Flori de iarna in ogradă

Luna decembrie in acest an a venit cu zile insorite la sfarsit de saptamana, cel putin in primele doua saptamani ale lunii, de care imi aduc aminte cu placere ca de un sfarsit de saptamana cu soare bland si timp placut. Au fost saptamana trecuta, pe 10-11 decembrie  pana la 14-15 grade Celsiu, astfel incat unii, mai indrazneti, au trecut si la tinute mai lejere. Am vazut intr-un grup de copii cam de varsta liceului , pe doi dintre ei, fata si baiat, baiatul purta tricou cu maneca scurta seara , decembrie, in jurul orelor 18 , iar fata era imbracata intr-o rochita tot cu maneca scurta.

De fapt din punct de vedere astronomic, iarna inca nici nu a inceput, sostitiul de iarna urmand sa aiba loc pe 22 decembrie .Nici nu a inceput macar, iar eu ma gandeam cat  o mai fi pana sa treaca…

A fost chiar placut.

Eu am iesit in gradina in care in urma cu cateva saptamani cresteau flori sau rodeau legume , in care acum isi fac de cap alte  ”flori” , care in restul anului nu au acces liber in curte peste tot, si care au transformat pe perioada de iarna fosta gradina in ogradă.

bibilici

De cum am pasit in gradina-ograda insotita, desigur , si de catei, bibilicile speriate nu au stiut unde sa o tuleasca mai repede din calea cateilor, spaima lor. Acolo li s-a parut lor mai sigur, in solar, unde cresteau rosiile asta vara si acum nici urma nu mai e ca acolo ar fi fost ceva verde. Au aripile tunse, pentru ca la inceput, in primele zile, cum le-am dat drumul in gradina, cum pline de entuziasm si-au si luat zborul in curtile vecinilor. Asa ca am luat masuri de taiere a…elanului zburator.

Mai tarziu, dupa ce au vazut ca nu au treaba cu ele cateii (ce-i drept uneori cam alearga dupa pasari, dar nu si atunci) , ci ca s-au dus amenintatori sa il certe pe cutu de dincolo de gard:

Noi suntem sefi aici

 

Ham-ham, tu auzi ce spun eu?

Cand au vazut, deci, bibilicile ca nu au treaba cateii cu ele, au prins curaj si au venit mai aproape de mine, sa cerceteze ce țiuia la mine in mana ,click-click , atunci cand eram langa ele.

curioase

 

Ce ai acolo?

Dintre pasarile care au mai stat cuminti la pozat, mai jos e o caciulata.Din cauza caciulii care ii acopera capul si ii face umbra deasupra ochilor, nici nu prea observa cand se apropie cineva de ea, numai in ultimul moment cand zareste picioarele noastre  de aproape se sperie si incearca sa fuga.

Gainuta cu caciula

Mai jos este cocosul sef al pasarilor , Costachel.

Cocosul Costachel

Dintre suratele lui, colorate in nuante de brun roscat  sau nisipiu, bine echipate acum de iarna:

Una din doamnele din haremul lui Costachel

 

Huzurind la soare

Se dezleaga un mister legat de tava cu mancare pasareasca. Iata de ce se termina prea repede mancarea:

Musafiri nepoftiti

-intai cativa porumbei vagabonzi , care isi cam fac veacul prin curtea noastra , ciuguleau neinvitati din hrana gainilor.

Spargatoare de gasca

-bine macar ca atunci cand au vazut apropiindu-se cea in drept sa foloseasca continutul din tava, au inteles sa se dea mai incolo…

La o parte cand vine indrituita

….cel putin temporar, cat sa mai dea un ocol la pas, prin curte. Nu departe de sursa de hrana .

Mai facem o plimbare

Cand…ce sa mai vezi! Tava din nou curtata de….hmm…si tuuu, Brutus? Aăăă, pardon, Cezar (pe catel  il cheama Cezar).

Si tuu...?

-Ei, da, si eu, pare sa spuna el, vroiam numai  sa-i  incerc oleaca  gustul  la mancare…

Am vrut sa vad ce gust are

Dar credeti ca s-a terminat coada la popota?

Nicidecum, pleaca unii , vin altii si altii…Ca doar si vrabiilor le-o fi foame.

Au vazut liber la tava, nciun alt doritor periculos sau fioros prin jur, si au socotit ca e timpul pentru ele: mai intai usor, cate putine, de la distanta…

vrabiute

Si vrabii

…si apoi in gasca mare, ca mai sus.

Ce sa mai, as zice ca e o curte plina de vietati, deci de viata .