continut de vitamina A de 2-3 ori mai mare .

Se spune ca sunt crescute si datorita gustului carnii lor, dar eu  nu pot sa confirm asta deoarece la noi in curte pasarile nu sunt crescute pentru carne , desi unele mai ajung in oala de ciorba ,mai ales daca nu sunt cuminti (cazul cocosilor care se bat in exces), ori cand imbatranesc prea tare si dau semne de blegeala .

Si asa am zis si anul trecut: vreau bibilici. De obicei gaseam la vanzare 2-3 bibilici adulte de circa un an pe care le aduceam acasa si le tineam cativa ani, timp in care aveam cateva oua pentru consum la micul dejun sammbata sau duminica , cand aveam timp sa mananc relaxata , fara graba obisnuita din timpul saptamanii.

Zis si facut. Numai ca de data asta, procuratorul de bibi ne-a gasit bibilici de cateva zile, doua sau trei  , abia scoase din ou. Si o fi fost asta dupa prima jumatate din iunie, dar a fost un frig in perioada in care mi le-a adus, de a trebuit sa facem rost de-un bec , pe care sa-l tinem deasupra cutiei in care am cazat  fammilia Bibi , ca sa aiba cateva grade in plus . Ne-am chinuit putin pana a venit caldura , abia pe la a doua jumatate de iulie . Si aveau si gherutele firave , iar in cutie alunecau pe podeaua improvizata, incat a trebuit sa cautam si niste rumegus pe care sa-l tinem pe jos in cutie, ca sa ii mai țina drepti, in picioruse.

In fine. Intrebarea care plutea in aer si pe care toti ai casei o aveam in gand era: sunt astia bibilici sau nu? Ca nu prea semanau la culoare, nici urma de bulinutele pe care le au bibilicile albastre pe penaj. Iar nici culoarea nu era cum trebuia, in loc de albastru, aveau niste dungi bej ori maron. Pana au mai crescut si le-a cazut puful , iar in locul lui au aparut primele pene, cu buline , ne-am intrebat ce pasari oare avem noi in cutie .

Un singur lucru imi confirma mie ca ar fi bibilici, si anume pozitia corpului , mai arcuita decat la puii de gaina si mersul usor mai  repezit.

Am constatat cautand printre poze ca nu am niciuna cu bibilica sau bibiloi adult , cu cornul dezvoltat complet. Prin urmare o sa le fotografiez si mai revin .